ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2020

Preacuviosului cin monahal,

Preacucernicului cler È™i preaiubiÈ›ilor credincioÈ™i din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie È™i pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul È™i Sfântul Duh, iar de la noi părinteÈ™ti binecuvântări!

 

PreacuvioÈ™i È™i Preacucernici PărinÈ›i, slujitori ai Sfintelor Altare IubiÈ›i fraÈ›i È™i surori în Hristos Domnul,

 

Suntem într-o perioadă deosebit de bogată spiritual, având o frumuseÈ›e duhovnicească aparte, exprimată în mod unic prin rânduiala liturgică pe care am parcurs-o în prima săptămână a Postului Mare.

 

Chemarea textelor liturgice de a ne recunoaÈ™te starea de păcat È™i de a ne strădui, prin pocăință, să tindem spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efeseni 4, 13), au luminat sufletul în primele zile ale acestui răstimp al Postului Sfintelor PaÈ™ti.

 

Această călătorie duhovnicească spre sărbătoarea Învierii va fi continuată alături de Hristos Domnul – Marele Pelerin, Care ne însoÈ›eÈ™te, prin Tainele Bisericii, mai ales prin deasa Spovedanie È™i Împărtășanie, cu o pregătire mai atentă È™i mai intensă.

 

Cea dintâi Duminică a Postului Mare se numeÈ™te Duminica Ortodoxiei È™i este o reală chemare de a cultiva identitatea noastră spirituală È™i de a răspunde chemării Domnului Iisus Hristos: „Vino după Mine” (Ioan 1, 43), aÈ™a cum ne arată textul Evangheliei de azi.

 

În societatea contemporană confuză, ortodoxia vieÈ›ii înseamnă a uni mărturisirea dreptei credinÈ›e cu dreapta vieÈ›uire cotidiană. În felul acesta, putem È™i noi să adresăm semenilor noÈ™tri invitaÈ›ia Sfântului Apostol Filip: „Vino È™i vezi!” (Ioan 1, 46).

 

Împărtășirea sau comunicarea credinÈ›ei adevărate se realizează prin cuvânt, dar È™i prin lumina vieÈ›uirii omului în comuniune cu Hristos.

 

În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae afirma: „Cuvintele lui Hristos au o putere unificatoare excepÈ›ională prin evidenÈ›a adevărului pe care îl exprimă, prin iubirea pe care o comunică… De fapt, cuvântul e persoană, sau persoana e cuvânt. Nu poate fi una fără alta. Cuvântul e persoană pentru persoană È™i persoana e cuvânt pentru persoană. Chiar dacă tace, persoana îmi vorbeÈ™te… pentru că e viață care palpită pentru mine, care e atentă la mine È™i-mi spune aceasta prin cuvinte sau prin simpla ei prezență.”[1]

 

Într-o lume aglomerată È™i totuÈ™i atât de însingurată sufleteÈ™te, Ortodoxia ne propune ieÈ™irea din această criză prin comuniunea persoanelor în iubirea lui Dumnezeu, comuniune „mai adâncă atunci când (oamenii) gândesc împreună È™i-È™i comunică gândirea prin cuvinte referitoare la Dumnezeu, ca Origine a lor, È™i la lume ca mediu ambiant comun È™i necesar persoanelor lor.”[2]

 

Dreptcredincioși creștini,

 

Această exprimare vie È™i luminoasă a dreptei noastre credinÈ›e prin comuniunea liturgică este sărbătorită mai ales în Duminica Ortodoxiei. Originea acestei sărbători se regăseÈ™te într-o perioadă extrem de frământată, desfășurată între anii 726-843, când cinstitorii sfintelor icoane au cunoscut dispreÈ›ul celor care nesocoteau icoanele,  numiÈ›i iconoclaÈ™ti.

 

Mândria È™i potrivnicia împăratului Leon al III-lea Isaurul (717-741) au determinat ca iconoclasmul să devină politica religioasă oficială a imperiului. CopleÈ™it de semeÈ›ie È™i lipsit de argumente credibile, împăratul Leon Isaurul îÈ™i justifică hotărârile luate împotriva cinstirii icoanelor printr-un principiu absolutist È™i radical: „Eu sunt împărat È™i preot în acelaÈ™i timp”[3].

