ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» VeniÈ›i de luaÈ›i lumină!

ÎnaltpreasfinÈ›itul Ioachim

 

Azi, Biserica ne cheamă, în mersul spre Golgota,
Să cinstim cum se cuvine pe Grigore Palama.
Este sfântul ce ne-nvață cum să dobândim lumină,
Nu cea slabă, de opaiț, ci cea veșnică, divină.

Lumina cea necreată, aprinsă din Duhul Sfânt,
O putem aprinde-n suflet, chiar aici, de pe pământ.
Cum puteți primi aceasta? Este simplu, dragii mei!
Separați-vă de lume, cu toți păcătoșii ei.

Luați crucea ostenelii și urmați-l pe Hristos,
TrăiÈ›i în această viață paÈ™nic, liniÈ™tit, frumos.
Urcați munții fericirii, urcați astăzi pe Tabor
Și veți simți incandescența cestui foc mistuitor.

ZiceÈ›i „Doamne Iisuse, miluieste-mă, mă iartă!
O, Hristoase, scaldă-mi chipul în lumina necreată.”
ÎmplinÈ›i faptele bune, iubiÈ›i-vă, fiÈ›i smeriÈ›i,
Când ajungeÈ›i pe Golgota, cu Hristos vă răstigniÈ›i.

Și-atunci, dincolo de cruce, în ajunul primăverii,
VeÈ›i simÈ›i cum se aprinde  facla sfânt-a Învierii .

 

Epectază în lumina taborică*

Chemarea stăruitoare È™i discretă a Bisericii către pelerinii ei spre cer, are loc într-un permanent „azi”, aici È™i acum. Biserica este cea care ne cheamă „în mers”, pentru că fiecare membru al ei, conÈ™tient sau nu, înaintează spre începutul deplinei luminări a noastre. ToÈ›i cei chemaÈ›i ”în mersul spre Golgota”, sunt aÈ™teptaÈ›i pentru a se împărtăși de lumina ÈŠnvierii. Acest lucru este facilitat de capacitatea fiecăruia de a-È™i putea cinsti învățătorii, luminaÈ›i încă din lumea aceasta de către ÈŠnvățătorul suprem Hristos. Unul dintre aceÈ™ti luminaÈ›i este È™i Sfântul Grigorie Palama -”învățătorul dobândirii luminii necreate”. („Este sfântul ce ne-nvață cum să dobândim lumina”.) 

Lumina aceasta „veÈ™nică, divină” este lumina “aprinsă din Duhul Sfânt”. ÈŠn Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel se spune că ”Duhul lui Dumnezeu locuieÈ™te în noi” (Romani 8,9). Dacă Duhul lui Dumnezeu locuieÈ™te în noi, iar lumina veÈ™nică este aprinsă din Duhul Sfânt, înseamnă că lumina necreată se aprinde de undeva din noi. Acest „undeva” este sufletul. Se spune clar în versuri că „o putem aprinde-n suflet”. Totul È›ine de capacitatea fiecăruia de a-L descoperi pe Hristos în el prin Duhul Sfânt. Numai Duhul Sfânt È›i-L poate face pe Hristos al tău, È›i-L poate subiectiva.

 Aprinderea luminii încă din viaÈ›a aceasta pământească se produce prin înstrăinarea de păcat, prin „separarea de lumea aceasta”. Separarea de lume È™i de „păcătoÈ™ii ei” nu înseamnă abandonarea lumii È™i a păcătoÈ™ilor în păcatele lor într-o indiferenÈ›a față de ei, pentru că în versul următor se spune explicit ”luaÈ›i crucea ostenelii È™i urmaÈ›i-L pe Hristos”. Deci osteneala dobândirii luminii are rolul de a produce în om antrenamentul pelerinului. Mersul călătorului spre Golgota este atât mersul prin grijile supravieÈ›uirii trecătoare, cât È™i mersul prin neliniÈ™tile existenÈ›iale ale singurătății fiecărui om. Asta înÈ›elegem prin versurile „SeparaÈ›i-vă de lume…, dar trăiÈ›i viaÈ›a aceasta paÈ™nic, liniÈ™tit, fumos”. Pacea, liniÈ™tea È™i frumuseÈ›ea sunt rezultatul inevitabil al dobândirii luminii veÈ™nice. O lume în pace È™i în liniÈ™te nu poate fi decât o lume frumoasă, pentru că în pace È™i în liniÈ™te ea nu poate fi desfigurată È™i distrusă de nimeni. Trăirea frumoasă este trăirea conÈ™tientă că Dumnezeu este È™i FrumuseÈ›ea supremă, iar noi suntem chipul ei, de aceea „în mersul spre Golgota” există È™i setea de a atinge frumuseÈ›ea supremă, adică împlinirea ca persoană morală, cu precizarea că raportul real cu Dumnezeu presupune în primul rând cultul Persoanei Absolute, frumuseÈ›ea fiind doar unul dintre atributele divinității, dar È™i a spiritului uman.

