Iubitului nostru cler, cinului monahal
şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această
de Dumnezeu păzită ÅŸi binecuvântată eparhie,
har, milă ÅŸi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,
iar de la noi părintească dragoste!
Iubiţii mei, fii și fiice duhovniceşti,
Hristos a înviat!
Învierea Domnului este izvor de viață, lumină È™i speranță, care iese din adâncul existenÈ›ei È™i se revarsă ca un balsam peste întreg universul creat, dându-i perspectivă transfiguratoare. Nimeni înainte de întruparea lui Hristos n-a marcat È™i nici după El nu mai poate marca istoria umanității cu altă pecete È™i nimeni nu mai poate repurta o victorie definitivă asupra morÈ›ii È™i a păcatului aÈ™a cum a făcut-o Hristos. Aceasta a făcut-o Hristos o dată pentru totdeauna È™i pentru toate veacurile care vor urma, până la judecata universală. A luat asupra Sa toate păcatele noastre, È›intuindu-le pe cruce È™i făcându-ne să înÈ›elegem că e Stăpân al morÈ›ii È™i al vieÈ›ii, că este ViaÈ›a lumii È™i ViaÈ›a vieÈ›ii noastre.
Prin Hristos, lumea nu mai este ameninÈ›ată de distrugere, ci este invitată la transfigurare, iar moartea biologică nu mai este sfârÈ™itul absurd È™i descurajant a tot ceea ce este viu, ci un PaÈ™te, adică o trecere într-o altă formă de viață, superioară acesteia pe care o petrecem pe pământ. Hristos, ca om, a trecut prin moartea biologică, dar, prin Înviere, È™i-a continuat existenÈ›a dincolo de umbra mormântului. Având garanÈ›ia învierii, atunci când spunem că Hristos a distrus moartea, noi mărturisim È™i înÈ›elegem că a deschis perspectiva vieÈ›ii veÈ™nice celor care trec prin moartea biologică, având credinÈ›a existenÈ›ei unei vieÈ›i viitoare.
Cu învierea lui Hristos se naÈ™te o nouă lume spiritualizată al cărei prim moÈ™tenitor este Fiul Omului Care deschide Împărăția cerurilor pentru toÈ›i care vor trece prin moarte la viață. Această lume recreată o putem experia încă de acum, căci este o realitate ce se reactualizează în noi de fiecare dată când retrăim sărbătoarea Învierii Domnului. Astfel, unind timpul istoric cu veÈ™nicia, Hristos ne revelează faptul că viaÈ›a noastră creÈ™tină, deÈ™i se naÈ™te sub incidenÈ›a timpului, are È™ansa să se dezvolte în orizontul veÈ™niciei.
Iubiți credincioși,
După săptămâni întregi de frământări È™i neliniÈ™ti, de restricÈ›ii È™i teamă, de claustrare È™i speranță, iată, ne bucurăm de cea mai înălțătoare sărbătoare din calendarul Bisericii noastre. O sărbătoare ce reflectă biruinÈ›a asupra morÈ›ii È™i a păcatului È™i ridicarea firii umane la starea de dinaintea căderii în păcat, restaurată È™i îndumnezeită.
Odată cu începutul Postului Mare am fost nevoiÈ›i să ne confruntăm cu o provocare care ne-a tulburat existenÈ›a, obiceiurile, rutina cotidiană. Postirea ne-a fost ca o continuă răstignire, a neamului È™i a lumii întregi. Am pătimit împreună cu Hristos, ne-am răstignit È™i tot cu Hristos aÈ™teptăm izbăvirea È™i reînvierea.
Cele pe care Biserica le predică de 2000 de ani – rugăciunea, postul, milostenia –, pe care de obicei le împlinim în comuniune ecleziastică, anul acesta fiecare creÈ™tin le-a trăit în dimensiunea lor nevăzută, tainică.
Anul acesta, perioada Postului Mare a fost un exerciÈ›iu al reflecÈ›iei la timpul care trece ireversibil pe lângă noi, un prilej de a preÈ›ui mai mult efortul actului medical È™i calitatea vieÈ›ii, valoarea pâinii, pe care o cerem în rugăciune zilnic de la Dumnezeu, È™i valoarea umană în toată dimensiunea ei umanitară. În această perioadă Dumnezeu ne-a dat răgaz să ne reevaluăm prioritățile, să cimentăm relaÈ›iile familiale, să apreciem ceea ce avem – natura, bucuriile vieÈ›ii cotidiene, valoarea prieteniei, a lucrurilor pe care lângă care în mod firesc trecem È™i pe care în mod obiÈ™nuit, dar nefiresc, le ignorăm. A fost pentru mulÈ›i dintre noi un timp al încercării credinÈ›ei, în care ne-am îndoit de puterea vindecătoare a Euharistiei È™i de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, toate acestea fiind semne ale unei umanități în agonie, răstignite de propria gândire secularistă, plătind totodată tributul aroganÈ›ei sale. Pentru prima dată în istorie, iubiÈ›ii mei, timpul s-a oprit în loc, iar în tăcerea sinistră a acestui veac, umanitatea È™i-a auzit bătăile inimii în care pulsează o viață dezrădăcinată din care omul L-a izgonit pe Hristos.
