Construirea ÅŸi sfinÅ£irea unei noi biserici reprezintă o dovadă a credinÅ£ei vii ÅŸi jertfelnice mărturisită de o comunitate harnică ÅŸi darnică, deoarece numai prin lumina credinÅ£ei avem încredinÅ£area celor nădăjduite (cf. Evrei 11, 1).
Construită cu multă jertfă ÅŸi râvnă duhovnicească, noul lăcaÅŸ de cult care se sfinÅ£eÅŸte astăzi este împlinirea unui proiect elaborat iniÅ£ial în anul 1991, de către ierarhul de pioasă amintire Eftimie Luca, chiriarhul din acea vreme a eparhiei Romanului.
Ca spaÅ£iu sacru de rugăciune, biserica sfinÈ›ită este în acelaÈ™i timp darul oamenilor pentru Dumnezeu ÅŸi darul lui Dumnezeu pentru oameni, o nouă Casă a Preasfintei Treimi, întrucât biserica adună pe oamenii credincioÈ™i în iubirea milostivă a Preasfintei Treimi. De aceea, către sfârÅŸitul slujbei de sfinÅ£ire a bisericii se cântă: Această Casă, Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o, Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o ÅŸi a sfinÅ£it sufletele noastre.
Prin urmare, o biserică în care se săvârÈ™esc Sfintele Taine ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvântare asupra comunităţii credincioÅŸilor ÅŸi asupra localităţii în care a fost sfinÅ£ită această biserică.
Biserica nouă pe care credincioÈ™ii o oferă Mântuitorului Iisus Hristos ca dar sau ofrandă a credinÅ£ei, hărniciei, priceperii ÅŸi dărniciei lor devine, prin sfinÈ›ire, „Poartă a cerului È™i Casă a lui Dumnezeu” (Facere 28, 17), aÅŸa cum auzim din rugăciunile de sfinÅ£ire a noii bisericii.
Prin această „poartă a cerului” intră Hristos – Împăratul Slavei, Cel ce, după Învierea Sa din morÈ›i, S-a înălÅ£at întru slavă la cer ÅŸi a aÅŸezat umanitatea Sa pe tronul slavei Preasfintei Treimi. Prin sfinÅ£irea bisericii noi, Hristos intră în mod tainic în această biserică ÅŸi rămâne mereu prezent în ea prin Sfintele Taine săvârÅŸite aici, dăruind celor ce se roagă darurile Sale cereÅŸti: iertarea păcatelor, fericirea comuniunii cu El È™i arvuna vieÅ£ii veÈ™nice din Împărăţia lui Dumnezeu, după cum ne arată cele trei Evanghelii care se citesc la sfinÅ£irea bisericii noi. Astfel, biserica nou sfinÅ£ită devine Casa lui Dumnezeu sau Casa Preasfintei Treimi, pentru cei care sunt botezaÅ£i în numele Tatălui, al Fiului ÅŸi al Sfântului Duh, ascultă cuvântul lui Dumnezeu ÅŸi păzesc poruncile Lui.
Dumnezeu este pretutindeni prezent, dar în mod prioritar, preferat ÅŸi consacrat este prezent în biserică, în Casa Lui, unde vede, ascultă È™i binecuvintează pe cei care Îl cheamă în rugăciune ÅŸi împlinesc voia Lui în viaÈ›a lor, după cum se arată în prima rugăciune de la sfinÅ£irea bisericii (Rugăciunea lui Solomon).
Numită „laborator al Învierii” (Sfântul Maxim Mărturisitorul) sau „anticameră a Împărăţiei cerurilor” (Sfântul Nicolae Cabasila), fiecare biserică ortodoxă preînchipuie „cerul pe pământ”, după exprimarea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului, pentru ca pe om să-l înalÅ£e duhovniceÅŸte la ceruri.
Noi cinstim biserica lăcaÅŸ de cult ÅŸi ne închinăm în faÅ£a Sfântului Altar pentru că în biserică este prezent ÅŸi lucrător prin harul Său ÎnsuÅŸi Domnul Iisus Hristos, Cel ce sfinÅ£eÅŸte obÈ™tea credincioÈ™ilor „ca s-o înfăţiÅŸeze SieÅŸi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă ÅŸi fără de prihană”(cf. Efeseni 5, 23).
Prin venirea în biserica sfinÅ£ită, prin închinarea la sfintele icoane, prin participarea la sfintele slujbe, prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, cu multă credinţă È™i evlavie, credinciosul se sfinÅ£eÅŸte ÅŸi se luminează, pentru a sfinÅ£i apoi locul ÅŸi timpul în care trăieÅŸte È™i munceÅŸte. AÅŸadar, „omul sfinÅ£eÅŸte locul” dacă se sfinÈ›eÈ™te mai întâi pe sine în biserica lui Dumnezeu prin rugăciune È™i împărtăşire cu Hristos Cel Unul Sfânt.
