S-a stabilit încă de multă vreme în Biserică, de către SfinÅ£ii PărinÅ£i, ca prima duminică după Rusalii să fie închinată tuturor sfinÅ£ilor creÅŸtinătăţii. Însă, datorită faptului că în Ortodoxie Bisericile sunt organizate după popoare, după cutume, după obiceiuri, după culturi, s-a stabilit să fie ÅŸi o duminică a sfinÅ£ilor fiecărui neam. Această duminică urmează după Duminica Tuturor SfinÅ£ilor. Astfel, fiecare popor ortodox are duminica sfinÅ£ilor ieÅŸiÅ£i din neamul său. AÅŸa putem vorbi despre duminica închinată sfinÅ£ilor din Grecia, sfinÅ£ilor Atonului, sfinÅ£ilor Bisericii din Rusia.

Cine ajunge sfânt?

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a considerat că este un lucru important să fie o sărbătoare specială închinată sfinÅ£ilor români, deoarece creÅŸtinismul nostru este apostolic. De când Sfântul Apostol Andrei a însămânÅ£at cuvântul Evangheliei lui Hristos în părÅ£ile noastre, în Dobrogea, au rodit generaÅ£ii după generaÅ£ii de creÅŸtini. Åži, iată, ne bucurăm că poporul român a dat din fiecare generaÅ£ie sfinÅ£i. O parte dintre aceÅŸti sfinÅ£i ai neamului au fost păstraÅ£i de conÅŸtiinÅ£a Bisericii, astfel, celor mai mulÅ£i dintre ei le cunoaÅŸtem nu numai numele, ci ÅŸi cum ÅŸi-au trăit viaÅ£a, cum ÅŸi-au modelat-o după poruncile Evangheliei lui Hristos, după canoanele Bisericii, după tradiÅ£ia primită de la înaintaÅŸi. Deci am putea spune că poporul nostru este un neam de sfinÅ£i, un popor care, deÅŸi a fost răstignit de mai multe ori în istoria sa, a înviat de fiecare dată datorită rugăciunilor sfinÅ£ilor - pentru că sfinÅ£ii sunt rugători la Dumnezeu pentru neamul lor.

Între sfinÅ£ii români canonizaÅ£i se află persoane din toate categoriile sociale. AceÅŸtia se află în toate treptele sau în toate cetele de sfinÅ£i. Primii ÅŸi cei mai cinstiÅ£i sunt martirii. Având un creÅŸtinism primar, poporul nostru are ÅŸi martiri din primele veacuri creÅŸtine. Sunt cunoscuÅ£i martirii dobrogeni, dar ÅŸi alÅ£i martiri, din celelalte regiuni ale pământului străbun. La aceÅŸtia se adaugă sfinÅ£ii cuvioÅŸi, ierarhi, voievozi (mai puÅ£ini decât la alte popoare, unde s-au canonizat mai uÅŸor unii voievozi, boieri ÅŸi oameni cu privilegii ÅŸi responsabilităţi în societate), mame creÅŸtine, călugări ÅŸi călugăriÅ£e. Dar poporul român are ÅŸi foarte mulÅ£i sfinÅ£i anonimi. Nu întâmplător în 1986 s-au descoperit la Mănăstirea NeamÅ£, chiar sub aleea care ducea spre biserică, un sfânt necunoscut.

O dovadă a multitudinii de sihaÅŸtri care au vieÅ£uit în părÅ£ile noastre o avem ÅŸi în cartea "Vetre de sihăstrie românească" a părintelui Ioanichie Balan, care a dedicat un întreg capitol toponimiei ÅŸi hidronimiei româneÅŸti, de unde aflăm că multe dintre acestea fac trimitere la viaÅ£a Bisericii, cum ar fi: "La cruce", "La chilii", "Poiana sihastrului", "Poiana lui Pahomie", "Pârâul lui Chiril" ÅŸ.a.. Chiar dacă noi nu cunoaÅŸtem pe cei care au sihăstrit acolo, a rămas în tradiÅ£ie că a fost cândva acolo chilie de călugări, că a fost acolo un schit sau o biserică ÅŸ.a.m.d. De altfel, Sfântul Mitropolit Dosoftei în Didahiile sale, unde vorbeÅŸte despre viaÅ£a ÅŸi petrecerea sfinÅ£ilor, spune că pădurile CarpaÅ£ilor „miÅŸunau de călugări”. Însă despre mulÅ£i dintre aceia care s-au retras în munÅ£i, în peÅŸteri, numai Dumnezeu ÅŸtie cum au trăit ÅŸi cum au murit.

