Protoieria Moineşti » RESURSE » Glosar

GLOSAR

1. EPARHIA
O eparhie este o zonă geografică aflată sub păstorirea unui anumit episcop, numit şi "episcop eparhiot" sau episcop titular.

Istoriceşte, a fost o unitate teritorială a Imperiului Roman - al cărei conducător se numea "eparh", diviziunile administrative ale Bisericii având tendinţa să se alinieze frontierelor seculare, iar Biserica a adoptat astfel şi termenul. Astăzi, eparhiile urmează adesea frontierele teritoriale ale statului, dar din punct de vedere canonic, acest lucru nu este obligatoriu.

Tipuri de eparhii
Există câteva tipuri de eparhii în Biserica Ortodoxă:

Eparhie: termenul general pentru o provincie bisericească, cu toate că adesea este folosit pentru a desemna teritoriul pe care un întâistătător, adesea cunoscut ca eparh, are autoritate jurisdicţională directă.

Exarhat: adesea este o eparhie misionară, cu toate că tradiţional se referă la o eparhie în care este un singur episcop (sau alt cleric) cu autoritate, care adesea este numit exarh.

Mitropolie: o eparhie veche (în special în zona bizantină) sau mai multe eparhii cu un mitropolit ca episcop conducător sau ca primat. O mitropolie poate fi formată din eparhii constitutive.

Arhiepiscopie: o eparhie mare sau importantă sau un grup de eparhii al cărei întâistătător sau episcop conducător este un arhiepiscop. O arhiepiscopie poate avea eparhii constitutive.

Aceşti termeni s-au modificat puţin de-a lungul timpului şi în diferite regiuni, astfel încât sensul lor poate fi diferit în izvoarele contemporane sau istorice, fie ele primare sau secundare. Mulţi din aceşti termeni îşi au, de asemenea, originea în administraţia civilă a Imperiului Roman. [sursă: http://ro.orthodoxwiki.org/Eparhie]

Art. 22 (1) Eparhiile din Mitropolie pot fi Arhiepiscopii sau Episcopii, ele sunt conduse de câte un Arhiepiscop sau Episcop.
(2) Eparhiile sunt constituite din Parohii grupate în Protopopiate (Protoierii) şi Mănăstiri
(3) O nouă eparhie poate fi organizată prin decizia Sfântului Sinod, la propunerea Sinodului Mitropolitan, în urma consultării Adunării Mitropolitane.
(4) Respectând prevederile prezentului Statut, fiecare eparhie poate avea un Statut juridic propriu şi un Statut de organizare internă, acestea trebuind să fie adoptate de Adunarea Eparhială respectivă şi aprobate de Sinodul Mitropolitan.

Art. 23 Fiecare eparhie este condusă de către:
Arhiepiscop sau Episcop;
Adunarea Eparhială;
Consiliul Eparhial ;
Permanenţa Consiliului Eparhial („Permanenţa”).

2. PROTOPOPIATUL
Protopopiatul (sau Protoieria) este o circumscripţie administrativ-teritorială bisericească ce reuneşte parohiile dintr-un teritoriu determinat, pentru o mai bună organizare misionară şi pastorală în eparhie.

Protopopiatul este înfiinţat, organizat şi restructurat prin decizie a Chiriarhului (episcopul titular) în acord cu Consiliul Eparhial.

Protopopiatul este condus de Protopop, numit şi revocat de către Chiriarh.

Protopopul, din mandatul episcopului, coordonează activităţile protoieriei. El reuneşte în mod regulat clericii Protopopiatului pentru o mai bună coordonare a activităţii pastoral-misionare.

Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului are, după recenta reconfigurare administrativ-teritorială, 6 protopopiate dupa cum urmează: Protoieria Roman, Protoieria Bacău, Protoieria Buhuşi, Protoieria Moineşti, Protoieria Oneşti, Protoieria Sascut.

3. MĂNĂSTIREA
Art.71 (1) Mănăstirea este comunitatea celor care sunt canonic primiţi în cinul monahal şi făgăduiesc să îşi rânduiască toată viaţa în castitate, ascultare şi sărăcie de bună voie.

(2) Viaţa monahală din eparhiile Mitropoliei este organizată în conformitate cu Regulamentul Vieţii Monahale aprobat de către Sinodul Mitropolitan.

(3) Statutele proprii ale mănăstirilor deja organizate sunt şi rămân valabile.

Art. 72 (1) Chiriarhul numeşte Exarhul mănăstirilor care are misiunea de a coordona activităţile aşezămintelor monahale.

