Protoieria Moinesti   Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Sobor de ierarhi, în rugăciune, la mormântul Arhiepiscopului Eftimie Luca
Joi, 4 noiembrie 2021, cinci ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-au reunit în comuniune de rugăciune la mormântul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Eftimie Luca, cu prilejul împlinirii a È™apte ani de la naÈ™terea sa în Cer. Ziua de 4 noiembrie are o rezonanță aparte în calendarul...

mai multe detalii
FACEBOOK

Mărturisitorii Ortodoxiei din Parohia Sfântul Spiridon din Comănești
Prima duminică a Postului Mare reprezintă o zi de mare sărbătoare pentru creÈ™tinii ortodocÈ™i. În această duminică, numită „Duminica Ortodoxiei”, creÈ™tinii ortodocÈ™i marchează triumful dreptei credinÈ›e asupra ereziei iconoclaste È™i asupra tuturor ereziilor, în general. Această zi de sărbătoare a fost instituită de...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Maica Domnului, mister nepătruns È™i inepuizabil izvor de daruri duhovniceÈ™ti

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

 

Astăzi cinstim NaÈ™terea Maicii Domnului, în faÈ›a căreia depunem toate grijile vieÈ›ii noastre cotidiene. Intrarea Fecioarei Maria în lume este prilej de a medita la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-o manieră diferită. Să nu uităm că ea a fost în prealabil angajată ca È™i Marta, în slujba lui Iisus, întrucât ea L-a hrănit È™i crescut pe Mântuitorul, iar pentru aceasta ea a devenit mai cinstită decât heruvimii È™i mai mărită fără de asemănare decât serafimii.

Maica umanității salvate

Una dintre trăsăturile impresionante ale slujbelor bizantine, ca de altfel ale tuturor formelor de manifestare a vieÈ›ii spirituale în Ortodoxie, este cultul Maicii Domnului. Este semnificativ faptul că, în timp ce în Orientul creÈ™tin ne referim mereu la Maria mai ales în ipostaza sa de Theotokos (Maică a lui Dumnezeu), căci, practic, toate icoanele o reprezintă cu Pruncul Iisus în braÈ›e – în Occident ea este în special numită Fecioara Maria, o ființă total diferită de noi în puritatea sa absolută È™i cerească, în distanÈ›area de orice pângărire trupească. De aceea dogma Imaculatei ConcepÈ›ii, respinsă de Ortodoxie, subliniază această diferență, făcând din Fecioara Maria o ființă cu adevărat aparte.

Nu putem nicicum ignora această diferență fundamentală de accent între cele două perspective în supravenerarea Maicii Domnului, dacă înÈ›elegem ceea ce Biserica Ortodoxă a propovăduit de-a lungul întregii sale istorii. Preacinstirea Maicii Domnului nu este un cult în sine, ci este o lumină, o bucurie, care aparÈ›ine vieÈ›ii Bisericii în întregime. De altfel, un imn ortodox subliniază: „în ea toată creaÈ›ia îÈ™i află bucuria”. De ce bucuria? Pentru că în iubirea È™i ascultarea sa, în credinÈ›a È™i smerenia ei, ea acceptă să fie cea prin care se împlinesc scopul È™i raÈ›iunea de a fi a creaÈ›iei: templu al Duhului Sfânt, umanitatea Domnului. Ea acceptă să îÈ™i dăruiască trupul È™i sângele, adică, să devină trupul È™i sângele lui Hristos. Ea acceptă să fie mamă, în sensul cel mai deplin È™i profund al termenului. Pentru viaÈ›a ei, smerită È™i iubitoare, ea a fost aleasă dintre toate creaturile pământului să fie Maica lui Dumnezeu. Cea a cărei naÈ™tere o prăznuim astăzi a devenit noua Evă, noua Mamă, a umanității salvate, căci a purtat la sânul său toate libertățile noastre.

Mijlocitoare pentru neamul omenesc

Chiar dacă în primele trei secole cultul său s-a manifestat mai discret È™i mai ales în comunitatea creÈ™tină a Ierusalimului, cu precădere în jurul mormântului din Ghetsimani, după Edictul de la Milan 313 È™i Sinodul III ecumenic (431) de la Efes, Fecioara Maria va fi mărturisită de creÈ™tini ca fiind Maica lui Dumnezeu sau Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) arătând prin aceasta evlavia È™i credinÈ›a prezente în conÈ™tiinÈ›a creÈ™tinătății dintotdeauna.

