În tot acest decor de Å£intirim,
Pe catafalc, cu chip tihnit,
Stă prima maică, maica lor,
Ce-ÅŸi doarme somnul liniÅŸtit.
Născută parcă pentru jertfă,
Ea ÅŸi-a purtat cu cinste crucea,
Un sfert de veac s-a ostenit,
Să-nalţe chinovia din Parincea.
Evlampia ÅŸi Mihail duhovnic,
Săraci ÅŸi singuri pe pământ,
Au ridicat Măicuţei Sfinte,
Un trainic, preafrumos aÅŸezământ.
În urma lor stă strajă, în lumină,
Grădină de măicuţe şi de flori,
Ogor mănos, livezi îmbelÅŸugate,
Cu rugi suave dătătoare de fiori.
Părintele plecat-a mai devreme,
Iar azi Hristos o cheamă şi pe ea.
Să meargă-n Rai, că-n viaţa efemeră
Nu mai voia nimic, atât îÅŸi mai dorea.
Azi chipul ei se scaldă în lumină
Un nimb firav, pe cap îl desluÅŸeÅŸti
Ca Simeon ea parcă ne vorbeşte:
O, Doamne Sfinte, acum mă slobozeşti!
PrimeÅŸte duhul meu în pace,
Îmi iartă mie tot ce Å¢i-am greÅŸit.
Tu eÅŸti Stăpânul ce mi-a dat putere
Să fac o parte din tot ce s-a zidit.
Dar nu de ziduri inima îmi plânge,
Ci pentru cele ce le-am adunat.
Nu le lăsa orfane, Doamne Sfinte,
Aceste maici pe care mi le-ai dat!
Tu, dă-le sănătate şi putere,
Ca viaţa cea obştească s-o ducă mai uşor.
Credinţă şi Nădejde, Iubirea cea divină,
Să poarte-n suflet în toată viaÅ£a lor.
Să Å£ină cu-acribie rânduiala,
Să nu-ÅŸi încalce măreÅ£ul jurământ,
Din când în când, aprindă-o lumânare
Sau rugă să-mi citească la mormânt.
Åži dacă amnezia cuprinde-va pământul,
Iar lumea stricăciunii va fi dată,
Acest cuvânt, ca testament rămâne:
O Mamă iubitoare nu moare niciodată!
(de IPS Arhiepiscop Ioachim, 08.06.2015, Mănăstirea Parincea)