(2) Chiriarhul ia măsurile necesare pentru organizarea, cel puţin o dată pe an, a sinaxei (consfătuirii) stareţilor din Eparhie. La aceste sinaxe monahale eparhiale pot fi chemaţi şi duhovnicii din mănăstiri.

(3) Cel puţin o dată la 2 ani, se organizează sinaxe monahale mitropolitane cu toţi stareţii din eparhiile Mitropoliei, la care vor participa şi ierarhii Sinodului Mitropolitan.

4. PAROHIA
Art. 53 Parohia este comunitatea creştinilor ortodocşi, clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată din punct de vedere canonic şi administrativ Chiriarhului şi Centrului eparhial, condusă de un preot numit Paroh de către Chiriarh.

Art. 54 Înfiinţarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale şi desfiinţarea de Parohii se face prin decizie chiriarhală, ţinând seamă de cerinţele misionare şi pastorale din teritoriu.

Parohul şi ceilalţi clerici
Art. 55 Pe lângă obligaţiile ce decurg din întreita slujire a preoţiei (sfinţitoare, învăţătorească şi ocârmuitoare), Parohul are ur­mătoarele îndatoriri:
a. aduce la îndeplinire prevederile Statutului, ale legislaţiei bisericeşti şi ale altor reglementări în ceea ce priveşte Parohia, precum şi deciziile organelor ierarhic superioare;
b. reprezintă Parohia în justiţie, faţă de autorităţile bisericeşti şi laice şi faţă de terţi, personal sau prin delegare;
c. convoacă şi prezidează Adunarea Parohială şi Consiliul Parohial, veghează la aplicarea deciziilor acestora;
d. ţine registrele parohiale (registrul membrilor, registrul de botez şi mirungeri, registrul de cununii, registrul celor decedaţi);
e. supraveghează şi este responsabil pentru administrarea şi gestionarea bunurilor bisericeşti şi a activităţilor care se desfăşoară în Parohie;
f. coordonează şi răspunde de activitatea liturgică şi pastorală a tuturor clericilor din parohie.
Art. 56 Parohia poate avea mai mulţi preoţi, diaconi sau membri ai clerului inferior. Numărul lor este stabilit de către Chiriarh în înţelegere cu Consiliul Parohial, ţinând seama de nevoile şi de realităţile pastoral-misionare din Parohie.
Art. 57 Preoţii slujitori, în afara Parohului, primesc în scris din partea Chiriarhului numirea împreună cu atribuţiile, stabilite în înţelegere cu Parohul. Cu binecuvântarea Parohului, Diaconii ajută la bunul mers al vieţii liturgice, coordonează activitatea clerului inferior, participă la lucrarea catehetică, socială şi caritativă din Parohie; ei pot primi atribuţii administrative din partea Consiliului Parohial.

Adunarea Parohială
Art. 58 (1) Adunarea Parohială este organismul deliberativ al Parohiei. Ea este formată din toţi membrii majori ai Parohiei, înscrişi în registrul de membri, care participă la viaţa parohială şi contribuie direct la susţinerea acesteia.
(2) Fiecare membru poate să fie reprezentat sau să reprezinte, în baza unei împuterniciri scrise.
(3) Nici o persoană nu poate să reprezinte mai mult de un membru şi, în consecinţă, să dispună de mai mult de două voturi.
Art. 59 (1) Adunarea Parohială este convocată de către Paroh, sau de către preotul locţiitor în acord cu Consiliul Parohial, în şedinţă ordinară o dată pe an, sau în şedinţă extraordinară ori de câte ori se consideră de cuviinţă.
(2) Convocarea trebuie să cuprindă locul şi data la care se va ţine Adunarea, şi ordinea de zi. Ea trebuie să fie făcută publică în Biserică în cel puţin trei duminici anterioare datei respective şi va fi afişată la intrarea în biserică cel puţin 15 zile înainte.
(3) Preşedintele Adunării Parohiale este Parohul sau suplinitorul său, preot, desemnat de către Chiriarh.
Art. 60 Adunarea Parohială este statutar constituită dacă sunt prezenţi cel puţin a zecea parte din membrii înscrişi în registrul parohiei şi ia decizii cu majoritatea membrilor prezenţi. Dacă cvorumul nu este atins, Adunarea Parohială va fi ţinută la o nouă dată, stabilită de Consiliul Parohial şi cu această ocazie va putea delibera indiferent de numărul membrilor prezenţi. Deciziile Adunării Parohiale pot fi contestate la Consiliul Eparhial. Aplicabilitatea deciziilor în discuţie poate fi suspendată de Chiriarh până la încheierea procedurii de cercetare.
Art. 61 Adunarea Parohială are următoarele atribuţii:
a. alege membrii mireni ai Consiliului Parohial, pe cei doi delegaţi mireni pentru Adunarea Eparhială, persoane care nu au legătură de rudenie cu preotul sau între ele ;
b. completează şi aprobă raportul anual al Parohiei; aprobă bilanţul financiar şi bugetul previzional al Parohiei;
c. ia decizii în ceea ce priveşte administrarea bunurilor bisericeşti, cumpărarea, acceptarea de donaţii imobiliare, contractarea de împrumuturi, înstrăinarea bunurilor bisericeşti imobiliare. În cazul înstrăinării bunurilor bisericeşti, aceasta se poate face doar cu aprobarea Chiriarhului;
d. asigură mijloacele materiale necesare bunei desfăşurări a tuturor aspectelor vieţii parohiale;
e. poate decide asupra creării fondurilor cu utilitate bisericească, culturală sau filantropică.