 

Această atitudine arogantă È™i abuzivă a fost combătută în mod strălucit È™i ferm de către Sfântul Ioan Damaschin, din Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim. Acesta a protestat atât față de faptul că împăratul È™i-a luat asupra lui drepturi neîntemeiate pe învățătura creÈ™tină, cât È™i față de noua politică imperială care respingea icoanele.

 

În demersul său de a defini icoana, argumentând că aceasta nu este chip cioplit sau idol, Sfântul Ioan Damaschin oferă o explicaÈ›ie logică a icoanei, aceasta fiind o asemănare care înfățiÈ™ează originalul. În acest sens, el spune: „Icoana deci nu este identică cu originalul ci se deosebeÈ™te de el în ceva È™i cu ceva. Icoana este o asemănare, un model, o întipăritură a cuiva, care arată în ea pe cel ce este înfățiÈ™at în icoană.”[4]

 

Cu alte cuvinte, icoana ne arată Persoana înfățiÈ™ată pe ea, pe care noi nu putem să o avem fizic în față, căci dacă Persoana ar fi în mod fizic lângă noi, nu am avea nevoie de icoană.

 

Astfel, icoana are ca scop orientarea sufletului spre Persoana reprezentată pe icoană, deoarece „omul, fiind circumscris în timp È™i spaÈ›iu, nu poate avea o cunoÈ™tință directă a celor nevăzute, nici a celor trecute sau viitoare È™i nici a celor depărtate în spaÈ›iu.”[5]

 

Hristos Domnul S-a făcut om în chip substanÈ›ial È™i real, a locuit pe pământ, a vieÈ›uit împreună cu oamenii, a făcut minuni, a suferit, a fost răstignit, a înviat È™i S-a înălÈ›at la ceruri, toate acestea petrecându-se în mod real în văzul oamenilor. AÈ™adar, „când s-au făcut acestea, s-a înfățiÈ™at în icoană chipul Lui spre a ne aduce aminte de El È™i spre a căpăta învățătură noi, care n-am fost de față atunci, pentru ca, fără să fi văzut, dar auzind È™i crezând, să avem parte de fericirea Domnului.”[6]

 

TradiÈ›ia închinării la icoane este nescrisă, aÈ™a cum nescrisă este È™i închinarea către răsărit sau însemnarea cu semnul sfintei cruci, iar prin închinarea în faÈ›a sfintelor icoane noi aducem cinstire Persoanei care este înfățiÈ™ată în icoană, dar nu materiei din care este confecÈ›ionată icoana. De aceea, Sfântul Ioan Damaschinul spunea: „eu nu mă închin materiei, ci Celui care pentru mine S-a făcut materie”, adică lui Hristos Cel ce S-a întrupat, S-a făcut om.

 

Sinodul al VII-lea Ecumenic, care a avut loc la Constantinopol între 24 septembrie È™i 13 octombrie 787, a dezbătut problema iconoclasmului.

 

Prin consensul SfinÈ›ilor PărinÈ›i participanÈ›i s-a reafirmat tradiÈ›ia bisericească cu privire la cinstirea sfintelor icoane, formulându-se, în ultima sesiune, învățătura ortodoxă despre sfintele icoane.

 

Însă receptarea hotărârilor Sinodului VII Ecumenic a fost anevoioasă mai ales după încoronarea împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), care la scurtă vreme după definirea învățăturii privind cinstirea icoanelor, a redeschis o altă perioadă de respingere a icoanelor È™i de prigoană împotriva celor care cinsteau sfintele icoane.

 

Din acest motiv, victoria definitivă a Ortodoxiei împotriva iconoclaÈ™tilor a fost proclamată abia în anul 843, în prima duminică din Postul Mare. Această biruință s-a datorat în mare măsură binecredincioasei Împărătese Teodora, dar È™i patriarhului Metodie al Constantinopolului (843-847), care, împreună cu poporul dreptmăritor, au proclamat în mod definitiv È™i oficial cultul Sfintelor Icoane printr-o procesiune triumfală în capitala Imperiului Bizantin.

