Ne cheamă Maria Sa Ştefan sub stejarul său din Borzeşti:
Veniţi voi, plăieşii Moldovei, cu preoţi din zona Oneşti!
Ne cheamă Maria Sa Ştefan, la Buhuşi, pe vale-n Orbic:
VeniÅ£i voi, plăieÅŸii Moldovei, cu duhul în suflet irenic.

ÎmbrăcaÅ£i în straie de nuntă, în mâini să purtaÅ£i un drapel,
E ziua lui Ştefan cel Mare, ne cheamă şi azi la apel.
PriviÅ£i-i cu drag astăzi chipul scăldat în lumină ÅŸi cânt,
Vedea-veÅ£i în Domnul Moldovei pe Åžtefan cel Mare ca Sfânt.

El nu mai e luptătorul, nici vajnicul om diplomat,
El este de-acum rugătorul, pentru toţi cei cu suflet curat.
În mână el Å£ine tot paloÅŸ, în semn de stindard ÅŸi de cruce,
Dar Ştefan vrea să ne spună că tot el povara ne-o duce.

Românul ce-n suflet îÅŸi simte credinÅ£a cea dreaptă, străbună,
Este urmaÅŸul lui Åžtefan ÅŸi vrednic de Å£ară română.
Legământ să facem cu toÅ£ii în faÅ£a lui Åžtefan cel Sfânt:
Cinsti-vom strămoÅŸii, păstra-vom credinÅ£a, oriunde vom fi pe pământ!