După mărturisirea arhanghelului Gavriil, Fecioara Maria s-a bucurat de cinstire încă din timpul vieÈ›ii, persoana sa fiind asociată cu a Fiului lui Dumnezeu născut din ea. AÈ™a se explică motivul pentru care Elisabeta o numeÈ™te „Maica Domnului meu” (Lc. 1,43), arhanghelul Gavriil enunță în momentul Buneivestiri o adevărată doxologie marială (Lc.2,28-29) arătând posterității care este cu adevărat locul È™i gradul cinstirii ei între cetele de sfinÈ›i care înconjoară tronul Preasfintei Treimi, iar Fiul său preaiubit, cu mâinile răstignite care îmbrățiÈ™au lumea, o încredinÈ›ează mijlocitoare pentru neamul omenesc: „Fiule, iată mama ta!” (In.19, 27).

 

Împlinirea profeÈ›iilor în persoana Fecioarei Maria

Maica Domului este rezultatul/întruchiparea efortului spiritual pe care de-a lungul istoriei generaÈ›ii întregi l-au depus întru nădejdea aÈ™teptării lui Mesia, căutând calea înălțării fiinÈ›ei umane până la treapta curăției celei mai înalte, mai presus de îngeri, capabilă să mijlocească naÈ™terea mai presus de fire a Celui prin care au fost create toate.

În scrierile lor născute din întâlnirea cu Dumnezeu, profeÈ›ii mesianici au înveÈ™mântat în cuvânt rolul fundamental pe care cea mai curată ființă din Univers îl va avea în iconomia mântuirii omului. Împlinirea acestor profeÈ›ii în persoana Fecioarei Maria a însemnat implicit începutul planului de mântuire a lumii, motiv pentru care ziua de preacinstire a naÈ™terii ei este aÈ™ezată la începutul lunii care deschide anul bisericesc. Prin cele două sărbători închinate Maicii Domnului, NaÈ™terea È™i Adormirea, aÈ™ezate la începutul È™i la sfârÈ™itul anului bisericesc se exprimă clar ideea că ea este cea care naÈ™te pe Cel ce a creat timpul (Axa timpului) È™i Care pentru mântuirea omului îÈ™i asumă firea umană născându-se în timp pentru a-l înveÈ™nici, pentru a-l deschide veÈ™niciei. Sărbătorile ei închid È™i deschid ciclicitatea È™irului de sărbători din timpul anului liturgic în care fiecare zi vorbeÈ™te despre timpul răscumpărat de casnicii È™i prietenii lui Dumnezeu, subliniind rolul Maicii de mijlocitoare a începutului mântuirii noastre.

 

O viață închinată slujirii lui Dumnezeu

Evangheliile sinoptice relatează cu discreÈ›ie doar secvenÈ›e din viaÈ›a Fecioarei Maria È™i nu întreaga sa viață, deoarece scopul fundamental al Scripturii este descoperirea naÈ™terii ca Om a Celui necuprins, a lui Mesia Cel anunÈ›at de profeÈ›i, È™i mărturisirea dumnezeirii Sale, însă, ca un ecou al acestora, Protoevanghelia lui Iacov (145 d.Hs) istoriseÈ™te în mod special viaÈ›a celei prin care Dumnezeu se face om pentru ca pe om să-l îndumnezeiască.