 

În semn de aducere aminte față de această biruință, până în prezent la sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei se organizează procesiuni mărturisitoare ale credincioÈ™ilor ortodocÈ™i care poartă în mâini sfinte icoane.

 

Dreptmăritori creștini,

 

Prin cinstirea sfintelor icoane, această Duminică a Ortodoxiei ne cheamă să descoperim chipul lui Dumnezeu Cel veÈ™nic întipărit în om (cf. Facere 1, 26-27), dar È™i nemurirea sufletului omului rezultată din această calitate. Sfântul Atanasie cel Mare, în „Tratatul despre întruparea Cuvântului”, afirmă că Dumnezeu a dat omului nu numai existenÈ›a, ci È™i capacitatea de cunoaÈ™tere a lui Dumnezeu È™i de a trăi veÈ™nic în comuniune cu El[7].

 

Bulversat de multiplele probleme È™i ispite, cărora nu mai reuÈ™eÈ™te să le facă față, omul de azi nu mai găseÈ™te timp să cultive chipul lui Dumnezeu din el, spre a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu Cel Sfânt, adică la sfinÈ›enie.

 

Prin neglijarea comuniunii cu Dumnezeu È™i a cultivării chipului lui Dumnezeu din el, dar È™i prin supralicitarea corpului ca interfață a dialogului, omul devine străin de el însuÈ™i È™i de vocaÈ›ia sa de a dobândi viaÈ›a veÈ™nică.

 

Iar în vidul întristării sale, proclamă agresiv că Dumnezeu l-a părăsit sau că Dumnezeu nu există, iar viaÈ›a omului se termină odată cu moartea trupului. Ori, „numai iubind pe Dumnezeu È™i numai având conÈ™tiinÈ›a că e iubit de Dumnezeu, omul înaintează într-o viață de care nu se satură niciodată. Chiar cine iubeÈ™te cu adevărat un om, È™i e iubit de el, ar vrea să nu moară nici el, nici acela”, spune Părintele Dumitru Stăniloae[8].

 

În această privință, sfinÈ›ii lui Dumnezeu din ceruri, pictaÈ›i în icoane, sunt învățătorii noÈ™tri È™i rugători pentru noi, în orice timp È™i în orice loc, pentru că în ei lucrează harul Domnului Iisus Hristos, Cel ce „ieri, astăzi È™i în veci este acelaÈ™i” (Evrei 13, 8).

 

Ajungând la această cunoaÈ™tere a vocaÈ›iei omului, de a dobândi sfinÈ›enia prin comuniunea cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt, vom înÈ›elege nevoia de vindecare a omului de păcat ca existență egoistă, pentru a descoperi bucuria comuniunii cu Dumnezeu È™i cu semenii, în timp È™i în veÈ™nicie.

 

De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă zicând: „căutaÈ›i pacea cu toÈ›i oamenii È™i sfinÈ›enia, fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12, 14).

 

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

 

Pentru a evidenÈ›ia contribuÈ›ia generoasă a comunităților bisericeÈ™ti la ajutorarea celor aflaÈ›i în nevoi, ca răspuns concret la iubirea milostivă a lui Hristos celebrată în Liturghia euharistică, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat anul 2020 ca „An comemorativ al filantropilor ortodocÈ™i români”.

 

Organizarea filantropiei de către Biserică de-a lungul timpului constituie un model asumat de către Biserica noastră È™i în actualitate. Cele peste 800 de instituÈ›ii, proiecte È™i programe social-filantropice, organizate È™i susÈ›inute de către Biserica Ortodoxă Română, reprezintă o mărturie vie a preÈ›uirii chipului omului aflat în sărăcie È™i suferință.

 

Astfel, vocaÈ›ia iubirii milostive a credinciosului darnic se poate exprima în filantropia creÈ™tină, în fapte concrete de ajutorare a oamenilor aflaÈ›i în dificultate.

