Astăzi, ca o pregătire pentru Duminica VameÈ™ului È™i Fariseului, Evanghelia ne aduce înainte un fariseu, pe celebrul Zaheu. Acesta nu este un vameÈ™ oarecare. El este È™eful vameÈ™ilor din Ierihon, cel mai cunoscut, cel mai important, de unii cel mai detestat È™i invidiat pentru că era bogat. Când Iisus trece prin Ierihon, Zaheu vrea să Îl vadă. Dar pentru că el este scund È™i mulÈ›imea care Îl înconjura pe Iisus este mare, Zaheu urcă într-un arbore. Când îl zăreÈ™te în sicomor, Iisus se invită în casa lui. În marea sa bucurie de a-L avea în casa sa pe Domnul Hristos ca oaspete, Zaheu promite să împartă jumătate din averea sa săracilor: „jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor ÅŸi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit” (Luca 19, 8). Subliniind faptul că È™i Zaheu este unul dintre fiii lui Avraam, Iisus arată celor care murmurau împotriva sa, că È™i prin a merge în casa fariselui îÈ™i împlineÈ™te misiunea: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci ÅŸi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute ÅŸi să mântuiască pe cel pierdut.” (Luca 19, 9-10)
Această pericopă evanghelică pare foarte scurtă È™i foarte simplă, în realitate însă conÈ›ine atât de multe învățăminte, încât este dificil să le epuizăm pe toate. De aceea, în continuare ne vom opri doar asupra unora dintre ele.
O întâlnire căutată
Ceea ce domină această relatare a Sfântului Evanghelist Luca este, în mod evident, întâlnirea dintre Iisus È™i Zaheu. Totul îi separă È™i totuÈ™i par făcuÈ›i să se întâlnească. Și, lucru curios, nu putem spune cui îi aparÈ›ine iniÈ›iativa. Dar aceasta contează mai puÈ›in. Ceea ce este important este că ei se întâlnesc. Această intersectare a dorinÈ›ei de îndreptare a omului cu lucrarea de vindecare È™i restaurare a lui Dumnezeu este evidentă în întâlnirea din Ierihon. Este întâlnirea, fuziunea a două dorinÈ›e, a două chemări: a celui care vrea să iasă din el însuÈ™i, È™i face totul pentru a reuÈ™i, È™i cea a Domnului, care caută È™i găseÈ™te ceea ce era pierdut.
Lui Zaheu, aparent, nu îi lipsea nimic: era bogat, îÈ™i împlinise toate ambiÈ›iile, însă, în sufletul său era frământat, căci era în căutarea unui alt lucru pe care nu i-l putuseră oferi toate reuÈ™itele sale. Era uimit de profetul din Nazaret, care învăța pe oameni că averile trebuie adunate în cer, nu pe pământ, că cel care are două haine trebuie să dea È™i celui care nu are, că omul nu trebuie să se îngrijească de confortul zilnic al hranei sau vestimentaÈ›iei. Era cumva un mod de gândire opus celui pentru care îÈ™i cheltuise ani buni din viață. ÎÈ™i dorea să înÈ›eleagă acest mod de a vieÈ›ui, poate tocmai pentru faptul că averea sa îi era povară, È™i de aceea în momentul în care Învățătorul îÈ™i exprimă dorinÈ›a de a rămâne în casa sa, el este dispus să renunÈ›e la jumătate din ea È™i să îndrepte toate nedreptățile făcute de-a lungul timpului. Pacea È™i seninătatea de pe chipul lui Iisus, È™i bucuria ucenicilor trăită în preajma Sa erau bogății care lui Zaheu îi erau străine.