Niciodată nu a fost mai liniÈ™te pe străzile oraÈ™elor È™i pe uliÈ›ele satelor sau în casele românilor. O liniÈ™te născută nu din suflete înveÈ™mântate de pacea lui Dumnezeu, ci din frica morÈ›ii, a necunoscutului, a impalpabilului. Niciodată febra cumpărăturilor alimentare nu a fost mai intensă, fiind născută de frica dinaintea iminenÈ›ei unui război dus împotriva unui inamic nevăzut, mediatizat atât de mult, care a făcut zeci de mii de victime în întreaga lume È™i a îndepărtat pe oameni unii de alÈ›ii. Pentru prima dată după foarte mult timp, bisericile au rămas goale, iar Hristos nu S-a mai oferit euharistic fiilor Săi în Sfânta Liturghie. Cu toate acestea, chiar în izolare, credincioÈ™ii au transformat casele lor în biserici, fiind purtaÈ›i în rugăciune de preoÈ›ii ce slujesc în sfintele lăcaÈ™uri È™i rămânând împreună în rugăciune cu Hristos, în inima Căruia pulsează viaÈ›a noastră.
Dar toată suferinÈ›a lumii va fi inutilă dacă nu vom înÈ›elege că doar împreună, rugându-ne în taină lui Dumnezeu – doctorul sufletelor È™i al trupurilor –, vom reuÈ™i să trecem cu bine prin această încercare, rămânând solidari, nelăsându-ne dezumanizaÈ›i din cauza frustrărilor, privaÈ›iunilor, neajunsurilor. IeÈ™irea din perioada de claustrare asumată să fie pentru noi un prilej de a È™ti să ne bucurăm mai mult de cei pe care îi avem aproape, de părinÈ›i, copii, prieteni de rude, de a aprecia sănătatea primită în dar de la Dumnezeu, de a ne dori să fim mai curaÈ›i sufleteÈ™te È™i trupeÈ™te, de a fi recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem.
În ceea ce priveÈ™te misiunea Bisericii în încercarea de protejare È™i ajutorare a celor izolaÈ›i la domiciliu sau în spitale din cauza coronavirusului, Arhiepiscopia Romanului È™i Bacăului a devenit membră în structurile celulelor de criză ale Prefecturii È™i Consiliului JudeÈ›ean Bacău organizate în vederea prevenirii efectelor pandemiei cu coronavirus (COVID-19) È™i partener în sprijinirea persoanelor vârstnice izolate la domiciliu, cel mai vulnerabil segment de populaÈ›ie în actualul context. Astfel, au fost furnizate spaÈ›ii ale protopopiatelor eparhiei pentru depozitarea alimentelor neperisabile care au fost împărÈ›ite vârstnicilor, au fost identificate persoanele vulnerabile, au fost implicaÈ›i sute de voluntari, a fost asigurată asistenÈ›a religioasă la domiciliu pentru credincioÈ™ii vârstnici È™i persoanele aflate în dificultate, prin împărtășirea cu Sfintele Taine, au fost transmise pe pagina de facebook eparhială slujbele specifice perioadei Postului Mare, ca mângâiere sufletească pentru credincioÈ™ii care în mod obiÈ™nuit participau activ la serviciul liturgic. Toate acestea sunt fărâme de iubire pe care preoÈ›ii din eparhia noastră le-au dăruit în acest moment de criză fiilor È™i fiicelor duhovniceÈ™ti, în încercarea de a aduce bucurie, speranță È™i pace în sufletele lor.
Iubiți fii și fiice duhovnicești,
În noaptea aceasta luminată de prezenÈ›a lui Hristos înviat, în care poporul lui Dumnezeu rosteÈ™te salutul pascal în faÈ›a altarelor din propriile case, vă împărtășim, prin intermediul acestui cuvânt pastoral, lumina speranÈ›ei ieÈ™irii din această criză È™i a vindecării neamului nostru drept slăvitor. Chiar dacă preoÈ›ii nu mai pot oferi păstoriÈ›ilor lor, ca de obicei, lumina de la candelele aprinse pe Sfintele Altare, vă îndemn să înălÈ›aÈ›i o rugăciune către Milostivul Dumnezeu ca să îmbrățiÈ™eze în iubire È™i iertare neamul nostru È™i să aline durerea suferinzilor, dăruindu-ne lumina bucuriei È™i speranÈ›ei, a sărbătorii sărbătorilor È™i a vindecării noastre.
Dumnezeu să ocrotească România È™i să aducă lumină în sufletele tuturor, speranță în inimile rănite, putere È™i pricepere celor în grija cărora este încredinÈ›ată sănătatea trupească a acestui neam, pace È™i bucurie tuturor.
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
† IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
