ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Urare Poporului român È™i Ortodoxiei româneÈ™ti, cu prilejul Anului Nou

Aho, aho, creÈ™tini români,
De la prunci, pân' la bătrâni,
Toți cu sufletele curate,
Din orase sau din sate,
ÎmbrăcaÈ›i de sărbătoare,
Hai.., să facem o urare,
După datini româneÈ™ti
Și tradiții creștinești.
Să urăm cu bucurie
Sfânta noastră Românie,
Èšară cu munÈ›i È™i câmpii,
Dealuri  cu livezi È™i vii,
Si vestite sihastrii;
Râuri, pâraie, izvoare
Cu ape vindecătoare,
Toate unduind  agale
Către Danubiul cel mare,
Care-apoi  le poartă lin
Înspre Pontul Euxin.

Si spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Țară al cărei popor
Harnic, smerit, răbdător
ÎÈ™i are strămoÈ™i pe daci
Cei mai viteji dintre traci,
De credință  fetiÈ™istă,
Dar totuși monoteistă,
Adică un singur zeu
Cu-a lor preot, Deceneu.
Acest fapt  i-a ajutat
Atunci când s-a-ncreÈ™tinat,
Întrucât, cu precădere,
Ei crezând  în înviere,
Stânt` Andrei, când a venit
Și de Iisus le-a vorbit
Cum a înviat din morÈ›i,
Convertitu-i-a pe  toÈ›i.
Deci, bravii protopărinți
Au dat un popor de sfinți.

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Deci, la Pontul  Euxin,
S-au născut primii creștini.
Andrei, cel întâi chemat,
Cuvânt bun a semănat,
Cuvânt bun de la Hristos
Care-a germinat frumos.
Grâul, când a răsărit,
A adus rod însutit,
Și peste sute de  ani,
Desi au avut dusmani,
De la dacii transilvani,
Cu munteni sau moldovani
Toti romanii la un loc
De la Nistru la Timoc
Au arat, au cultivat,
Au plivit și-au secerat
Grâu frumos pe toată glia,
Să hrănească  România;
Poporul să facă pâine,
Cea de azi È™i cea de mâine,
S-aibă pâinea bucuriei
Și prescura Liturghiei,
Să păstreze, deopotrivă,
Grau curat pentru colivă.

Românul a dat din  pâine
Și la străin È™i la câine,
A știut că darul său
Este de la Dumnezeu.
Și, dacă Hristos i-a dat,
Împarte cu cel sărac.
Chiar dusmanii cand veneau
Stramosii nu pregetau
Sa îi primeasca frumos
Si-n numele lui Hristos
Le dadeau paine si apa
Asezandu-i la agapa.
Dupa ce ii ospatau
Tot frumos îi întrebau
Si astlel ei le vorbeau:
De-ati venit cu gand curat
Domnul fie laudat
Stati aici pana plecati
Va primim ca niste frati
De-ati venit cu  gand murdar
V-ati ostenit in zadar.
Tara noastra romaneasca
De sorginte crestineasca
Nimeni n-a putut vreodata
Chiar de-a fost ingenunchiata
Pustiita sau pradata
N-au putut s-o cucereasca
Fiinta sa-i nimiceasca.

Sa stiti ca acest popor
De Dumnezeu iubitor
Smerit si-ngaduitor
Este-un mare luptator.
Cand e chemat la razboi
Nu da nicum inapoi,.
Lupta pana se jertfeste
Si dusmanul nimiceste
Tot dusamnii ceau venit
Cu gandul la jacmanit
Deodata s-au facut
Toti o apa si-un pamant

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Foaie verde baraboi,
Neamul nostru-i de eroi,
De eroi si  neam de sfinÈ›i
Și vă spun la toți, să știți:
Că în  spaÈ›iul carpatin,
Dumnezeu este român!
De la Apostolul Andrei,
Pân' la noi, mileniul trei,
De-a fost pace sau război,
Dumnezeu a fost cu noi!
Românii-au fost uniÈ›i,
Chiar de-au fost si cotropiți
De  dusmani nesabuiti,
Au născut  eroi È™i sfinÈ›i.
Cum să dispar-un popor
De Dumnezeu iubitor?
Chiar de lumea îl sugrumă,
Dumnezeu îl È›ine-n mână.
Sunt duÈ™mani înverÈ™unaÈ›i
Ce ne-ar vedea spânzuraÈ›i
De stejarii din Carpați,
Dar oricât a vrut străinul,
Codru-i frate cu românul
Și n-a dispărut niciunul,
Nici stejarii din Carpați,
Nici românii noÈ™tri, fraÈ›i.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Bravii noștri domnitori
Au fost  viteji luptători,
De glie apărători
Și de țară iubitori.
Cu anticul  Burebista,
Cu care se-ncepe lista,
Au fost regi și voievozi,
Printre ei chiar  È™i  nărozi.
Mai apoi, cu Decebal
Și poporul său tribal,
A-ndrăznit de s-a luptat
Cu al Romei împărat.
Domnii noÈ™tri pământeni,
Din strămoșii ardeleni,
Gelu, Glad, Menumorut,
S-au luptat cât au putut
Cu urmașii lui Athila
Care le-au furat căciula.
Dacă vrei să reînnozi,
Să mergi până-n antipozi,
Bravii noștri voievozi
Celor trei țări româneÈ™ti
Cu ținuturi pitorești
Le-au creat neatârnare
De popoarele barbare.
Cu lupta lor de atunci,
N-am fost paÈ™alâc la turci.
Mircea-vodă, zis cel Mare,
A luptat fără-nfricare,
El a devenit un zid
In fata lui Baiazid.

