ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Tânărul ÅŸi Iisus

Dumnezeu în marea-i milă a făcut pe om bogat
L-a-nzestrat cu libertate ÅŸi în rai l-a aÅŸezat.
I-a dat în grijă pământul, doar ca să-l administreze,
Ca acesta să producă, pe om să-l îndestuleze.

Totul părea că se miÅŸcă sub rază de Providenţă 
Până când ispititorul a rupt sfânta conivență.
Omul putea să nu moară de-ar fi fost ascultător,
Însă aÈ™a, prin cădere, a devenit un călător.

Chipul în el nu se ÅŸterse, dar opac a devenit,
După ce-a călcat porunca mâncând din pomul oprit.
Omul, pervertit, continuă să îÅŸi afle prototipul
Åži-aleargă cu disperare, scrutând cerul ÅŸi pământul.
 

Unii au făcut din aştri sau din lucruri dumnezei,
Altora le-a dat prin minte că dumnezeu sunt chiar ei.
Cei nemilostivi ÅŸi lacomi, egoiÅŸti în a trăi
Şi-au făcut din bogăţie raţiunea de a fi.
 

Când Dumnezeu văzu omul obosit de căutare
A coborât ÎnsuÅŸi la dânsul, arătându-i îndurare.
A-nceput să-ÅŸi cate chipul în orice fiu risipitor,
Pentru a-l repune-n cinste ca un tată iubitor.

***

Într-o zi, Învăţătorul, ajungând seara-ntr-un sat
I-a ieÅŸit în cale-un tânăr, chipeÅŸ, frumos, manierat.
Fără multă ezitare acest tânăr scrupulos,
Cu multă condescendenţă, s-adresează lui Hristos:
 

„Învăţătorule bune, spune-mi, te rog, ce să fac
Ca să-mi continui viaÅ£a dincolo de acest veac?”
Apostolii se mirară, ţintuindu-l cu privirea:
„Cum, pe-un tânăr ca acesta-l preocupă mântuirea?”
 

Însă, Iisus, simÅ£indu-l că e puÅ£in demagog,
Nu se miră şi-i răspunde ca un mare pedagog:
„De ce-mi spui bun? Tu È™tii prea bine că divinul atribut
Numai Dumnezeu cel Unul îl are din început.
 

Cât priveÅŸte mântuirea sau viaÅ£a cea de-apoi,
PăzeÅŸte cu acribie poruncile vechi ÅŸi noi.”
„Care?”, zice el năvalnic, „Toate?”, „Zece porunci?”
„Da!”, zise Hristos afabil ÅŸi-i prescrie El vreo cinci.

„Păi, Rabi, toate acestea le-am Å£inut dumnezeieÅŸte
Încă din copilărie! Tu spune ce-mi mai lipseÅŸte.”
"Da, simÅ£i tu, frăţioare, că mântuirea nu-i lege,
Ea a apărut în lume pentru cei fărădelege.
 

Pentru cel ce o respectă şi nicicum nu o ştirbeşte,
Å¢ine echilibrul vieÅ£ii, însă nu îl mântuieÅŸte.
Tu, care-ai simţit acestea, vrei să faci ceva mai mult.
ÎÅ£i dau sfat ÅŸi nu poruncă să alegi ce-i de făcut.

Mergi acasă, vinde toate şi le-mparte la săraci.
Pune rânduială-n casă ÅŸi de slavă te dezbraci. 
Åži, eliberat de toate, dar mai ales de mândrie,
Neregretând niciodată: vino ÅŸi urmează mie!”

Când a auzit acestea, tânărul s-a întristat.
N-a mai zis nimic sărmanul ÅŸi îndată a plecat.
După ce plecă acesta, ÅŸi Iisus s-a întristat.
A chemat toÅ£i ucenicii, cărora le-a cuvântat:

„AscultaÅ£i ce vă spun astăzi, ca un mare adevăr:
Cel ce are bogăţie foarte greu intra-va-n cer.
Camela unei corăbii trece prin urechi de ac,
Însă bogatul în ceruri, foarte rar s-a întâmplat.”
 

Ucenicii se uimiră auzind aceste vorbe.
Iară unul, mai aproape, a-ndrăznit ca să-l întrebe:
„Cine oare azi mai poate atunci să se mântuiască
Dintre toÅ£i oamenii lumii, jos, în viaÅ£a pământească?”
 

«La oameni, le zice Domnul, pare-a fi cu neputinţă
Însă la Dumnezeu Cel din ceruri totul este cu putinţă.
Iată, voi aţi lăsat toate, case, familii şi-avere,
Şi M-aţi urmat cu credinţă, fără nici o șovăire.
Când aÅ£i auzit cuvântul, "vino ÅŸi urmează Mie".
N-aţi mai dat prioritate, mai ales la bogăţie.
Că acest cuvânt înseamnă, "fii asemenea cu mine!"
Adică icoana din mine să se recunoască-n tine.
Eu am coborât în lume nu pentru "a avea",
Ci pentru "a da" la oameni din toată iubirea mea.
"A da" din iubire totul, asta înseamnă "a mai fi"
Că Dumnezeu „n-are", ci "Este" ÅŸi dăruind vei dobândi.
Cel ce dobândeÅŸte lumea numai pentru "a avea"
Nu mai încape-n "Iubirea" ÅŸi Împărăţia Sa.
Într-un panier cu daruri nu încape ÅŸi "a fi",
Întrucât a fi înseamă a face prin "a iubi".
Dumnezeu ne dă de toate şi se bucura c-"avem"
Sărăcia nu-i virtute și, mai mult, nu-i nici blestem.
Egoistul care spune: „bogăţia-i darul meu”,
Iar pe semen îl ignoră, acela e un ateu.
Chiar dacă, formal, el zice că poruncile păzeşte,
N-are viaţă întru sine ÅŸi nici că se mântuieÅŸte.»

 

ÎnaltpreasfinÈ›itul IOACHIM - MeditaÅ£ie lirică la Duminica a XII-a si a XXX-a după Rusalii