ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» Hristos este ultimul Cuvânt al Tatălui care intră în dialog cu lumea

*Scrisoare pastorală la sărbătoarea Nașterii Domnului*

Hristos nu Se naÈ™te pentru ca omul să celebreze simbolic în zgomotul mercantil È™i consumist al sărbătorii un mit uitat de istorie, ci pentru a ne asuma È™i reînnoi fiinÈ›a È™i pentru a ne dărui înfierea. Nu putem aÈ™tepta Crăciunul bucurându-ne în jurul meselor bogate alături de cei dragi È™i uitând de Hristos - Oaspetele divin care, ca È™i acum 2000 de ani, Se naÈ™te astfel singur, într-o lume indiferentă, neÈ™tiut de oamenii pentru care suferă răstignire.

 

ÎnaltpreasfinÈ›itul Ioachim

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal

și tuturor dreptmăritorilor creștini

din această de Dumnezeu păzită È™i binecuvântată eparhie,

har milă È™i pace de la Îndurătorul Dumnezeu,

iar de la noi  părintească dragoste!

 

IubiÈ›i fraÈ›i È™i surori întru Hristos,

NaÈ™terea lui Dumnezeu ca Om în Betleemul Iudeii constituie marea taină a CreÈ™tinătății universale, ce covârÈ™eÈ™te prin profunzimea înÈ›elesurilor teologice mântuitoare mintea umană È™i rămâne accesibilă gândirii doar fragmentar È™i nedesăvârÈ™it. Taina „cea din veci ascunsă neamurilor” (Coloseni 1, 26-27) cuprinde în sine înÈ›elesul de nepătruns al întregii opere răscumpărătoare a lui Dumnezeu în raport cu creaÈ›ia Sa. Este misterul din care izvorăște inepuzabil, până la sfârÈ™itul veacurilor, puterea de a ne defini ca oameni în toate etapele timpului curgător al istoriei. Intrarea în timpul nostru a Celei de-a doua persoane a Preasfintei Treimi dă sens creaÈ›iei, pregătind-o pentru transfigurare:„Hristos se naÈ™te, slăviÈ›i-L! Hristos din ceruri, întâmpinaÈ›i-L! Hristos pe pământ, înălÈ›aÈ›i-vă! CântaÈ›i Domnului tot pământul!” (Catavasiile NaÈ™terii Domnului)

Întruparea nu este o simplă descoperire a lui Dumnezeu-Tatăl prin Fiul Său, ci are un sens ontologic, real. În planul Preasfintei Treimi, transfigurarea creaÈ›iei È™i restaurarea chipului zdruncinat al omului nu puteau fi realizate decât prin coborârea Cuvântului în mijlocul lumii, prin aceasta fiind restabilită ordinea Cosmosului ca act al iubirii Sale. Astfel, NaÈ™terea Sa realizează implicit revelarea lui Dumnezeu Iubire (1 Ioan 4,16), care îmbracă chipul robului apropiindu-se deplin de om pentru a-È™i arăta bogăția nemărginită a iubirii Sale milostive. Înomenirea Fiului lui Dumnezeu este modul cel mai potrivit pe care Dumnezeu l-a ales pentru vindecarea rănii de moarte a fiinÈ›ei umane, pentru mântuirea lumii înÈ›eleasă ca refacere a ei în har de către Cel prin care s-au făcut toate ( Ioan 1, 43). Pruncul Iisus născut în ieslea Betleemului poartă în sine întreaga fire omenescă pentru că nu este doar Dumnezeu adevărat, ci È™i om adevărat, este Fiu al lui Dumnezeu născut din veci din Tată fără de mamă È™i Fiu al Omului, născut din mamă fără de Tată.

Dreptmăritori creștini,

Reamintindu-vă aceste succinte învățături dogmatico-teologice despre întruparea cea negrăită a Fiului lui Dumnezeu, în calitatea noastră de păstor sufletesc, vă îndemnăm să retrăiÈ›i È™i anul aceasta dimensiunea sacră, tradiÈ›ională, liturgică, mistagogică a Crăciunului, pentru a simÈ›i că aveÈ›i o identitate în această lume confuză, instabilă, secularizată È™i globalizantă, că aparÈ›ineÈ›i unei familii trupeÈ™ti în această societate individualizată È™i egoistă, că sunteÈ›i cărămizile vii È™i conÈ™tiente ale unei instituÈ›ii divino-umane, care este Biserica, ce-È™i creionează cu greu drumul către limanurile mântuirii pe oceanul învolburat al lumii acesteia plin de aisberguri. Vă îndemnăm, de asemenea, să vă asumaÈ›i cultura strămoÈ™ilor, care vă dă dreptul să vă adăugaÈ›i cu cinste È™i demnitate ca o floare frumoasă È™i binemirositoare la buchetul multicolor al culturilor È™i civilizaÈ›iilor popoarelor lumii, È™i, în sfârÈ™it, să simÈ›iÈ›i că aveÈ›i o credință, un botez, un Tată al nostru al tuturor, Care ne dă perspectiva veÈ™niciei È™i iubirii nemuritoare (cf. I Corinteni, 13).

