ŞTIRI ŞI EVENIMENTE
Arhiva :
2012 ||
2013 ||
2014 ||
2015 ||
2016 ||
2017 ||
2018 ||
2019 ||
2020 ||
2021 ||
2022 ||
2023
»
Egocentristul
Un creştin de stirpe veche părea bun şi pacifist,
Însă, cu toate acestea, era foarte egoist.
El aduna pentru sine tot ce era mai frumos
Mai dădea şi de pomană, doar din ce-avea de prisos.
Åži-a dus viaÅ£a ca oricare, până când s-a pristăvit,
Însă, în cealaltă lume, tocmai în iad s-a trezit.
În starea lui infernală ÅŸi-a dat seama prea târziu
Că egoismul este viciul ce l-a îngropat de viu.
Prietenii săi din lume, creştini buni, evlavioşi
Făceau pomeniri tot timpul pentru drepţi şi păcătoşi.
Între ei soÅ£ia celui care murise în egoism
Se ruga ardent, cu lacrimi, în duh paÅŸnic, optimist.
„O, Iisuse, Sfinte Doamne, Tu ca veÅŸnic Dumnezeu
Fii milostiv şi-mi arătă unde este soţul meu.
Dacă este lângă Tine, îÅ£i mulÅ£umesc pentru toate,
Iar de este la-ntuneric, din milostivire-l scoate.”
Într-un vis din noaptea lungă de iarnă frigorigena
I s-arătă bărbatul care, trist, era-n gheenă.
Femeia-ncepu să plângă soarta celui pedepsit
Åži pe Dumnezeu să-l roage pentru soÅ£ul osândit.
A dat mult şi de pomană, cu iubire de creştină,
Ca Dumnezeu să îl ierte ÅŸi să-l scoată la lumină.
Dumnezeu, în marea-I milă ÅŸi-n instinctul său patern,
A trimis un sol al păcii să îl scoată din infern.
Deci, ajungând mesagerul pe tărâmul celălalt,
De pe margine de groapă la egoist a strigat:
„Iată că-Å£i trimit îndată un fir subÅ£ire de tot
Tu să te agăţi de dânsul, că din iad vreau să te scot.”
De cum firul ajunsese la cel pus spre izbăvire,
De la-nceput, egoistul s-a gândit că-i prea subÅ£ire.
Fiind unică sa ÅŸansă de-a ieÅŸi de la osândă,
S-a agăţat de acesta cu credinţă şovăindă.
A-nceput totuşi să urce din tenebre spre lumină
Repetând cu teamă-n minte: „Oare firul o să Å£ină?!”,
Dar nădejdea sa cedează când se uită înapoi,
Căci pe firul spre lumină urcau şi alţii, puhoi.
A-nceput ca să dispere şi să strige celorlalţi:
„Firu-acesta-i pentru mine, vă rog, nu vă agăţaÅ£i!”
Şi a-nceput egoistul cu piciorul să-i lovească,
Ei să cadă-n întuneric, ca doar el să izbutească.
În vacarmul luciferic, firul de-odată s-a rupt
Åži toată învălmăşeala lamentabil a căzut.
Egoistul cu pricina din nou disperat striga
La îngerul ce voise pe cei aleÅŸi a-i salva.
„NenorociÅ£ii aceÅŸtia pe-al meu fir s-au burduÅŸit,
Fiind greutate mare, cu toţii ne-am prăbuşit!
Mai trimite înc-o dată un odgon puÅ£in mai trainic,
Să fiu sigur că mă Å£ine ÅŸi mă scoate în chip tainic.”
„Nu acum, îi zise solul cel trimis de Dumnezeu,
Că nu te-ai vindecat încă de tot egoismul tău!
Firu-acela, deşi firav, Domnul l-a făcut să ţină
Pentru toÅ£i cei ce-i chemase să îi scoată la lumină.
El s-a rupt pentru că tu vrut-ai să te salvezi egoist,
De aceea, frăţioare, mai rămâi singur ÅŸi trist.
Dumnezeu este iubire, iar iubirea-I Dumnezeu,
Nimeni nu se mântuieÅŸte fără ajutorul Său.
Morala:
FraÅ£i creÅŸtini, azi înÅ£elegeÅ£i ce înseamnă a mai fi
Între a avea să puneÅ£i a face prin a iubi!
Mântuirea este actul dăruit de Dumnezeu,
Nimeni nu îl dobândeÅŸte în egocentrismul său!
ÎnaltpreasfinÈ›itul Ioachim