Pelerinajele la sfinÅ£i – emblematice pentru evlavia poporului român

Poporul nostru are o evlavie deosebită pentru sfinÅ£i. Se cunosc marile pelerinaje care au ÅŸi rămas emblematice pentru spiritualitatea poporului român. Astfel, putem vorbi despre cunoscutul pelerinaj la moaÅŸtele Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul BucureÅŸtilor, la Sfânta Parascheva de la IaÅŸi, unul dintre cele mai mari, despre pelerinajul din Suceava la Sfântul Ioan cel Nou, la Sfânta Filofteia de la ArgeÅŸ, Sfântul Iosif de la PartoÅŸ, Sfântul Calinic de la Cernica. Au mai apărut după aceea moaÅŸtele SfinÅ£ilor dobrogeni, cum sunt SfinÅ£ii martiri de la NiculiÅ£el, mai nou SfinÅ£ii Epictet ÅŸi Astion.

În ultimul timp s-au mai adăugat ÅŸi alte pelerinaje, dar nu de amploarea celorlalte. AÅŸa sunt cele la Sfântul Teodosie de la Brazi, la Sfântul Onufrie de la Vorona, ale cărui moaÅŸte, după canonizare, s-au scos din cimitirul Mănăstirii de la Vorona, la Sfântul Gheorghe de la Cernica, la Sfântul Grigorie Dascălu.

În eparhia Romanului ÅŸi Bacăului s-a născut Sfântul Cuvios Antipa de la CalapodeÅŸti. Acesta este acum cunoscut ca sfânt în toată Ortodoxia, cinstit în Grecia ÅŸi în Rusia. MoaÅŸtele lui sunt acolo unde ÅŸi-a dat obÅŸtescul sfârÅŸit, la Mănăstirea Valaam din nordul îngheÅ£at al Rusiei. Îi dezvoltăm cultul în eparhie citindu-i acatistul o dată pe săptămână, îi construim o mănăstire în satul său natal, îi cântăm troparul, condacul ÅŸi slujba în ziua de pomenire, construim paraclise închinate lui, facem fundaÅ£ii ÅŸi asociaÅ£ii în cinstea Sfântului Cuvios. Aceasta este o manieră de dezvoltare a cultului unui sfânt într-o regiune anume. AÅŸa se face ÅŸi pentru ceilalÅ£i sfinÅ£i mai noi: cum este la Mănăstirea Putna ÅŸi în toată Moldova cultul bine-credinciosului voievod Åžtefan cel Mare ÅŸi Sfânt, al Sfântului Daniil Sihastru în părÅ£ile Sucevei, al Sfântului Leontie de la RădăuÅ£i. La aceÅŸtia se adaugă SfinÅ£ii nemÅ£eni.

Trecerea Marelui Voievod Åžtefan cel Mare în rândul SfinÅ£ilor, prin hotărârea Sfântului Sinod al BOR din 20-21 iunie, anul mântuirii 1992, cu ziua de prăznuire 2 iunie, este, înainte de toate, împlinirea unei fapte bineplăcute lui Dumnezeu ÅŸi potrivită cu evlavia poporului nostru dreptcredincios. Acum, la 510 ani de la trecerea sa la cele veÅŸnice, putem să zicem toÅ£i dreptcredincioÅŸii: „Măria Ta, suntem aici, căci Dumnezeu este cu noi ÅŸi nimeni împotriva noastră. Amin.”

Sfinţii verii

Pentru dezvoltarea cultului sfinÅ£ilor români este foarte utilă ideea de a lega prăznuirea sfinÅ£ilor români recent canonizaÅ£i de hramurile mănăstirilor unde ÅŸi-au dat obÅŸtescul sfârÅŸit sau unde sunt moaÅŸtele lor. Astfel, la Mănăstirea Secu, care are hramul "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" (29 august), s-a fixat să se sărbătorească a doua zi, imediat după hram, când de obicei se face slujba ctitorilor acelei mănăstiri, Sfântul Mitropolit Varlaam, care este înmormântat acolo. Iar mai târziu ÅŸi Sfântul Ioan de la RâÅŸca ÅŸi Secu, episcopul Romanului, de asemenea a fost trecut în calendar tot pe 30 august, deci imediat după hram.

De asemenea putem vorbi ÅŸi despre SfinÅ£ii nemÅ£eni, a căror dată de pomenire este legată de cea a marilor praznice, cum este la hramul Mănăstirii Sihla (Schimbarea la faţă - 6 august) unde foarte mulÅ£i credincioÅŸi vin în pelerinaj, iar a doua zi este serbată Sfânta Teodora de la Sihla. De aceea este un pelerinaj amplu în zona aceea a NeamÅ£ului. De fapt sărbătoarea începe de la Mănăstirea NeamÅ£, cu cinstirea Sfântului Cuvios Ioan Hozevitul de la NeamÅ£ (5 august). S-a căutat a se stabili data de prăznuire în aÅŸa fel încât sfinÅ£ilor să li se amplifice cultul, legându-i de mănăstirile unde ÅŸi-au petrecut o parte din viaţă, de pelerinajele care sunt deja tradiÅ£ionale, amplificându-se astfel cultul sfinÅ£ilor români canonizaÅ£i în ultimul timp.

