În pustiu de ai credinţă ÅŸi loveÅŸti stânca uscată,

Å¢âÅŸneÅŸte izvor de apă pentru lumea însetată.

Din cer coboară ÅŸi mana, iar  urmarea pocăinÅ£ei,

Face să se profileze şi ţara făgăduinţei.

Ioan, nume teoforic,  compus din Iahve ÅŸi hanan,

El a botezat Cuvântul, teofanic, în  Iordan.

Dacă a văzut lumina kenotic venită în lume,

Timpul misiunii sale a-nceput să se încline.

Hazardul, deci, nu există, cosmosul nu e haotic,

Dumnezeu ne dă mişcare după un ritm metronomic.

AÅŸadar, azi înÅ£elegem că Ioan Botezătorul,

După ce-a venit pe lume ÅŸi-a văzut Mântuitorul,

S-a retras iar în pustie trăind viaÅ£a filocalic

Ca lumea să se-nnoiască prin suflul cel mesianic.

De aceea în Biserici se serbează an de an,

Tocmai în mijloc de vară, NaÅŸterea lui S'ânt Ioan.

Astfel, Sanctus Dies Iohannis, dictonul cel latinesc,

A devenit Sânziene după graiul românesc.

VeniÅ£i astăzi în Biserici îmbrăcaÅ£i de sărbătoare,

Purtând buchete în mână din această scumpă floare.

După solstiÅ£iul din vară, sânzienele-nfloresc,

Zilele se micşorează şi nopţile se măresc.

Ioan, Nicu sau IonaÅŸcu, Ioane ÅŸi Cosânzene,

MergeÅ£i astăzi prin fâneÅ£e ÅŸi culegeÅ£i sânziene.

ÎmbrăcaÅ£i cu ii Å£esute în stative de bunici.

Ca Ioan de altă dată încălÅ£aÅ£i-vă-n opinci.

JucaÅ£i hora românească, după ritmul strămoÅŸesc

RetrăiÅ£i etnogeneza cu tot neamul românesc.

Voi, români plecaÅ£i în lume ÅŸi trăiÅ£i în alte ţări

ÎmbrăcaÅ£i astăzi bundiÅ£a, peÅŸtimanul sau iÅ£ari.

Tricolorul României să borneze orice casa

Să vă faceÅ£i semnul Crucii când vă aÅŸezaÅ£i la masă

ÎmbrăcaÅ£i-vă copiii în costum naÅ£ional

După portul din Moldova, Muntenia sau Ardeal.

Păstraţi-vă vie credinţa şi cutumele perene.

SemănaÅ£i în toată lumea numai flori de sânziene.