ŞTIRI ŞI EVENIMENTE
Arhiva :
2012 ||
2013 ||
2014 ||
2015 ||
2016 ||
2017 ||
2018 ||
2019 ||
2020 ||
2021 ||
2022 ||
2023
»
Demonism și secularism*
Satana-i desfigurase mai tot ce era trupesc,
Doar în suflet nu intrase acel duh pitonicesc.
Bietul om de multă vreme nu purta îmbrăcăminte.
Noaptea, nu dormea în casă, ci prin gropi sau prin morminte.
Văzând pe Iisus că vine È™i voieÈ™te să-l atingă,
Diavolul crunt îl doboară, iar prin gura lui Îi strigă:
„Recunosc că eÈ™ti Mesia È™i È™tiam că vei veni!
Mai lasă-mă să-mi fac treaba, Te rog, nu mă chinui!”
Auzind Hristos acestea Îl întreabă: „Tu ai nume?”
„Da”, răspunsu-i-a satana, sec È™i sumbru: „Legiune!”
Acest cuvânt ne arată că în trupul omenesc
Mii de duhuri necurate vin și se pripășesc.
Legiunea fără nume e crunta realitate,
Este demonul ce rupe omul de comunitate!
Dacă diavolul ajunge în om să se cuibărească,
Are scopul să dezbine, să bată, să nimicească:
Unii sunt legaÈ›i cu lanÈ›uri, alÈ›ii sunt puÈ™i în obezi,
AlÈ›ii s-aruncă în apă sau s-afundă prin zăpezi,
AlÈ›ii sunt duÈ™i în pustie sau prin locuri neumblate.
Nu-i sloboade necuratul până nu-i duce la moarte.
Când Hristos se întrupează, diavolul se îngrozeÈ™te,
El È™tiind că prin aceasta lucrarea lui se sfârÈ™eÈ™te.
De aceea, în Gadara, Îl roagă cu duh viclean,
Să nu se distrugă încă stapânia lui satan:
„Recunosc că eÈ™ti Mesia, Fiul Celui Preaînalt!
Știu c-ai acceptat kenoza să scoți lumea din păcat!
De ne izgoneÈ™ti acuma, în adânc să nu ne-ntorci.
Îngăduie să ne-ascundem, nu în oameni, ci în porci.”
Și cum oameni din Gadara au scos turma la păscut,
Iisus Mântuitorul pofta le-a satisfăcut.
Când duhurile necurate în porci grabnic au intrat
Toate bietele-animale în mare s-au aruncat.
Păstorii ce păzeau porcii s-au năpustit în cetate,
Povestind cu amănuntul toate cele întâmplate.
ÎnfricoÈ™aÈ›i, gadarenii au ieÈ™it ca să oprească
Pe Cel care-n fapt venise pentru ca să-i mântuiască.
Nici nu au luat în seamă pe omul cel îndrăcit,
Acum îmbrăcat cu haine, sănătos È™i liniÈ™tit.
Dar când omul le vorbeÈ™te în grai clar È™i răspicat,
Dintr-o dată cetățenii iarăși s-au înspăimântat.
Timorați și plini de frică, gadarenii păgubiți
Au rugat Galileanul să plece cu pași grăbiți,
Fără să intre-n cetate. Iar Iisus i-a ascultat
Și-a reunit ucenicii și spre țărm ei au plecat.
A urcat iarăși în luntre - probabil a lui Andrei.
S-au întors în Galileea, acasă, între ai Săi.
Însă omul din Gadara ce fusese posedat
Voia cu tot dinadinsul să-L urmeze, neapărat.
Dar Iisus nu îi permise È™i-i zise cu glas domol:
„Rămâi ca să porÈ›i povara celui dintâi apostol.
Spune la toată suflarea din întregul tău È›inut
Că Dumnezeu îi iubeÈ™te È™i cât bine È›i-a făcut.
Chiar de ei n-au luat seamă la cuvântul creator,
Punând mai presus de toate doar valoarea porcilor,
Dumnezeu prin pocăință îi iartă È™i-i preÈ›uieÈ™te,
Ca pe fraÈ›ii săi de suflet, È™i pe toÈ›i îi mântuieÈ™te.”
Cel rămas ca și apostol, următor al lui Hristos,
Luând har, a prins curajul, È™i-n cetate s-a întors,
Semănând întru credință Logosul printre păgâni,
Iar Gadara a dat roadă zămislind primii creștini!
*Meditație lirică la pericopa evanghelică din Duminica a 23-a după Rusalii