TotuÈ™i, această întâlnire nu a fost uÈ™oară. Relatarea stă sub semnul mulÈ›imii anonime È™i zgomotoase, pe care o simÈ›im în mod constant în planul secund al celor două personaje principale. Această mulÈ›ime a făcut totul ca Iisus È™i Zaheu să nu se poată vedea. AÈ™adar, mulÈ›imea blochează È™i respinge totul în aceeaÈ™i măsură. Îl aflăm pe Zaheu doritor să Îl vadă pe Iisus, dar scund, iar la acest fapt se adaugă mulÈ›imea numeroasă. De aceea, spune Evanghelia el a trebuit să meargă înainte È™i să se urce într-un pom; doar de acolo – de sus È™i din faÈ›a mulÈ›imii – L-a putut zări pe Iisus.
Acestea toate sunt de un simbolism evident.
În fiecare păcătos trăieÈ™te un fiu al lui Dumnezeu
MulÈ›imea blochează afirmarea fiinÈ›elor, le limitează orizonturile È™i le reduce la ea însăși. Cu toÈ›ii suntem conÈ™tienÈ›i că mediul în care trăim ne influenÈ›ează convingerile È™i felul de viață. Lumea ne închide în mentalitatea sa È™i ne domină, fiind astfel limitaÈ›i de grupul în sânul căruia trăim.
Dacă mulÈ›imea îi limitează accesul lui Zaheu, tot ea este cea care vrea să Îl împiedice pe Iisus să îl întâlnească. Îi vedem aici, practic, pe toÈ›i cei care îi resping pe ceilalÈ›i. AceÈ™tia sunt credincioÈ™ii care se identifică cu Dumnezeu, care refuză altora dreptul de a beneficia alegerile Domnului. Aici sunt prezente toate discriminările, particularizările, toÈ›i cei care vor să identifice Evanghelia cu un partid politic, o acÈ›iune socială care produce excomunicări reciproce.
Această mulÈ›ime trebuie atât supravegheată, cât È™i purificată. Suntem în acelaÈ™i timp victime È™i responsabili de mentalitatea grupului din care facem parte. Suntem victime în măsura în care mulÈ›imea, anturajul ne limitează È™i ne împiedică să Îl vedem pe Dumnezeu, formează vederea impunând o anumită perspectivă asupra lui Hristos. Dar suntem È™i responsabili, în măsura în care suntem incapabili să acceptăm că, în fiecare om, oricât ar fi de diferit de noi, locuieÈ™te Sfântul Duh.
Asta trebuie să înÈ›elegem din ultima frază a Evangheliei de astăzi, unde Iisus nu pare a se adresa lui Zaheu, în casa căruia se află, ci mai curând pare a vorbi pentru toÈ›i ceilalÈ›i, pentru mulÈ›ime: „È™i acesta este fiul lui Avraam” (Luca 19, 9), spune el, È™i pare a ne zice tuturor că în fiecare om trăieÈ™te un fiu al lui Dumnezeu È™i că respingerile noastre, discriminările de orice fel sunt rezultatul ignoranÈ›ei, al miopiei noastre spirituale. Apoi, El continuă: „Fiul Omului a venit să caute ÅŸi să mântuiască pe cel pierdut” (Luca 19, 10). Aici, Hristos ni se adresează È™i nouă, în aceeaÈ™i măsură, È™i nu putem limita raÈ›ionamentul Evangheliei doar la viaÈ›a apropiaÈ›ilor noÈ™tri.
Privită din acest punct de vedere, pare din ce în ce mai evident că această întâlnire dintre Zaheu, păcătosul, È™i Iisus, Fiul lui Dumnezeu, este simbolică, dar familiară tuturor. În fiecare dintre noi se află un păcătos, dar în fiecare dintre noi poate fi aflat chipul lui Hristos. În fiecare păcătos trăieÈ™te un fiu al lui Dumnezeu, iar în fiecare credincios Zaheu continuă să existe, până când Dumnezeu duce la bun sfârÈ™it, prin puterea Sa, toate intenÈ›iile noastre de a face bine, după cum spune Sfântul Apostol Pavel. De aceea, orice îndrăzneală este îngăduită pentru a împlini exigenÈ›ele credinÈ›ei noastre personale, indiferent de ceea ce gândeÈ™te anturajul nostru, dar ne îndeamnă la cea mai mare prudență în exprimarea opiniilor asupra celorlalÈ›i, pe care îi cunoaÈ™tem mult mai puÈ›in decât ne cunoaÈ™tem pe noi înÈ™ine.
