ŞTIRI ŞI EVENIMENTE
Arhiva :
2012 ||
2013 ||
2014 ||
2015 ||
2016 ||
2017 ||
2018 ||
2019 ||
2020 ||
2021 ||
2022 ||
2023
»
SEMĂNĂTORUL - meditație lirică a Înaltpreasfințitului Ioachim
Predicând Cuvântul VieÈ›ii, Iisus Mântuitorul
Astăzi în Biserici spune pilda cu Semănătorul.
A mai spus și alte pilde, dar aceasta o explică,
Pentru ca să-i prindem sensul și valoarea-i infinită.
Înconjurat de noroade Iisus zice aÈ™a:
„IeÈ™it-a semănătorul s-arunce sămânÈ›a sa,
Iar una dintre seminÈ›e a căzut în drum uscat,
Călătorii au călcat-o, iar păsările au mâncat.
O altă sămânță bună a căzut pe piatră seacă,
A germinat, sărăcuÈ›a, dar, rămânând fără apă,
S-a uscat pierind îndată. Căci, fără umiditate
Nici o plantă nu ajunge până la maturitate.
O alta, din întâmplare, s-a rătăcit prin ciulini,
Care au înăbuÈ™it-o, ca oaia prinsă-ntre spini.
Însă o altă grână, semănată de-un copil,
A avut È™ansa să cadă într-un pământ bun, fertil.
Având în sol umezeală È™i ploi la timp potrivit,
Planta binecuvântată a adus rod însutit.”
***
După această preludă, Iisus a zis în grabă:
„Cine are urechi bune s-audă È™i să-nÈ›eleagă!”
Pentru ca să prindem sensul ei misterios
Să ascultăm exegeza facută chiar de Hristos:
Reluând cuvântul, iarăși, Hristos Domnul ne îndeamnă
Să-nsămânțăm primăvara ca să culegem în "toamnă"!
SămânÈ›a este Cuvântul lui Dumnezeu Celui Viu,
Care, la plinirea vremii, a răsunat în pustiu.
Cuvântul, ca È™i sămânÈ›a, se aruncă peste tot.
Ea cade pe drum, pe piatră, în ciulinii pentru foc.
Alta cade în ogorul cu pământ fertilizat,
Iar semănătoru-așteaptă să culeagă rod bogat.
Drumul, piatra sau ciulinii, precum cum și cernoziomul
Sunt suflete conștiente ce ființează tot omul.
Deci, sămânÈ›a cea căzută lângă-o margine de drum
Reprezintă pe aceia ce primesc cuvântul bun.
Dar vicleanul cel potrivnic, cu puterea diavolească,
Din inimi smulge cuvântul, ca să nu se mântuiască.
Cei cu inima de piatră primesc slova-n bucurie,
Dar, neavând roua vieÈ›ii, sfârÈ™esc întru tragedie.
SămânÈ›a germinativă, căzută între ciulini,
Arată pe acei oameni ce săvârÈ™esc urâciuni.
Precum pasarea se ouă în desiÈ™ul spinilor,
Tot aÈ™a È™i ei Cuvântul È™i-l pun în inima lor.
Dar, adesea, când necazuri ajung de ii asaltează,
Uită Cuvântul VieÈ›ii È™i, lamentabil, sucombează.
Însă-n inima smerită din templu zidit pe stânci,
Cuvântul care zideÈ™te prinde rădăcini adânci.
Acești oameni aduc roadă și au chipul luminos,
Întrucât aud cuvântul, îl lucrează-ntru iubire È™i...
urmează lui Hristos.