 

De aceea, în mod special în timpul Postului Sfintelor PaÈ™ti avem prilejul să arătăm iubirea noastră milostivă È™i smerită față de oamenii aflaÈ›i în suferință. Totdeauna când au fost chemaÈ›i să sprijine pe semenii lor aflaÈ›i în nevoi È™i în suferință, credincioÈ™ii noÈ™tri au dat dovadă de dragoste frățească È™i dărnicie.

 

Un astfel de îndemn adresează Biserica noastră È™i în prima Duminică din Postul Mare prin organizarea unei colecte pentru Fondul Central Misionar, în vederea susÈ›inerii proiectelor pastorale, misionare È™i social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române.

 

Vă îndemnăm, aÈ™adar, cu toată dragostea părintească, să ajutaÈ›i lucrarea misionară a parohiilor izolate È™i îmbătrânite, tot mai numeroase în È›ara noastră, unde preoÈ›i harnici È™i jertfelnici slujesc lui Dumnezeu È™i oamenilor.

 

Prin contribuÈ›ia tuturor, lucrarea filantropică a Bisericii în societate, pentru sprijinirea aproapelui nostru aflat în dificultate, va fi mai amplă È™i mai eficientă, deoarece „cel ce are milă de sărman împrumută Domnului, È™i El îi va răsplăti fapta lui cea bună” (Pildele lui Solomon 19, 17).

 

Răspunzând la această chemare, prin sprijinul nostru comun, È™i comunitățile parohiale româneÈ™ti din diaspora se vor simÈ›i mai aproape de casă, întărindu-È™i identitatea de credință È™i de neam.

 

MulÈ›umind Domnului pentru revărsarea dării Sale celei bune È™i a darului Său cel desăvârÈ™it peste noi, vă dorim tuturor să aveÈ›i parte de un urcuÈ™ duhovnicesc binefăcător în Postul Sfintelor PaÈ™ti, la capătul căruia să-L întâlnim pe Hristos Iisus Cel Răstignit È™i Înviat, pentru „ca bucuria noastră să fie deplină” (2 Ioan 1, 12).

 

Vă binecuvântăm părinteÈ™te prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos È™i dragostea lui Dumnezeu È™i împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toÈ›i” (2 Corinteni 13, 13).

 

PreÈ™edintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,

 

† Daniel

 

Arhiepiscopul BucureÅŸtilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

† Teofan,

 

 

 

Arhiepiscopul Iașilor șiMitropolitul Moldovei și Bucovinei

 

† LaurenÈ›iu,

 

 

 

Arhiepiscopul Sibiului și

Mitropolitul Ardealului

 

 † Andrei,

 

 

 

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului

 

 † Irineu,

 

 

 

Arhiepiscopul Craiovei și

Mitropolitul Olteniei

 

 † Ioan,

 

 

 

Arhiepiscopul Timișoarei și

Mitropolitul Banatului

 

 † Petru,

 

 

 

Arhiepiscopul Chișinăului,

Mitropolitul Basarabiei și

Exarh al Plaiurilor

 

 † Iosif,

 

 

 

Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale È™i Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale È™i Meridionale

 

 † Serafim,

 

 

 

Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei È™i Luxemburgului È™i Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale È™i de Nord

 

 † Nicolae,

 

 

 

Arhiepiscopul Ortodox Român al Statelor Unite ale Americii È™i Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi

 

 † Nifon,

 

 

 

Mitropolit onorific,

Arhiepiscopul TârgoviÈ™tei È™i

Exarh Patriarhal

 

† Teodosie,

 

 

 

Arhiepiscopul Tomisului

 

† Pimen,

 

 

 

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

 

 † Irineu,

 

 

 

Arhiepiscopul Alba Iuliei

 

 † Varsanufie,

 

 

 

Arhiepiscopul Râmnicului

 

 † Ioachim,

 

 

 

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

 

 † Calinic,

 

 

 

Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului

 

 

 

 

 

† Ciprian,

 

Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei

 

 

 

 

 

† Casian,

 

Arhiepiscopul Dunării de Jos

 

 † Timotei,

 

 

 