NaÈ™terea Domnului nu este doar un eveniment pe care de douăzeci de veacuri îl comemorăm în Biserică folosind cântări specifice, ci este mai ales un act unic, irepetabil, pe care îl trăim în mod plenar È™i aevea în însăși ziua praznicului. Evenimentul mântuitor nu doar a fost, ci este, se întâmplă astăzi, aici, în faÈ›a noastră, iar noi suntem martorii lui oculari. Hristos s-a născut o dată pentru totdeauna în Casa pâinii, în mod concret în istorie, dar renaÈ™te spiritual de fiecare dată în sufletele noastre receptive la dimensiunea nevăzută a Tainei. Timpul È™i spaÈ›iul liturgic mijlocesc vederea naÈ™terii Sale, dându-ne posibilitatea participării reale la acest eveniment în spaÈ›iul ecleziastic, făcându-ne contemporani ai tainei întrupării. În aceste momente de sărbătoare, timpul nostru se deschide veÈ™niciei È™i se umple de prezenÈ›a lui Dumnezeu. Timpul È™i spaÈ›iul se adună în mâinile celui prin Care au fost făcute toate, iar în clipa adorării noastre în fiinÈ›a credinciosului se aÈ™ază prezentul continuu al existenÈ›ei dumnezeieÈ™ti.

Iubiții mei,

Hristos, Domnul istoriei, ce permanent Se naÈ™te pe altarul bisericii, ia chip nevăzut în fiecare inimă ce se pregăteÈ™te să-L odihnească în braÈ›ele fiinÈ›ei. Taina cea ascunsă din veci È™i de îngeri neÈ™tiută ne vorbeÈ™te astăzi despre sufletul omului însetat de îndumnezeire, despre Hristos Care ia chip în noi transfigurându-ne fiinÈ›a, despre necesitatea de a mărturisi lumii minunea Betleemului asemenea magilor, despre nevoia de a ne lăsa călăuziÈ›i de lumina cea neînserată a lui Hristos - Lumina lumii. Hristos nu Se naÈ™te pentru ca omul să celebreze simbolic în zgomotul mercantil È™i consumist al sărbătorii un mit uitat de istorie, ci pentru a ne asuma È™i reînnoi fiinÈ›a È™i pentru a ne dărui înfierea. Nu putem aÈ™tepta Crăciunul bucurându-ne în jurul meselor bogate alături de cei dragi È™i uitând de Hristos - Oaspetele divin care, ca È™i acum 2000 de ani, Se naÈ™te astfel singur, într-o lume indiferentă, neÈ™tiut de oamenii pentru care suferă răstignire. Astăzi, în contextul amestecului eterogen de credinÈ›e, suntem martorii unui fenomen născut de un timp al importului de sărbători sincretiste ce amestecă forma sărbătorii creÈ™tine cu un conÈ›inut neopăgân în care mesajul colindului nu vesteÈ™te naÈ™terea lui Hristos, bucuria sărbătorii se opreÈ™te la diversitatea culinară, iar spiritul Crăciunului ia locul trăirii duhovniceÈ™ti a prezenÈ›ei reale a lui Hristos în om. Doar ritmul liturgic al existenÈ›ei îl poate aÈ™eza pe om în demnitatea originară de partener al comununii interpersonale cu Dumnezeu È™i îi poate reda dimensiunea sacră a existenÈ›ei, singurul cadru firesc al supravieÈ›uirii umane. Golirea sărbătorii de conÈ›inutul ei religios este forma secularizantă de înÈ›elegere a vieÈ›ii fără dimensiunea ei divină, eÈ™uarea într-un ritualism sec ce nu mai reuÈ™eÈ™te mijlocirea lucrării harice în om. Hristos se naÈ™te în Biserică pentru ca È™i noi să renaÈ™tem gustând din El.

