ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Pelerini podureni la izvoarele creştinismului românilor – Dobrogea - casa Sfântului Andrei

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și cu binecuvântarea Înalpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, am dus la bun sfârșit și anul acesta pelerinajul organizat de Parohia Poduri din Protopopiatul Moineşti, în parteneriat cu Agenţia „Meteora Tour” a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului,  pelerinaj ce s-a desfăşurat pe durata a patru zile, în perioada 30- august—2 septembrie.

 

Pornind mult înainte de revărsatul zorilor, nu fără a cere ajutorul Bunului Dumnezeu prin Rugăciunile de călătărie şi la organizarea unui pelerinaj, atât de frumos şi inspirat alcătuite de Părintele nostru Arhiepiscop, în prima zi am vizitat pentru început, renumita Mănăstire Ghighiu din judeţul Prahova, unde ne-am întâlnit cu Maica Domnului—Siriaca, cunoscuta icoană făcătoare de minuni, adusă din Siria în anul 1958 şi aşezată spre închinare în frumoasa biserică a mănăstirii, ce a fost resfinţită de curând.

 

Apoi, am intrat în Capitala ţării, un oraş încărcat de istorie, mai veche şi mai recentă, un oraş cosmopolit şi frumos, dar teribil de aglomerat, reşedinţa tuturor instituţiilor importante ale ţării şi reşedinţa Patriarhiei Române - cea mai importantă dintre ele. Aici, după ce am admirat centrul oraşului, „Casa Poporului” şi măreaţa Catedrală a Neamului ce eclipsează totul împrejur, am urcat Dealul Patriarhiei, vizitând Catedrala veche patriarhală, unde l-am găsit pe Sfântul Dimitrie cel Nou - ocrotitorul Bucureştiului şi al întregii Românii şi părticele din Sfintele Moaşte ale Împăraţilor Constantin şi Elena-ocrotitorii catedralei şi ale Sfântului Nectarie de la Eghina-vindecătorul de boli.

 

Am pornit apoi, spre Mănăstirea Cernica unde ne-am întâlnit cu bunul şi blândul Ierarh Calinic şi cu Sfântul Ierarh Gheorghe - ctitorii aşezământului, de la care am cerut binecuvântare şi ocrotire pentru continuarea pelerinajului nostru. Am plecat apoi spre „Podul prieteniei”, care traversează Dunărea pe la Giurgiu, trecând în ţara vecină-Bulgaria. Aici am pornit spre vechile teritorii româneşti ale Cadrilaterului, trecând prin oraşul Varna, unde am vrut să vizităm frumoasa catedrală din centru, dar ne-am lovit de „ospitalitatea” fraţilor noştri bulgari, mulţumindu-ne doar cu imaginea exterioară a bisericii. După o zi plină şi un drum lung, obosiţi dar încântaţi de ce am văzut, am ajuns la cazare în cunoscuta staţiune la Marea Neagră - Nisipurile de Aur.

 

A urmat o zi de binemeritată odihnă, zi în care am descoperit frumoasa staţiune atât de apreciată şi vizitată de români şi nu numai, în care am admirat marea caldă şi calmă, ce îmbrăţişa cu valurile ei domoale, ţărmul plin de oameni veniţi de peste tot pentru recreere şi pentru a admira măreţia creaţiei lui Dumnezeu.

 

A treia zi am continuat călătoria noastră, vizitând „Oraşul alb” - Balcic, locul atît de îndrăgit de Regina Maria, care construieşte aici o frumoasă reşedinţă de vară. Castelul de la Balcic, înconjurat de cea mai frumoasă grădină botanică din sud-estul Europei, este astăzi cel mai important punct de atracţie pentru turiştii care vizitează Bulgaria. Pentru noi, românii, Balcicul este locul ce aminteşte faptul că aceste meleaguri au fost parte a României Mari, iar plimbarea prin grădină şi vizitarea castelului, ne-au dat un plăcut sentiment de „acasă”.  După ce am aruncat cu nostalgie o ultimă privire spre „cuibul liniştit” al îndrăgitei noastre regine, am pornit spre locul cel mai important al istoriei noastre bimilenare, spre „kilometrul 0 al creştinismului românesc” - aşa cum inspirat l-a numit cineva, spre Peştera Sfântului Andrei. În blândul asfinţit de soare, ne-am rugat şi ne-am recules la locul unde Primul chemat de Domnul Hristos la apostolie, a poposit pentru a aduce „vestea cea bună”, cuvântul Evangheliei, locuitorilor acestor ţinuturi binecuvântate - strămoşilor noştri. Aici am avut un sentiment înnălţător de bucurie sfântă, că suntem fiii unicului popor din istorie care s-a născut creştin, creştinismul nostru având rădăcini apostolice, lucru ce ne încântă dar ne şi obligă.

 

Ultima zi a pelerinajului nostru a însemnat vizitarea frumoaselor mănăstiri din nordul Dobrogei. Prima vizitată a fost Mănăstirea Celic Dere, nume provenit de la un pârâu ce străbate  zona, ce înseamnă-din limba turcă-„pârâiaşul de oţel”. Am găsit aici o biserică monumentală de o frumuseţe aparte, înconjurată de un ansamblu bine îngrijit de maicile care vieţuiesc aici, sub înţeleapta îndrumare a Maicii stareţe - Casiana Mareş, venită aici de pe meleaguri băcăuane. Tot aici am găsit Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni, îmbrăcată în argint poleit cu aur, ce a scăpat de două ori din foc, dar şi Icoana Mântuitorului - care se curăţă singură, adusă aici de un soldat rus în timpul războiului ruso-turc din anii 1806-1812. Am ajuns apoi la Mănăstirea Saon, mănăstirea dintre vii, înfiinţată în 1846 de călugări veniţi de la Celic Dere şi care adăposteşte părticele din Moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion, a Sfinţilor Maxim Grecul, Inochentie şi Vichentie, dar şi un mic fragment din lemnul Sfintei Cruci. După ce am vizitat frumoasa mănăstire şi ne-am închinat în Sfântul locaş, am plecat spre Mănăstirea Cocoş, aflată în apropiere. Aici, în biserica atât de minunat împodobită cu pictură în mozaic, am găsit Moaştele celor patru Sfinţi descoperiţi la Niculiţel în anul 1971: Zotic, Atal, Camasie şi Filip, martiri creştini din secolul IV, sărbătoriţi în fiecare an la data de 4 Iunie. După ce ne-am închinat cu evlavie la Sfintele moaşte şi după ce ne-am bucurat de ospitalitatea părintelui Stareţ Visarion şi a obştii de aici, am pornit spre casă, cu sentimente amestecate de bucurie şi tristeţe, bucurie pentru că am vizitat atât de multe locuri încărcate de istorie şi har şi ne-am întâlnit cu Sfinţi dragi, ocrotitori ai Neamului şi Ţării noastre, şi tristeţe, că aceste patru zile au trecut atât de repede.

 

„Mulţumind Bunului Dumnezeu şi rugându-L pe Sfântul Apostol Andrei şi pe toţi ceilalţi Sfinţi cu care ne-am întâlnit în aceste zile să ne ocrotească pe fiecare în parte şi întreg neamul nostru românesc, am ajuns acasă sănătoşi şi voioşi, aşteptând, deja, un nou pelerinaj. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” Pr. Popa Vasile