Copilăria petrecută în casa părintească până la vârsta de trei ani È™i apoi petrecerea la Templul din Ierusalim sub îndrumarea preoÈ›ilor È™i ocrotirea îngerilor sunt etapele spirituale ale devenirii Fecioarei, care au pregătit-o pentru întâlnirea maternală cu Fiul lui Dumnezeu. Ele ne vorbesc despre o viață închinată slujirii lui Dumnezeu È™i despre împlinirea unui plan dumnezeiesc de pregătire a Fecioarei Maria care, potrivit relatării Protoevangheliei lui Iacov, petrecea mult timp în rugăciune È™i era hrănită de înger. Această realitate ne duce cu gândul la poporul ales care, în timpul celor 40 de ani de peregrinare, a fost hrănit cu mană cerească, la Ilie, care în timp de foamete era hrănit de un corb, sau la Sfântul Ioan Botezătorul, care, în văile întinse ale Iordanului, consuma efemeridele pustiului. Petrecerea ei ascetică È™i mintea înălÈ›ată la Dumnezeu confirmă adevărul evanghelic care vorbeÈ™te despre hrana spirituală necesară desăvârÈ™irii omului: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”, iar timpul petrecut în dialog cu Dumnezeu în Templul din Ierusalim era menit să o pregătească pentru a fi capabilă să ocrotească în pântecele său pe ÎnsuÈ™i Cuvântul lui Dumnezeu.

Maica Domnului este rodul rugăciunii È™i darul binecuvântat al lui Dumnezeu oferit umanității, nu doar venerabililor săi părinÈ›i, Ioachim È™i Ana. Este semnul iubirii lui Dumnezeu revărsată peste omul rănit de păcat, È™i semnul împlinirii timpului răscumpărării. Totodată, numele primit la naÈ™tere, Maria, („Aleasa Domnului”, Regina” Ps. 45, 10-18) el însuÈ™i poartă în sine semnificaÈ›iile vocaÈ›iei sale de Împărăteasă aleasă a Cerului întrupat. NaÈ™terea mai presus de fire a Fiului lui Dumnezeu, ca rod al lucrării Preasfintei Treimi, oferă garanÈ›ia posibilității prezenÈ›ei lui Dumnezeu în om, având ca paradigmă a începutului acestei comuniuni teandrice însuÈ™i momentul asumării misiunii maternale de către Maica lui Dumnezeu. FiinÈ›a ei plăpândă, dar atât de curată, s-a învrednicit a primi înlăuntru pe Cel pe care Universul nu poate să-L încapă arătând prin aceasta cheia înÈ›elesului întâlnirii euharistice a omului cu Dumnezeu.

 

Imaginile simbolice sub care este înfățiÈ™ată Maica Domnului

Ipostazele celei care s-a învrednicit a fi mai sfântă decât toÈ›i sfinÈ›ii au fost surprinse de Sfânta TradiÈ›ie È™i de Biserică într-o serie de imagini simbolice.

Maica Domnului este Scara chenotică pe care Dumnezeu coboară treptele înomenirii È™i apoi mai adânc până în inima Iadului, unde înfige crucea pătimirilor Sale. Totodată este È™i scara pe care a urcat umanitatea, înălÈ›ându-se cu fiecare generaÈ›ie, pe treptele înalte ale curățirii până ce, la capătul de sus, la uÈ™a cerului, ea, ca pârgă a ceea ce a putut naÈ™te mai curat omenirea, a devenit sălaÈ™ preacurat È™i casă a lui Dumnezeu-Betel, aÈ™a cum a fost numit locul unde Iacov aÈ™ezându-È™i capul pe piatră a avut acel vis.

În ipostaza de Călăuzitoare sau însoÈ›itoare pe calea vieÈ›ii, care în CreÈ™tinism apare ca o mare învolburată, Maica Domnului este numită È™i Steaua Mării (Maris Stella) care călăuzeÈ™te umanitatea naufragiată spre punctul cardinal al Răsăritului speranÈ›ei ieÈ™irii din moarte spirituală, spre adevărata Viață sau Izvorul vieÈ›ii celei adevărate întruchipate de Hristos - „Calea, Adevărul È™i ViaÈ›a”.

Poarta pe care nu a intrat decât Dumnezeu sau UÈ™a VieÈ›ii, denumire identificată în textul mesianic de cartea lui Iezechiel, 44, 1-3 ne zugrăveÈ™te imaginea Fecioarei aleasă dintre toate femeile pentru a da naÈ™tere Celui născut din veci din Tatăl fără de mamă, iar în istorie, născut din mamă fără de tată. Se arată prin aceasta originea dumnezeiască a Celui născut din ea È™i totodată naÈ™terea mai presus de fire a Fiului întrupat fără a strica peceÈ›ile fecioriei Maicii Sale. Ea este poarta VieÈ›ii prin care Dumnezeu se face om È™i de asemenea, poarta milostivirii pentru cei care îi cer ajutorul È™i mijlocirea în rugăciune. AceeaÈ™i idee a pururea fecioriei este subliniată È™i în compararea Fecioarei cu Rugul aprins (IeÈ™irea 3,2) care ardea fără a se mistui.