Cel mai important mod de amplificare a cultului sfinÅ£ilor îl reprezintă săvârÅŸirea privegherii, a acatistelor ÅŸi a paracliselor.

Nu este suficientă promulgarea canonizării unui sfânt, care, de altfel, se face după o cercetare ÅŸtiinÅ£ifică conformă unor criterii de canonizare. Dosarul pentru canonizare este înaintat comisiilor Sfântului Sinod ÅŸi abia după aceea Sfântul Sinod, întrunit în ÅŸedinţă, aprobă canonizarea ÅŸi proclamarea sfântului respectiv. Aceasta este partea de început, însă nu este suficientă. Apoi se prezintă icoana, la proclamarea sfinÅ£ilor, după aceea se oficiază slujba, care intră în tradiÅ£ia liturgică a mănăstiriilor ÅŸi parohiilor.

O altă modalitate de întărire a cultului sfinÅ£ilor este zugrăvirea acestora în biserici. În ultimii douăzeci de ani s-au construit ÅŸi pictat multe biserici, aceasta fiind o oportunitate ca în desfăşurătorul iconografic să apară sfinÅ£ii recent canonizaÅ£i. Parte din aceste biserici au primit chiar hramul unor sfinÅ£i români.

Dumnezeu acordă sfinţenia

Cinstirea sfinÅ£ilor români este firească ÅŸi pentru că aceÅŸtia au trăit în Biserică aÅŸa cum o facem ÅŸi noi astăzi, au respectat aceleaÅŸi cutume, care împodobesc Ortodoxia românească. Aceasta însă nu înseamnă că cei care îi cinstesc pe sfinÅ£ii neamului îi neglijează pe cei din Biserica Universală.

Biserica se îmbogăţeÅŸte permanent cu noi sfinÅ£i. Spre exemplu, în părÅ£ile Moldovei, am pregătit slujba Sfântului Irinarh Rosseti, ctitorul Bisericii „Schimbarea la Faţă” de pe Muntele Tabor, unde este ÅŸi înmormântat. El este ÅŸi ctitorul Mănăstirii HoraiÅ£a din judeÅ£ul NeamÅ£. Am lucrat ÅŸi la alcătuirea dosarului în vederea propunerii spre canonizare a eruditului ierarh Melchisedec Åžtefănescu, cel care a fost episcop al Romanului.

Fiecare eparhie are o comisie liturgică care cercetează toate propunerile de sfinÅ£i pentru canonizare. La Comisia de canonizare de sfinÅ£i a Sfântului Sinod sunt mai multe dosare depuse care trebuie cercetate.

Trebuie să se ÅŸtie însă că nu Sfântul Sinod face sfinÅ£ii, ci Dumnezeu. Noi, potrivit unor criterii, facem doar analiza vieÅ£ii lor, iar Biserica îi proclamă în urma unei analize amănunÅ£ite. Dumnezeu ÅŸtie când trebuie să pună pe cineva în calendarul Bisericii. De aceea este foarte important ca noi să tragem concluziile, să simÅ£im că Dumnezeu îi alege pentru a-i proclama ca sfinÅ£i, ca rugători. ViaÅ£a în Dumnezeu ÅŸi cu Dumnezeu s-a consumat deja în istorie. Noi tragem doar concluziile, mai târziu sau mai devreme, când Dumnezeu ne inspiră.

Cum sunt scrise slujbele sfinţilor

Pentru alcătuirea slujbei unui sfânt trebuie făcută o documentare foarte amănunÅ£ită, deoarece imnologia nu este naraÅ£ie, ci o poveste imnologică. Trebuie Å£inut cont de anumite criterii: trebuie să ÅŸtii muzică foarte bine, tipic, liturgică ÅŸi, evident, teologie, întrucât poÅ£i să faci confuzii ÅŸi erezii prin imnologie. De aceea trebuie să ai un buchet de cunoÅŸtinÅ£e, după care poÅ£i începe să faci imnologie. Nu este greu sau uÅŸor, dar numai cine a cântat ÅŸi a stat foarte mult în biserică stăpâneÅŸte topica ÅŸi a cântării ÅŸi a canoanelor, a imnurilor bisericeÅŸti poate face asta. Sunt ÅŸi terminologii speciale pentru cântările bisericeÅŸti. Trebuie să ai câteva cunoÅŸtinÅ£e, ÅŸi acestea se dobândesc doar prin practica liturgică îndelungată în biserică. Fiind membru al Comisiei liturgice a Sfântului Sinod, am alcătuit slujba a peste 20 de sfinÅ£i care au fost canonizaÅ£i în ultimul timp.

Atunci când începi să scrii slujba unui sfânt, îl rogi mai întâi să te inspire. Este o legătură de credinţă, fiinÅ£ială. Începi să cercetezi în amănunt viaÅ£a lui, începi să te ataÅŸezi de el, căci sufletele comunică, ÅŸi atunci Dumnezeu te inspiră să poÅ£i alcătui slujba.

Sursa: www.epr.ro