Iubiți credincioși,

România ultimelor săptămâni a trecut prin schimbări majore ce ne descoperă o realitate pe care unii dintre noi au ignorat-o, iar alÈ›ii au uitat-o. Solidaritatea sutelor de mii de tineri cu cei aflaÈ›i în suferință È™i entuziasmul născut din speranÈ›a regăsirii umanității din om ne-au determinat să ne reafirmăm credinÈ›a în idealurile acestui neam atât de greu încercat în istoria sa bimilenară. PrezenÈ›a tinerilor în stradă m-a făcut să mă gândesc la naÈ™terea unei Românii mai bune, creÈ™tine È™i tolerante deodată. Anul acesta, la împlinirea a 26 de ani de la miÈ™cările social-politice din decembrie 1989, pentru prima dată, tinerii acestei țări È™i-au exprimat cu autoritate dorinÈ›a de a trăi într-o Românie demnă de jertfa înaintaÈ™ilor, într-o Românie care să redevină Grădina Maicii Domnului È™i, de ce nu, un Betleem al renaÈ™terii creÈ™tinătății noastre apostolice. La temelia acestei măreÈ›e catedrale a unei Românii mai bune È™i mai drepte stă jertfa trupurilor mistuite ale celor ce prea devreme È™i-au frânt zborul tinereÈ›ii. De altfel, de-a lungul istoriei, România a fost un permanent altar de jertfă pe care au fost mistuite trupurile neprihănite ale fiilor ei. Nădăjduim ca această jertfă născută din neliniÈ™ti È™i neîmpliniri să fie mistuită de focul iubirii lui Dumnezeu, care sperăm să-È™i reverse preaplinul bunătății Sale peste neamul acesta È™i să renască în inima acestei țări binecuvântate.

Tinerii noÈ™tri cer schimbare È™i au dreptate. Și Hristos a cerut acelaÈ™i lucru la plinirea vremii. Dar dacă cel care cere nu se schimbă el însuÈ™i din interior, nu are dreptul È™i nu poate cere altora să o facă. Hristos s-a smerit pe Sine pentru a ne înălÈ›a pe noi. Iisus, de exemplu, pentru a schimba faÈ›a lumii, nu a pus în aplicare dictonul elenistic antic cunoaÈ™te-te pe tine însuÈ›i, ci a zis pocăiÈ›i-vă È™i credeÈ›i în Evanghelie, îndemnând astfel la schimbarea sau răsucirea minÈ›ii în sus, către Lumină.

Tinerii au cerut libertate, dar unde poÈ›i fi mai liber decât în Adevărul revelat de Hristos? El este Calea, Adevărul È™i ViaÈ›a, iar fără El nu putem face nimic. Cum să fii liber când eÈ™ti încătuÈ™at de atâtea fărădelegi? Fără Hristos orice libertate devine libertinaj. Numai libertatea responsabilă aduce echilibrul fiinÈ›ial È™i o nouă ordine social-economică.

Hristos, ieri, astăzi È™i în veac, este acelaÈ™i (cf. Evrei, 13, 8) El rămâne neschimbabil în fiinÈ›a Sa, iar mesajul Său este acelaÈ™i până la sfârÈ™itul veacurilor, dar ne permite nouă să-L prezentăm È™i să-L turnăm în formele È™i tiparele vremii, prezentându-i sensul nou È™i înnoitor. În această perspectivă, în contextul societății de azi, marcată de secularizare, incertitudine È™i lipsă de ideal mobilizator, Biserica Ortodoxă Română, prin Preafericitul Părinte Daniel, semnalează importanÈ›a conlucrării sinergice È™i responsabile a clerului È™i credincioÈ™ilor, îndemnându-ne „la fidelitate față de Hristos È™i Biserica Sa: Coresponsabilitatea ÅŸi cooperarea clericilor ÅŸi mirenilor în această misiune dinamică a Bisericii pot fi susÅ£inute astăzi ÅŸi prin mijloace moderne de comunicare, având la dispoziÅ£ie televiziunea, radioul, presa scrisă, reÅ£elele de socializare, instrumente prin care lucrarea Bisericii poate ajunge ÅŸi la cei care nu cunosc sau au uitat bucuria binecuvântării ÅŸi a comuniunii în iubirea lui Dumnezeu”.

Ar fi greÅŸit să credem că toÅ£i tinerii sunt împotriva Bisericii, dar È™i că tinerii care se manifestă zgomotos reprezintă toată tinerimea română. Noi avem foarte multe activități cu tinerii care participă la viaÈ›a liturgică a Bisericii È™i la activitățile ei culturale È™i caritabile, care se dezic de anumite preocupări ale celor care aleg alte forme de a-È™i cosuma energia È™i potenÈ›ialul creator, străin de aspiraÈ›iile Bisericii. Aceasta nu presupune că problematica lor nu există, ci dimpotrivă, putem spune că ea devenit prioritară. Biserica nu rămâne insensibilă È™i neprezentă în ascultarea frământărilor tinerilor È™i găsirea de soluÈ›ii adecvate. Tocmai de aceea este nevoie de dialog. Hristos este ultimul Cuvânt al Tatălui care intră în dialog cu lumea. Să comunicăm prin El È™i cu El, mai ales că tinerii au acces la atâtea mijloace de informare, dar ÅŸi de dezinformare!