Sfântul Irineu de Lyon ne învaţă că Biserica a fost „sădită în lume ca un paradis” fiind centrul liturgic al creaÅ£iei, deoarece creaÅ£ia întreagă, universul sau cosmosul, se sfinÅ£eÅŸte prin harul Duhului Sfânt, prezent ÅŸi lucrător în viaÅ£a Bisericii lui Hristos spre slava lui Dumnezeu Tatăl. Astfel, Biserica doreÅŸte să integreze întreaga diversitate a frumuseÅ£ii lumii create în lucrarea de sfinÅ£ire È™i de îndumnezeire a omului ÅŸi de înnoire sau transfigurare a universului prin harul Preasfintei Treimi.
Prin urmare, ca „Poartă a cerului” ÅŸi „Casă a lui Dumnezeu” (Facere 28,17) biserica în sensul de lăcaÅŸ liturgic sfinÅ£it ÅŸi sfinÅ£itor cheamă lumea să participe la slava cerească ÅŸi bucuria veÅŸnică a Preasfintei Treimi. Iar Sfintele Taine săvârÈ™ite în biserica sfinÅ£ită sunt pregustare sau arvună a vieÅ£ii È™i bucuriei veÈ™nice din Împărăţia lui Dumnezeu.
Această bogăţie de sensuri spirituale a sfinÅ£irii unei biserici ortodoxene cheamă la un pelerinaj duhovnicesc către Împărăţia cerurilorsimbolizată de Sfântul Altar străjuit de iconostasul mare (catapeteasma) care preînchipuie în acelaÅŸi timp prezenÅ£a tainică a Împărăţiei lui Dumnezeu în Biserică ÅŸi venirea întru slavă a lui Hristos la sfârÅŸitul veacurilor, înconjurat de SfinÅ£ii Apostoli ÅŸi SfinÅ£ii Îngeri (cf. Matei 25, 31).
SfinÅ£irea bisericii ne cheamă, de asemenea, la sfinÅ£irea vieÅ£ii noastre, ca înnoire duhovnicească după chipul lui Hristos ÅŸi ca sălășluire a vieÅ£ii lui Hristos în viaÅ£a noastră (cf. Galateni, 2, 20). În acest sens, după sfinÅ£irea noii bisericii, toÅ£i credincioÅŸii ortodocÅŸi prezenÅ£i la acest eveniment primesc binecuvântarea să intre în Sfântul Altar pentru a săruta Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce ÅŸi Sfânta Masă din Altar, rugându-se lui Dumnezeu să sfinÅ£ească viaÅ£a lor aÈ™a cum a fost sfinÅ£ită biserica aceasta.
Astăzi, într-o lume din ce în ce mai secularizată, slujba de sfinÅ£ire a bisericii ne îndeamnă să mărturisim adevărul că omul este chemat la sfinÅ£ire ÅŸi viaţă veÅŸnică. Cu alte cuvinte, omul nu este făcut să sfârÈ™ească în mormânt, ci să trăiască veÈ™nic în iubirea, pacea ÅŸi bucuria cerească a Împărăţiei lui Dumnezeu (cf. Romani 14,17).
În încheiere, dorim să exprimăm aprecierea ÅŸi preÅ£uirea noastră pentru toată lucrarea care s-a desfăşurat ÅŸi împlinit aici cu multă dăruire jertfelnică.
Cu ocazia sfinÈ›irii acestei biserici închinate Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, felicităm pe ÎnaltpreasfinÅ£itul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului ÅŸi Bacăului, pentru organizarea acestui moment sfânt ÅŸi solemn.
Totodată, felicităm ÅŸi binecuvântăm pe vrednicul ÅŸi harnicul paroh Viorel Anăstăsoaie dimpreună cu toÅ£i enoriaÅŸii acestei parohii, pe toÅ£i ctitorii ÅŸi ajutătorii acestui sfânt lăcaÅŸ, precum ÅŸi pe toÅ£i clericii ÅŸi credincioÅŸii prezenÅ£i la acest eveniment de înaltă spiritualitate creÅŸtină ÅŸi demnitate românească.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Capul Bisericii ÅŸi Mântuitorul lumii, să ocrotească această biserică ÅŸi pe toÅ£i închinătorii ÅŸi binefăcătorii ei, dăruindu-le pace ÅŸi bucurie, sănătate ÅŸi mântuire, spre slava Preasfintei Treimi È™i bucuria oamenilor. Amin
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