Consiliul Parohial
Art. 62 Consiliul Parohial, în calitatea sa de organism executiv, este alcătuit din Paroh ca Preşedinte, toţi clericii parohiei, conducătorul stranei (citeţul) şi între cinci şi doisprezece Consilieri laici aleşi pe o perioadă de un an, perioadă care poate fi reînnoită, de către Adunarea Parohială, cea care stabileşte şi numărul lor. Nu pot face parte din Consiliul Parohial în acelaşi timp persoane legate prin rudenie fizică (soţi, părinţi şi fii, fraţi, ginere şi socru).
Art. 63 Consiliul Parohial se întruneşte valabil în prezenţa sau reprezentarea a două treimi din membrii săi şi ia decizii valabile cu votul majorităţii celor prezenţi sau reprezentaţi. Fiecare membru poate să fie reprezentat sau să reprezinte în baza unei împuterniciri scrise. Nici o persoană nu poate să reprezinte mai mult de un membru şi, în consecinţă, să dispună de mai mult de două voturi.
Art. 64 Consiliul Parohial alege dintre membrii săi un Epitrop mirean, un Secretar şi un Trezorier. Atribuţiile Epitropului, Secretarului şi Trezorierului sunt date prin decizia Consiliului Parohial, la propunerea Parohului. Acestea pot fi prevăzute şi în Regulamentul intern.
Art. 65 Consiliul Parohial are puterea de a decide în toate domeniile de administraţie curentă a vieţii parohiale, cu excepţia problemelor rezervate spre rezolvare altor organisme de conducere, conform prezentului Statut.

Diverse
Art. 66 Aspectele slujirii învăţătoreşti şi cârmuitoare care nu sunt rezervate exclusiv clericilor pot fi exercitate de către persoane sau grupuri de persoane care primesc în acest sens binecuvântarea Parohului. Parohul se îngrijeşte de conformitatea acestor acţiuni cu tradiţia dogmatică, liturgică şi canonică a Bisericii Ortodoxe. În caz de gravă neînţelegere între aceste persoane şi Paroh, aceasta va fi mediată de Protoiereu în primă instanţă, iar în caz de eşec, de către Chiriarh, care poate interveni în orice fază a neînţelegerii şi poate lua decizii cu aplicare imediată.
Art. 67 (1) Prin decizie chiriarhală pot fi înfiinţate filii, arondate parohiilor.
(2) În cadrul Parohiei, pot funcţiona diferite asociaţii şi comitete cu caracter catehetic, cultural sau caritativ, având ca preşedinte de onoare Parohul şi funcţionând în conformitate cu un statut aprobat de către Chiriarh.
(3) Pentru nevoile misionare şi de asistenţă religioasă din diferite instituţii pot fi numiţi preoţi misionari sau capelani. Numirea se face de către Chiriarh pe seama unui altar, cu prevederea atribuţiilor lor speciale, stabilite în funcţie de nevoile la care sunt chemaţi să răspundă.
Art. 68 (1) Acolo unde legislaţia civilă a ţării respective o cere, parohiile pot avea statute juridice proprii adoptate de Adunarea Parohială. Statutele juridice şi eventual Regulamentele interne trebuie să fie supuse aprobării Chiriarhului.
(2) În cazul refuzului aprobării, Adunarea Parohială se întruneşte în şedinţă extraordinară pentru a adapta Statutul sau Regulamentul interior la observaţiile chiriarhului.