Ea este Eva cea nouă, plină de har È™i de bucuria de a-L avea pe Dumnezeu ocrotitor, de a trăi starea de binecuvântare între toate femeile pentru rodul pântecelui pe care Îl purta ca pe o sămânță (Fac. 3,15) al cărei rol era acela de a germina îndumnezeirea firii umane È™i a zdrobi capul È™arpelui. Icoana Buneivestiri evocă tocmai ideea de restaurare a comuniunii omului cu Dumnezeu, care prin răspunsul afirmativ al Fecioarei-Eva cea nouă- „iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”, îndreaptă neascultarea Evei celei dintâi È™i înstrăinarea omului. Este Mama prin excelență a tuturor celor care Îl au pe Hristos frate È™i Tată pe Dumnezeu din cer. Prin aceasta ea este înÈ›eleasă È™i preacinstită ca Maică a Bisericii de fiecare creÈ™tin care înÈ›elege să rămână în unitatea comuniunii euharistice.

Toate acestea sunt mărturii ale evlaviei populare, dar È™i imagini pioase desprinse din imnurile închinate de melozi ocrotitoarei fecioarelor, a monahilor È™i a Bisericii dreptslăvitoare, totodată ele fiind È™i icoane ale teologiei mariologice prin care s-a încercat exprimarea adevărurilor cu neputință de relatat în cuvânt. Acesta este È™i motivul pentru care în zugrăvirea chipului Preacuratei Maici este necesară cercetarea complexă a tuturor izvoarelor biblice, teologice, cultice, iconografice care doar împreună pot mărturisi rolul său în istoria mântuirii neamului omenesc.

 

Model pentru familia și tinerii de astăzi, dar și pentru despărțirea de lumea acesta.

Dumnezeu a vrut ca mântuirea să depindă de libertatea È™i demnitatea unei tinere smerite. Aceasta este Maria, care s-a născut ca fiecare dintre noi toÈ›i. NaÈ™terea sa ca rod al rugăciunii stăruitoare È™i pline de speranță a părinÈ›ilor Ioachim È™i Ana este mărturia pilduitoare pentru familia contemporană care ne vorbeÈ™te despre naÈ™terea pruncilor ca dar pe care Creatorul a toate îl oferă celor care înÈ›eleg să dea viață È™i să educe proprii copii cu responsabilitate È™i sub ocrotirea lui Dumnezeu. De asemenea, copilăria petrecută în pridvorul Împărăției lui Dumnezeu, în curăție È™i mintea înălÈ›ată la Dumnezeu poate fi o alternativă binecuvântată pentru tânărul de astăzi aflat la răspântia multor curente de opinie È™i alternative de import, care de cele mai multe ori îl bulversează, înstrăinându-l de ceea ce este È™i a primit ca moÈ™tenire culturală È™i spirituală.

Fiecare sărbătoare închinată Maicii Domnului trebuie să fie pentru noi un prilej de meditaÈ›ie la modul în care Fecioara Maria È™i-a consumat existenÈ›a în curăție, la felul în care a înÈ›eles să se pregătească pentru plecarea din lumea aceasta È™i întâlnirea cu Fiul său, la bucuria pe care a simÈ›it-o gândind că despărÈ›irea de lume înseamnă începutul unei noi existenÈ›e, a unei renaÈ™teri în Împărăția Cerurilor. Sărbătoarea de astăzi rămâne pentru noi un timp al meditaÈ›iei la felul în care înÈ›elegem să ne petrecem timpul dăruit de Dumnezeu la naÈ™terea noastră din nou de fiecare dată când ne apropiem de Sfiântul Potir, la fiecare clipă a vieÈ›ii noastre care poate fi începutul unei vieÈ›i noi dedicate lui Hristos, o viață demnă de credinÈ›a noastră È™i de Evanghelia pe care o predicăm. Amin


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.