Noi n-am fost popor nomad
A demonstrat ÈšepeÈ™ Vlad,
Care a mai tras în È›eapă
Cei ce-au vrut pământ È™i apă
Și țara să o despartă.
După el, Radu cel Mare
Care-a ținut sus și tare
Ca Èšara cea românească
Nimeni  să n-o cucerească.
Au venit la cârma țării
Basarabii cu boierii,
Cantacuzinii vestiți
Și Brâncovenii cei sfinÈ›i,
Iar Neagoe Basarab,
Cu alură de tetrarh,
Din ținuturi muntenești
Făcu oaze creștinești.
Apoi, Mihai Voievod,
Cu armată din norod,
A pornit că să unească
Toată stirpea românească.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Tot la fel, È™i în Moldova,
După cum ne spune slova,
Au fost voievozi eroi
Care-au murit în război.
Au coroanele pe frunți.
Iar in ceruri sunt ca sfinți.
Voievozii mușatini,
Luptători și buni creștini,
Aici, la est de Carpați,
Din grecii agonizanți,
Fac Bizanț după Bizanț.
În Moldova lui Crăciun,
Prin Alexandru cel Bun,
Tot poporul e creștin,
De rit ortodox latin.
După el,  Ștefan cel Sfânt,
Stând la Putna, în  mormânt,
Stă de strajă la hotară
Și apără sfânta È›ară,
Niciodată  să nu piară.

Dacă marii demnitari,
Voievozi sau cărturari,
Mulți poeți sau cronicari
Țara o au zugrăvit,
Mânăstiri au construit,
Credința ei au păzit,
Avem și sfinții din cer,
ÎnvăluiÈ›i în mister,
Ce se roagă ne-ncetat
Lui Dumnezeu, Prea  Înalt,
Să facă din Romania
Grădina Sfintei Maria.
Și de două mii de ani,
Munteni, moldavi, transilvani,
Evlavioși și cuminți,
Au dat țării mii de sfinți.
Unii se cunosc pe nume,
Alții doar după renume.
ToÈ›i îÈ™i iubesc È›ara lor
Până-n vecii vecilor.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Dup-apostolul Andrei,
Întâi între corifei,
SfârÈ™ind întru patimiri
Apar si primii martiri.
Și de douăzeci de veacuri,
Fie   pace sau  atacuri,
Începând cu vechii sciÅ£i,
Avem un popor de sfinţi:
Ierarhi, preoți, slujitori,
Sclavi, nobili sau domnitori,
Călugări și monahii,
Vârstnici,  tineri  sau copii,
Mame  sfinte sau bunici,
Țărani simpli, în opinci,
Ostașii pe front căzuți
Sau cei rătăciți prin munți,
În închisori zăvorâÈ›i,
În războaie omorâÈ›i,
Români uciÈ™i în gulaguri,
Străini de-ale lor meleaguri,
ToÈ›i cei morÈ›i în deportări
În beciuri de închisori,
Au fost adumbriți de har
Români sfinÈ›i în sinaxar,
Unii cu moaște-n altar
Sau înscriÈ™i în calendar.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Și acum, români fârtaÈ›i,
Stați puțin, nu v-agitați
Și pe mine m-ascultați:

Avem marea datorie,
Pentru Sfânta Românie,
S-o cinstim și s-o iubim
Cu dragoste de creștin.
De eÈ™ti tânăr sau bătrân,
De eÈ™ti nobil sau jupân,
Chiar harpagon sau hapsân,
Fii mândru că eÈ™ti român!

Tu, române, ce-ai plecat
De la boii tăi din sat,
Să nu uiți că ai lăsat
Ogorul tău nearat,
Pe tată însingurat,
Pe mamă înlăcrimată,
Bolnavă, nemângâiată!

Nu te judec  c-ai plecat,
Pentru a fi mai bogat.
Judecata va fi aspră,
Dacă nu È›i-ai pus în traistă
Un ceaslov și o scriptură,
Asta-n loc de udătură.
Iar în loc de băutură
O cruce, ca să o pui
La căpătâi,  la copii,
Ca ei să crească frumos,
Să nu uite de Hristos.

Voi, români,  din toată glia,
Nu uitaÈ›i de România
Și țineți Ortodoxia!

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Fii mei duhovnicești,
Din plaiuri moldovenesti,
Romașcani și Băcăuani,
Din cetatea lui Roman
Noi vă spunem:
LA  MULÈšI ANI !

Uratura alcătuita de
Arhiep. Ioachim, Roman, Indictionul: 2016