DistincÈ›ia dintre fiinÈ›a È™i energiile lui Dumnezeu este una dintre probleme desluÈ™ite cel mai bine de cel pe care astăzi îl cinstim – Sfântul Grigorie Palama. Poemul nu insistă asupra detaliilor teologiei palamite, ci exprimă armonios È™i subtil modalitățile împlinirii esenÈ›ialului vieÈ›ii, adică aprinderea scânteii harului divin care mocneÈ™te neîncetat în fiecare om de la-nceputul lumii È™i care după Cincizecime poate fi aprinsă de către fiecare dintre noi.

Mărturisirea directă a lui Hristos însoÈ›ită de dorinÈ›a iertării È™i a miluirii este cea care-L provoacă pe Dumnezeu la duelul mult dorit al iubirii. („Doamne Iisuse, miluieÈ™te-mă, mă iartă !” ). Duelul iubirii este lupta de a-L convinge pe Dumnezeu că omul trebuie iertat. A crede că Dumnezeu te poate ajuta să ajungi pe Golgota bucuriei, înseamnă să-L socoteÈ™ti pe Dumnezeu un partener de dialog incomunicabil în esenÈ›a Sa supra-fiinÈ›ială, dar permanent iubitor È™i deschis, chiar imanent creaturilor Sale.

De aceea se spune în versuri „UrcaÈ›i munÈ›ii fericirii, urcaÈ›i astăzi pe Tabor”. A urca munÈ›ii fericirii, îneamnă a „împlini faptele bune”, înseamnă „a ne iubi” È™i „a fi smeriÈ›i”. Acestea fac parte din învățăturile date de Hristos pe Muntele Fericirilor. Nimic nu-i întâmplător; un vers îl explică pe altul. Dacă ajungi să împlineÈ™ti faptele bune prin escaladarea fericirii, atunci ajungi pe Taborul schimbării la față, acolo unde poÈ›i vedea lumina necreată încă din viaÈ›a aceasta („chiar aici de pe pământ”). Putem vedea pentru că „Dumnezeu, după cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, poate fi împărtășit în ceea ce ne comunică El, dar rămâne neîmpărtășit după esenÈ›a Lui necomunicabilă”. Deci avem drumul spre Golgota prin împlinirea fericirilor, iar apoi fericirea de „dincolo de cruce”, fericirea din „ajunul primăverii”, acolo unde nu vom mai vedea, ci vom simÈ›i efectiv aprinderea faclei sfinte-a ÈŠnvierii. Acolo are loc întâlnirea directă cu Dumnezeu, pentru că, după cum spune Sf. Grigorie Palama, „alt lucru este să vorbim despre Dumnezeu ÅŸi alt lucru este să ne întâlnim cu Dumnezeu”.

„O Hristoase, scaldă-mi chipul în lumina necreată”. LimpezeÈ™te-mi chipul în marea energiilor Tale necreate È™i „fă-ne un Duh cu Tine, ca unii ce suntem alipiÈ›i de Tine” ( I Cor. 6,13 )

Exprimarea în versuri a modului de dobândire a energiilor divine necreate („care se pot aprinde-n suflet chiar aici de pe pământ”), ne face să înÈ›elegem clar că cine nu-L va întâlni pe Hristos câtuÈ™i de puÈ›in în lumea aceasta, are È™anse cu atât mai puÈ›ine de a-L întâlni în lumea de dincolo! ÈŠn acest sens Sfântul Grigorie Palama spune că „viaÅ£a aceasta nu este doar o anticipare a veÅŸniciei, ci adesea este deja ÅŸi intrare în Împărăţie”.

Deci, luând „crucea ostenelii”, împlinim faptele bune „urcând munÈ›ii fericirii” spre Tabor, unde vederea liniÈ™tită a luminii poate avea loc pentru fiecare dintre noi în isihia sufletului aprins, mediu incandescent în care mintea coborâtă în inimă ne poate face să afirmăm tuturor celor sceptici că „este simplu, dragii mei!”: „TrăiÈ›i în această viață, paÈ™nic, liniÈ™tit, frumos”, împliniÈ›i faptele bune, iubiÈ›i-vă, fiÈ›i smeriÈ›i!

Amin.

(*Comentariu teologic-dogmatic la meditaÈ›ia lirică VeniÈ›i de luaÈ›i lumină din Duminica a II-a din Post, a Sf Grigorie Palama)

Sursa: www.epr.ro