Sobor de ierarhi, în rugăciune, la mormântul Arhiepiscopului Eftimie Luca
Joi, 4 noiembrie 2021, cinci ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-au reunit în comuniune de rugăciune la mormântul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Eftimie Luca, cu prilejul împlinirii a șapte ani de la nașterea sa în Cer.
Ziua de 4 noiembrie are o rezonanță aparte în calendarul evenimentelor care...
Mărturisitorii Ortodoxiei din Parohia Sfântul Spiridon din Comănești
Prima duminică a Postului Mare reprezintă o zi de mare sărbătoare pentru creștinii ortodocși. În această duminică, numită „Duminica Ortodoxiei”, creștinii ortodocși marchează triumful dreptei credințe asupra ereziei iconoclaste și asupra tuturor ereziilor, în general. Această zi de sărbătoare a fost instituită de Sfântul Patriarh Metodie al...
»Urare Poporului român și Ortodoxiei românești, cu prilejul Anului Nou
Aho, aho, creștini români, De la prunci, pân' la bătrâni, Toți cu sufletele curate, Din orase sau din sate, Îmbrăcați de sărbătoare, Hai.., să facem o urare, După datini românești Și tradiții creștinești. Să urăm cu bucurie Sfânta noastră Românie, Țară cu munți și câmpii, Dealuri cu livezi și vii, Si vestite sihastrii; Râuri, pâraie, izvoare Cu ape vindecătoare, Toate unduind agale Către Danubiul cel mare, Care-apoi le poartă lin Înspre Pontul Euxin.
Si spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Țară al cărei popor Harnic, smerit, răbdător Își are strămoși pe daci Cei mai viteji dintre traci, De credință fetișistă, Dar totuși monoteistă, Adică un singur zeu Cu-a lor preot, Deceneu. Acest fapt i-a ajutat Atunci când s-a-ncreștinat, Întrucât, cu precădere, Ei crezând în înviere, Stânt` Andrei, când a venit Și de Iisus le-a vorbit Cum a înviat din morți, Convertitu-i-a pe toți. Deci, bravii protopărinți Au dat un popor de sfinți.
Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Deci, la Pontul Euxin, S-au născut primii creștini. Andrei, cel întâi chemat, Cuvânt bun a semănat, Cuvânt bun de la Hristos Care-a germinat frumos. Grâul, când a răsărit, A adus rod însutit, Și peste sute de ani, Desi au avut dusmani, De la dacii transilvani, Cu munteni sau moldovani Toti romanii la un loc De la Nistru la Timoc Au arat, au cultivat, Au plivit și-au secerat Grâu frumos pe toată glia, Să hrănească România; Poporul să facă pâine, Cea de azi și cea de mâine, S-aibă pâinea bucuriei Și prescura Liturghiei, Să păstreze, deopotrivă, Grau curat pentru colivă.
Românul a dat din pâine Și la străin și la câine, A știut că darul său Este de la Dumnezeu. Și, dacă Hristos i-a dat, Împarte cu cel sărac. Chiar dusmanii cand veneau Stramosii nu pregetau Sa îi primeasca frumos Si-n numele lui Hristos Le dadeau paine si apa Asezandu-i la agapa. Dupa ce ii ospatau Tot frumos îi întrebau Si astlel ei le vorbeau: De-ati venit cu gand curat Domnul fie laudat Stati aici pana plecati Va primim ca niste frati De-ati venit cu gand murdar V-ati ostenit in zadar. Tara noastra romaneasca De sorginte crestineasca Nimeni n-a putut vreodata Chiar de-a fost ingenunchiata Pustiita sau pradata N-au putut s-o cucereasca Fiinta sa-i nimiceasca.
Sa stiti ca acest popor De Dumnezeu iubitor Smerit si-ngaduitor Este-un mare luptator. Cand e chemat la razboi Nu da nicum inapoi,. Lupta pana se jertfeste Si dusmanul nimiceste Tot dusamnii ceau venit Cu gandul la jacmanit Deodata s-au facut Toti o apa si-un pamant
Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Foaie verde baraboi, Neamul nostru-i de eroi, De eroi si neam de sfinți Și vă spun la toți, să știți: Că în spațiul carpatin, Dumnezeu este român! De la Apostolul Andrei, Pân' la noi, mileniul trei, De-a fost pace sau război, Dumnezeu a fost cu noi! Românii-au fost uniți, Chiar de-au fost si cotropiți De dusmani nesabuiti, Au născut eroi și sfinți. Cum să dispar-un popor De Dumnezeu iubitor? Chiar de lumea îl sugrumă, Dumnezeu îl ține-n mână. Sunt dușmani înverșunați Ce ne-ar vedea spânzurați De stejarii din Carpați, Dar oricât a vrut străinul, Codru-i frate cu românul Și n-a dispărut niciunul, Nici stejarii din Carpați, Nici românii noștri, frați. * Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Bravii noștri domnitori Au fost viteji luptători, De glie apărători Și de țară iubitori. Cu anticul Burebista, Cu care se-ncepe lista, Au fost regi și voievozi, Printre ei chiar și nărozi. Mai apoi, cu Decebal Și poporul său tribal, A-ndrăznit de s-a luptat Cu al Romei împărat. Domnii noștri pământeni, Din strămoșii ardeleni, Gelu, Glad, Menumorut, S-au luptat cât au putut Cu urmașii lui Athila Care le-au furat căciula. Dacă vrei să reînnozi, Să mergi până-n antipozi, Bravii noștri voievozi Celor trei țări românești Cu ținuturi pitorești Le-au creat neatârnare De popoarele barbare. Cu lupta lor de atunci, N-am fost pașalâc la turci. Mircea-vodă, zis cel Mare, A luptat fără-nfricare, El a devenit un zid In fata lui Baiazid.