Arhiepiscopul Aradului

 

 † Ignatie,

 

 

 

Episcopul Hușilor

 

 † Lucian,

 

 

 

Episcopul Caransebeșului

 

 † Sofronie,

 

 

 

Episcopul Ortodox Român al Oradiei

 

 † Iustin,

 

 

 

Episcopul Ortodox Român al MaramureÈ™ului È™i Sătmarului

 

 † Nicodim,

 

 

 

Episcopul Severinului și Strehaiei

 

 † Antonie,

 

 

 

Episcopul de Bălți

 

 † Veniamin,

 

 

 

Episcopul Basarabiei de Sud

 

 † VincenÈ›iu,

 

 

 

Episcopul Sloboziei și Călărașilor

 

 † Andrei,

 

 

 

Episcopul Covasnei și Harghitei

 

 † Galaction,

 

 

 

Episcopul Alexandriei și Teleormanului

 

 † Ambrozie,

 

 

 

Episcopul Giurgiului

 

 † Sebastian,

 

 

 

Episcopul Slatinei și Romanaților

 

 † Visarion,

 

 

 

Episcopul Tulcii

 

 † Petroniu,

Episcopul Sălajului † Gurie,

 

 

 

Episcopul Devei și Hunedoarei

 

 † Siluan,

 

 

 

Episcopul Ortodox Român al Ungariei È™i LocÈ›iitor al Episcopiei Daciei Felix

 

 † Siluan,

 

 

 

Episcopul Ortodox Român al Italiei

 

 † Timotei,

 

 

 

Episcopul Ortodox Român

al Spaniei și Portugaliei

 

 † Macarie,

 

 

 

Episcopul Ortodox Român

al Europei de Nord

 

 † Mihail,

 

 

 

Episcopul Ortodox Român

al Australiei și Noii Zeelande

 

 † Ioan Casian,

 

 

 

Episcopul Ortodox Român al Canadei

 

 † Varlaam PloieÈ™teanul,

 

 

 

Episcop-vicar Patriarhal

 

 † Ieronim Sinaitul,

 

 

 

Episcop-vicar Patriarhal

 

 † Timotei Prahoveanul,

 

 

 

Episcop-vicar al

Arhiepiscopiei Bucureștilor

 

 † Calinic Botoșăneanul,

 

 

 

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor

 

 † Ilarion Făgărășeanul,

 

 

 

Episcop-vicar al

Arhiepiscopiei Sibiului

 

 † Paisie Lugojeanul,

 

Episcop-vicar al

 

Arhiepiscopiei Timișoarei

 

 † Benedict BistriÈ›eanul

 

 

 

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei

Vadului, Feleacului și Clujului

 

 † Marc NemÈ›eanul,

 

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

 

† Sofian BraÈ™oveanul,

 

 

 

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei È™i Luxemburgului

 

 † Damaschin Dorneanul,

 

 

 

Episcop-vicar al

Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

 

† Emilian CriÈ™anul,

 

 

 

Episcop-vicar al

Arhiepiscopiei Aradului

 

† Timotei Sătmăreanul,

 

 

 

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a MaramureÈ™ului È™i Sătmarului

 

 † Atanasie de Bogdania,

 

 

 

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

 

 † Teofil de Iberia,

 

 

 

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei È™i Portugaliei

 

Note:

 

[1] Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, în „Opere complete”, volumul 5, Editura Basilica, BucureÈ™ti, 2013, pp. 667-668.

 

[2] Ibidem, p. 668.

 

[3] Sfântul Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaÈ™tilor, traducere din limba greacă veche, introducere È™i note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic È™i de Misiune Ortodoxă, BucureÈ™ti, 2016, p. 26.

 

[4] Ibidem, p. 29.

 

[5] Ibidem, p. 30.

 

[6] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Institutului Biblic È™i de Misiune Ortodoxă, BucureÈ™ti, 2005, p. 214.

 

[7] Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre Întruparea Cuvântului, Editura Institutului Biblic È™i de Misiune Ortodoxă, BucureÈ™ti, 2010, p. 136.

 

[8] Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu…, pp. 26-27.