Să Îl primim pe Iisus ca oaspete
Vreau să subliniez aceste ultime cuvinte ale lui Iisus: caută, salvează și pierdut. Ce semnifică toate acestea?
Îl auzim pe Iisus spunând: "Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân". De fapt, aceleaÈ™i cuvinte Iisus ni le adresează È™i nouă. Astăzi vrea să poposească în casa noastră! Chiar astăzi avem ocazia de a sta împreună cu Iisus în această iarnă a păcatelor noastre. El vrea să fie alături de noi, pentru a ne pregăti, a ne încălzi, a ne îmbrăca, a ne hrăni È™i a ne îndruma către primăvară, către PaÈ™te, către Împărăția cerurilor.
Iisus ne invită spunând: „coboară degrabă”. AÈ™adar nu trebuie să pierdem timpul, nu trebuie să lăsăm să treacă o asemenea ocazie excepÈ›ional de favorabilă È™i probabil unică. Chiar în această clipă, printr-un act de metanoia, de căință interioară È™i de consacrare, să deschidem uÈ™a sufletelor noastre către Domnul. Trebuie să ne grăbim. Trebuie să coborâm – acest cuvânt pentru Zaheu înseamnă că trebuie să îÈ™i părăsească postul său de observator din sicomor È™i să revină pe pământ – dar pentru noi înseamnă că trebuie să renunțăm la toate artificiile prin care încercăm să ne ridicăm deasupra altor oameni. Să coborâm, aÈ™adar, din sicomorul în care ne-am urcat, abandonând orice formă de vanitate, căci doar fiind jos ne putem întâlni cu Iisus. Trebuie să ne smerim È™i noi, aÈ™a cum a făcut È™i Iisus, care a renunÈ›at la slava sa È™i a coborât din cer pe pământ pentru a veni în întâmpinarea noastră, a păcătoÈ™ilor È™i a ne pregăti pentru Înviere. Trebuie să Îl primim pe Hristos cu bucurie, ca Zaheu, căci Iisus nu este un oaspete pe care trebuie să Îl primim cu ceremonii fastuoase. El nu este un musafir care trebuie È›inut doar în sufragerie, ci pe El putem È™i trebuie să Îl invităm peste tot, chiar È™i în cele mai ascunse unghere ale sufletului nostru, acolo unde am lăsat să se adune praful È™i cele mai urâte mirosuri, pe care vrem să le ascundem cu grijă față de orice străin. În măsura în care noi Îi deschidem uÈ™a sufletelor noastre, Hristos ne va pregăti pentru primăvara pascală.
Revenind la Zaheu, vedem că prima consecință a întâlnirii cu Hristos este dorinÈ›a sa de a-È™i împărÈ›i averea È™i de a repara eventualul rău făcut. AÈ™adar, a repara È™i a împărÈ›i, ceea ce înseamnă că, în sens spiritual, repararea răului făcut È™i punerea în comun a bunurilor obÈ›inute sunt primele roade ale întâlnirii cu Hristos, primele semne ale convertirii noastre.
Pe parcursul Sfintei Liturghii de astăzi să ne rugăm unii pentru ceilalÈ›i, să ne rugăm pentru toÈ›i oamenii, căci cu toÈ›ii suntem pierduÈ›i È™i ne vedem în postura de a-L căuta pe Domnul care să ne salveze. Asemenea lui Zaheu, să coborâm È™i noi în lăuntrul conÈ™tiinÈ›ei noastre recunoscând nedreptățile săvârÈ™ite È™i îndepărtând vieÈ›uirea egoistă, să curățim casa sufletului nostru pentru ca Hristos să rămână împreună cu noi în comuniune de iubire, primindu-ne ca fii ai credinÈ›ei celei adevărte È™i milostive.