Biserica are buni comunicatori cu tinerii, care ar putea să-i ajute să diferenÈ›ieze esenÈ›ialul de non-esenÈ›ial, în efemera aventură la care s-au angajat. Comunicarea prin mass-media este la îndemâna oricui, mai ales a tinerilor. De vreme ce este aÈ™a, trebuie să comunicăm cu ei È™i pe această cale. A ignora astăzi comunicarea înseamnă a nega însăşi esenÅ£a misiunii creÅŸtine: comunitatea, comunicarea ÅŸi comuniunea, care presupun cuminecarea. N-ajungi la cuminecare fără comunicare eficientă. Nici prin propagandă. Însă tinerii nu trebuie să uite că exuberanÅ£a, idealismul ÅŸi râvna specifice vârstei sunt, deopotrivă, ÅŸanse ÅŸi provocări. ReuÅŸita dialogului cu Hristos prin Biserică presupune, pentru ambele părÅ£i, disponibilitate, deschidere ÅŸi, mai ales, lepădare de sine. RecunoaÈ™tem È™i faptul că este greu ca tinerii să dialogheze cu oamenii Bisericii, fie că se ignoră reciproc, fie că nu găsesc punctul care să declanÈ™eze dialogul constructiv. Este greu să discuÈ›i cu un tânar cu idei împrumutate, prefabricate È™i preconcepute, dar, de ce să nu recunoaÈ™tem, È™i cu un om al Bisericii închis într-un tradiÈ›ionalism intolerant. Biserica este gata oricând È™i oriunde să se pună în slujba oamenilor È™i să se implice, atât cât este rolul ei È™i cât i se permite, în soluÈ›ionarea problemelor lor. Biserica, asemenea lui Hristos, capul ei, se organizează instituÈ›ional în lume ca să slujească È™i să folosească omului căzut, È™i nu ca să i se slujească.

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Vă reamintim că anul acesta a fost dedicat, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, misiunii parohiei È™i mănăstirii È™i de asemenea comemorării Sfântului Ioan Gură de Aur È™i marilor păstori de suflete din eparhii. Cu acest prilej, în Eparhia noastră, a Romanului È™i Bacăului, s-au desfășurat multiple activități cultural-religioase È™i pastoral-misionare în care au fost implicaÈ›i cler È™i popor deopotrivă. Prin intermediul acestora au fost evidenÈ›iate colaborarea dintre mănăstire È™i parohie, caracterul misionar al prezenÈ›ei preotului în comunitatea încredinÈ›ată spre păstorire, rolul paternității duhovniceÈ™ti, a fost popularizată activitatea marilor personalități ale vieÈ›ii spirituale româneÈ™ti. La acest final de an, vă facem cunoscut că anul 2016 este dedicat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române educaÈ›iei religioase a tineretului creÈ™tin ortodox, Sfântului martir Antim Ivireanul È™i tipografilor bisericeÈ™ti.

Închei cuvântul nostru pastoral cu îndemnul Sfântului Apostol Pavel care zice: „Vă rugăm însă, fraÅ£ilor, dojeniÅ£i pe cei fără de rânduială, îmbărbătaÅ£i pe cei slabi la suflet, sprijiniÅ£i pe cei neputincioÅŸi, fiÅ£i îndelung-răbdători faţă de toÅ£i. LuaÅ£i seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaÅ£i cele bune unul faţă de altul ÅŸi faţă de toÅ£i. RugaÅ£i-vă neîncetat. DaÅ£i mulÅ£umire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu-l stingeÅ£i. Toate să le încercaÅ£i; Å£ineÅ£i ce este bine; FeriÅ£i-vă de orice înfăţiÅŸare a răului. ÎnsuÅŸi Dumnezeul păcii să vă sfinÅ£ească pe voi desăvârÅŸit, ÅŸi întreg duhul vostru, ÅŸi sufletul, ÅŸi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Cel care vă cheamă. El va ÅŸi îndeplini. FraÅ£ilor, rugaÅ£i-vă pentru noi. ÎmbrăţiÅŸaÅ£i pe toÅ£i fraÅ£ii cu sărutare sfântă. Vă îndemn stăruitor pe voi întru Domnul, ca să citiÅ£i scrisoarea aceasta tuturor sfinÅ£ilor fraÅ£i.” (I Tesaloniceni 5, 14-27).

Cu prilejul sfintelor sărbători de Crăciun și de Anul Nou dorim tuturor fiilor și fiicelor eparhiei noastre sănătate, pace și bucurii duhovnicești!

Al vostru către Dumnezeu smerit rugător,

 

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

 

Dată în reÈ™edinÈ›a Noastră din Roman, cu prilejul Sfintelor Sărbători ale NaÈ™terii Domnului, anul mântuirii 2015