Dumnezeu creează lumea şi apoi o guvernează.
Tot prin El se înnoieÅŸte ÅŸi tot El o recreează,
Iar când răul o loveÅŸte în războiul nevăzut,
Tot El o restaurează, prin harul Duhului Sfânt.
Când Iisus veni în lume, S-a produs palingeneză.
El n-a făcut alte gesturi decât cele din Geneză.
A murit ca să învie omul pe care-l iubea,
Uneori să completeze un organ, dacă-i lipsea.
De aceea avu milă de bolnavi, copii, bătrâni,
A hrănit gloate flămânde, a adăpostit străini,
A izgonit duhuri rele, a oprit furtuni pe mare,
Muţilor le-a dat vorbire, iar surzilor ascultare.
A umblat pe luciul mării, a mutat munţii din loc,
El a înviat ÅŸi morÅ£ii, a preschimbat apa-n foc,
Dar, fiind Lumina lumii, a avut o grij-aparte
Pentru cei ce-ÅŸi duc viaÅ£a într-o perpetuă noapte.
Orbului ce-i lipseau ochii, deci ÅŸi actul vizual,
Iisus îi recreează cu un gest firesc, real.
Din gura lui preacurată, de unde iese cuvântul,
A lăsat ”roua” să curgă, unind Duhul cu Pământul.
Din această ”clisă” fină, făcu organul vederii
Åži, ungând orbul, îi zice: „Vezi... lumina Învierii!”
Iar dac-a văzut lumina, orbul nostru recreat
A vestit la toată lumea că...
”Hristos a înviat!”
Sursa: www.epr.ro
