Azi e zi de sărbătoare È™i de sfântă pomenire,
Lume multă se adună la o sfântă mănăstire.
Oaza de duhovnicie dintre dealuri, la PogleÈ›,
Se îmbracă în lumină È™i într-un veÈ™mânt măreÈ›.

Măicuțe evlavioase și călugări cuvioși,
Preoți de mir, preacucernici, cu numeroși credincioși,
Au venit să se-ntâlnească la această mănăstire,
Cu doi sfinți chemați de Domnul, de pioasă amintire.
 

Adrian arhiepiscop și cuviosul Calistrat,
Ce-È™i dorm somnul lor cel veÈ™nic unul lângă celălalt.
Veniți din părți diferite după cum le-a fost chemarea,
La PogleÈ› le-a fost sorocul să îi prindă înserarea.
 

Calistrat, cu viață sfântă, de È™apte ani decedat,
La patru ani după dânsul È™i Adrian fu chemat.
Stau la taifas în morminte, parcă mai sunt printre noi,
AÈ™teptând cu nerăbdare Judecata de Apoi.
 

MăicuÈ›ele mănăstirii îngrijesc a lor morminte,
Èšinând candele aprinse ca la niÈ™te moaÈ™te sfinte.
Credincioși din toată lumea vin aici ca la părinți,
Punând flori pe-a lor morminte È™i-i cinstesc precum pe sfinÈ›i.