Noi n-am fost popor nomad A demonstrat Țepeș Vlad, Care a mai tras în țeapă Cei ce-au vrut pământ și apă Și țara să o despartă. După el, Radu cel Mare Care-a ținut sus și tare Ca Țara cea românească Nimeni să n-o cucerească. Au venit la cârma țării Basarabii cu boierii, Cantacuzinii vestiți Și Brâncovenii cei sfinți, Iar Neagoe Basarab, Cu alură de tetrarh, Din ținuturi muntenești Făcu oaze creștinești. Apoi, Mihai Voievod, Cu armată din norod, A pornit că să unească Toată stirpea românească. * Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi!
Tot la fel, și în Moldova, După cum ne spune slova, Au fost voievozi eroi Care-au murit în război. Au coroanele pe frunți. Iar in ceruri sunt ca sfinți. Voievozii mușatini, Luptători și buni creștini, Aici, la est de Carpați, Din grecii agonizanți, Fac Bizanț după Bizanț. În Moldova lui Crăciun, Prin Alexandru cel Bun, Tot poporul e creștin, De rit ortodox latin. După el, Ștefan cel Sfânt, Stând la Putna, în mormânt, Stă de strajă la hotară Și apără sfânta țară, Niciodată să nu piară.
Dacă marii demnitari, Voievozi sau cărturari, Mulți poeți sau cronicari Țara o au zugrăvit, Mânăstiri au construit, Credința ei au păzit, Avem și sfinții din cer, Învăluiți în mister, Ce se roagă ne-ncetat Lui Dumnezeu, Prea Înalt, Să facă din Romania Grădina Sfintei Maria. Și de două mii de ani, Munteni, moldavi, transilvani, Evlavioși și cuminți, Au dat țării mii de sfinți. Unii se cunosc pe nume, Alții doar după renume. Toți își iubesc țara lor Până-n vecii vecilor. * Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi!
Dup-apostolul Andrei, Întâi între corifei, Sfârșind întru patimiri Apar si primii martiri. Și de douăzeci de veacuri, Fie pace sau atacuri, Începând cu vechii sciţi, Avem un popor de sfinţi: Ierarhi, preoți, slujitori, Sclavi, nobili sau domnitori, Călugări și monahii, Vârstnici, tineri sau copii, Mame sfinte sau bunici, Țărani simpli, în opinci, Ostașii pe front căzuți Sau cei rătăciți prin munți, În închisori zăvorâți, În războaie omorâți, Români uciși în gulaguri, Străini de-ale lor meleaguri, Toți cei morți în deportări În beciuri de închisori, Au fost adumbriți de har Români sfinți în sinaxar, Unii cu moaște-n altar Sau înscriși în calendar. * Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi! * Și acum, români fârtați, Stați puțin, nu v-agitați Și pe mine m-ascultați:
Avem marea datorie, Pentru Sfânta Românie, S-o cinstim și s-o iubim Cu dragoste de creștin. De ești tânăr sau bătrân, De ești nobil sau jupân, Chiar harpagon sau hapsân, Fii mândru că ești român!
Tu, române, ce-ai plecat De la boii tăi din sat, Să nu uiți că ai lăsat Ogorul tău nearat, Pe tată însingurat, Pe mamă înlăcrimată, Bolnavă, nemângâiată!
Nu te judec c-ai plecat, Pentru a fi mai bogat. Judecata va fi aspră, Dacă nu ți-ai pus în traistă Un ceaslov și o scriptură, Asta-n loc de udătură. Iar în loc de băutură O cruce, ca să o pui La căpătâi, la copii, Ca ei să crească frumos, Să nu uite de Hristos.
Voi, români, din toată glia, Nu uitați de România Și țineți Ortodoxia!
Și spunând acestea tare, Hai, veniți, cu mic și mare, Că e zi de sărbătoare, Din hotare în hotare, Pornind hora bucuriei Pe pământul României, Strigând, după obicei, Aleluia și hăi, hăi!
Fii mei duhovnicești, Din plaiuri moldovenesti, Romașcani și Băcăuani, Din cetatea lui Roman Noi vă spunem: LA MULȚI ANI !
Uratura alcătuita de Arhiep. Ioachim, Roman, Indictionul: 2016
