Dac-au primit credința, strămoșii noștri, sfinți,
Au străbătut prin veacuri murind È™i înviind,
Din Glia țării noastre grădină făurind,
Iar cerului redat-au martiri și mulți părinți.

Slăvită fii Biserică de sfinți și de eroi,
Scăldată în lumină È™i har dumnezeiesc!
P-altarul tău aș vrea să-ți răsădesc
Și crucea mea făcută din lacrimi și nevoi.

Mai toÈ›i avut-am Crucea divină mângâiere,
Căci pajura o È›ine solemn È™i strâns în plisc,
Iar ca simbol se-nalță frumos pe orice pisc
Și ne vorbeÈ™te de jertfă, dar È™i de înviere.

Hristos, prin cruce, pe toți ne ocrotește,
Ea astăzi stă solemn pe turle de biserici,
O poartă-n mâni creÈ™tinii È™i cetele de clerici,
Gustându-i suferinÈ›a, Hristos ne mântuieÈ™te.

Pământul țării noastre de cruci e presărat
Și plămădit cu lacrimi È™i sânge de martiri.
De veacuri stau cu cinste p-altar în mănăstiri
Mulțime de relicve, tezaur preacurat!

Ortodoxia noastră este urmarea lui Iisus,
Hristos ne-a pus în adevăr pe cale înspre viață.
Rămânem în credință, iubire È™i speranță,
Și vom ajunge sigur în Raiul cel de Sus.

Pământul țării noastre mai cântă prin icoane.
La VoroneÈ› tot cerul pogoară pe pământ.
CarpaÈ›ii sunt scăldaÈ›i în har din Duhul Sfânt,
Căci pustnicii prin codrii mai cântă axioane.

Când chipul lui Hristos se odihneÈ™te-n noi,
Iar noi ne odihnim smeriÈ›i în chipul Său,
SimÈ›im în suflet tainic prezent pe Dumnezeu
Că suntem, un popor de sfinți și de eroi.

Ieșiți astăzi din casă, veniți, iubiți creștini,
Purtând în mâni icoane, în minte rugăciunea,
În inimi având pacea. Cu toată-nÈ›elepciunea
Să mulÈ›umim Treimii că ne-am născut români.

*Imn Ortodoxiei româneÈ™ti alcătuit la Duminica Ortodoxiei