ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Lunaticul ÅŸi Iisus

Când Hristos era pe munte pentru actul teofanic,
A ajuns întru mulÅ£ime un bătrân c-un fiu lunatic.
Obosiţi păreau, sărmanii, după lungul drum parcurs,
Dar voiau, cu toată graba, ca să vadă pe Iisus.

Un apostol din cei nouă îl întrebă deosebi:
„Ce vrei de la El, bătrâne, ce-ai dori ca să-L întrebi?”
„Nu vreau nimic pentru mine, ci pentru fiul bolnav!
Moare sufletul în mine ÅŸtiind cât este de grav.

Are un duh de slăbiciune, cade uneori în foc,
Alteori se duce-n apă ÅŸi nu pot ca să îl mai scot.
Cade ÅŸi se zvârcoleÅŸte ÅŸi face spume la gură,
Pleacă noaptea singuratic, ca o străină făptură.

L-am dus pe la vraci ÅŸi doctori, dar nimic nu s-a-ntâmplat.
L-am dus şi la sinagogă, şi tot nu s-a vindecat.
Dar am auzit prin oameni că numai Iisus Hristos
Ar fi cel care ar face acest copil sănătos.”

„Da, aÅŸa-i!”, zice-un apostol, „însă este pe Tabor.
Vom încerca noi, sărmane, să-Å£i venim în ajutor.
El ne-a dat şi nouă darul de a vindeca bolnavii,
De a izgoni pe diavoli sau de a elibera sclavii.”

Omul, auzind acestea, îndată s-a învoit.
Dar nici unul din apostoli, încercând, n-a izbutit.
Înspre seară, în mulÅ£ime, iată, apare Iisus.
Tatăl ia copilu-n braţe şi-naintea Lui s-a pus.

Cade în genunchi ÅŸi-I zice, având lacrimi pe obraz:
„Doamne, miluieÅŸte-mi fiul ÅŸi mă scoate din necaz!”
Începe apoi bătrânul să îi spună lui Iisus
Cum diavolul îl posedă ÅŸi-n ce stare l-a adus.

Apoi, în final, îi spune cum apostolii, zeloÅŸi,
Au încercat ca să-l scoată, dar au fost neputincioÅŸi.
Auzind aceste vorbe de la tatăl disperat,
Iisus spre cer priveÅŸte ÅŸi din suflet a strigat:

„O, neam rău ÅŸi îndărătnic, până când voi fi cu voi?
Cât voi mai suferi oare al vostru grotesc război?”
Iar după ceste vorbe şi după un lung oftat,
Iisus, îmblânzind glasul, cheamă-ndată pe băiat.

A scos demonii dintr-însul ÅŸi l-a dat tatălui său,
Iar acesta-I mulţumeşte, preaslăvind pe Dumnezeu.
După ce plecă bătrânul, apostolii, separat,
Când erau doar între dânÅŸii, pe Iisus l-au întrebat:

„De ce noi n-am fost în stare să scoatem acest demon,
Oare pentru că acesta avea-ntrânsul legheon?
Mântuitorul, privindu-i cu multă bunăvoinţă,
Le zice, uÅŸor mustrându-i: „AveÅ£i puÅ£ină credinţă!

Dacă aÅ£i avea credinţă, cât o grână de muÅŸtar,
AÅ£i muta munÅ£ii în mare ÅŸi i-aÅ£i readuce iar.
Însă, dragii mei prieteni, astfel de duhuri murdare,
Se scot doar cu rugăciune, post şi credinţa tare.

Va veni ÅŸi timpul vostru când, prin Duhul, veÅ£i ajunge
Să distrugeÅ£i pe satana care-nchis în iad va plânge.
Dar să nu uitaţi un lucru, luaţi aminte ce vă zic:
Că făr’de mine-n asta lume nu puteÅ£i face nimic!

Eu vă voi spori credinÅ£a în această lume rea
Åži vreau ca toÅ£i să rămâneÅ£i uniÅ£i în iubirea mea!”

 

ÎnaltpreasfinÅ£itul IOACHIM - MeditaÈ›ie lirică la Duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului).