ŞTIRI ŞI EVENIMENTE
Arhiva :
2012 ||
2013 ||
2014 ||
2015 ||
2016 ||
2017 ||
2018 ||
2019 ||
2020 ||
2021 ||
2022 ||
2023
»
Prezență întru absență
După Sfânta ÎnălÈ›are, până la actul rusalic,
Este timpul anamnezei, trăit în mod filocalic.
Duminica ce urmează, după Joia Înălțării,
Unii creștini au numit-o chiar Duminica tăcerii.
Timpu-acesta are totuși foarte multă consistență,
Hristos vru să ne arate că-I prezent întru absență.
Duhul nu Se pogorâse, pământul părea stingher,
Însă binecuvântarea umplea spaÈ›iul pân’ la cer.
ToÈ›i martorii Înălțării, uniÈ›i în duh anastatic,
AÈ™teptau în rugăciune sublimul moment pnevmatic.
În Duminica tăcerii, Biserica, pe pământ,
Ne pregăteÈ™te intrarea în epoca Duhului Sfânt,
Făcând astfel pomenire de PărinÈ›ii din Niceeea,
Se rostește rugăciunea lui Iisus, din vreme-aceea.
***
Înaintea pătimirii, Hristos în Ghetsimani a descins,
Ridicând ochii spre ceruri, È™i-aceste cuvinte-a zis:
,,Părinte, a venit ceasul să preaslăvești Fiul Tău,
Cum Fiul Te preaslăveÈ™te pe pământ, în felul Său.
Tu I-ai dat Lui stăpânire peste tot regnul uman,
Să-nveÈ™nicească tot omul, scos din mâna lui satan.
Precum doar Noi știm, Părinte, că-n Viața viitoare
Se ajunge epectatic, prin credință lucrătoare.
Cel ce crede întru Mine, Unul-Născut întrupat,
Te-a cunoscut și pe Tine, Dumnezeu adevărat!
Eu, Te-am preaslăvit, Părinte, aici pe pământ mereu
SăvârÈ™it-am cu credință tot ce-a fost în rostul Meu.
Dar acum sosi momentul, Tu, doar, să mă preaslăvești
Cu slava ce am avut-o în sânuri dumnezeieÈ™ti.
Arătat-am al Tău nume celor ce Mie I-ai dat,
Ferindu-i în astă lume de primejdii È™i păcat.
Cât am fost cu ei în lume, cu iubire i-am păzit,
Că ai Tăi erau, Părinte, È™i din Cuvânt s-au hrănit.
De asemeni, ucenicii au înÈ›eles ce le-am spus,
Tot cuvântu-i de la Tine, È™i nu am nimic în plus.
Ale Tale-nvățăminte, pe toate le-am dăruit lor,
Ei vor face din acestea patrimoniu-al tuturor.
Ascultând Cuvântul vieÈ›ii, au simÈ›it cu-adevărat
Că ne uneÈ™te fiinÈ›a È™i sunt Logos întrupat.
Deci, mă rog pentru cei care Mi-au fost daÈ›i în astă lume,
Înscrie-i în Cartea vieÈ›ii È™i-i cheamă pe toÈ›i pe nume.
Vor păstra datul acesta ca niște buni corifei
Că e dat din ale Tale, preaslăvindu-Mă prin ei.
Eu, cum știi, părăsesc lumea, pentru că nu sunt din ea,
De aceea vin la Tine, în Împărăția Ta.
Eu, din veci, născut din Tine, deÈ™i Logos întrupat
Unitatea-ntru ființă, ipostatic am păstrat.
Dacă Noi suntem Una și viem perihoretic,
Tu păzeÈ™te-mi È™i-ucenicii, uniÈ›i toÈ›i în mod teandric.
Pe când Eu eram în lume, în numele Tău i-am păzit
Și n-am pierdut pe niciunul, decât cel ce-a fost sortit.
Toate trebuie să fie, precum Scriptura vorbește
Ce-i divin, divin rămâne, ce e rău se nimiceÈ™te.
