În arÅŸiÅ£a verii, în luna lui Cuptor,
Iisus Mântuitorul, eternul călător,
Trecea cu ucenicii prin Capernaum.
Doi orbi Îl întâlniră, rugându-L chiar în drum:

„MiluieÅŸte-ne, Doamne, fiul lui David,
Redă-ne vederea, te rugăm fervid”.
Iisus nu-i ascultă, ÅŸi-n casă intrând
L-au urmat ÅŸi orbii, tot mereu strigând.

Dacă toţi văzură multa stăruinţă,
Hristos îi întreabă, cu bunăvoinţă:
„AveÅ£i voi credinÅ£a că pot vindeca?”
Amândoi strigară, cu putere: „Da”!

„De aveÅ£i credinţă fără de tăgadă,
Fie voia voastră, ochii voÅŸtri vadă!”
Apoi porunceÅŸte: „FiÅ£i cât mai discreÅ£i
Să nu ÅŸtie nimeni prin Cine vedeÅ£i!”

Ei, de bucurie, n-au Å£inut cuvântul
Åži-au vestit minunea, în mai tot Å£inutul.
Spuneau tuturora c-au fost orbi, dar văd,
El este Mesia întru Care cred.

De ce oare Domnul întâi i-a oprit
Åži n-a spus nimic, când ei au vorbit?
El credea că orbii nu vor înÅ£elege
C-a venit Mesia cu o nouă Lege.

Dar când El simÅ£ise că-nv\Å£au curat,
I-a lăsat în pace ÅŸi nu i-a certat.
Iar după aceasta i-au adus un om.
Era mut sărmanul şi-avea şi demon.

Fiind scos demonul, mutul a vorbit,
Toţi se minunară şi-astfel au grăit:
„N-am văzut niciunde cum un posedat
Să primească graiul. Este minunat!”

Numai fariseii prin colÅ£uri cârteau,
VanitoÅŸi ÅŸi mândri astfel murmurau:
„Cel ce izgoneÅŸte duhul cel drăcesc
Noi credem că are duh pitonicesc”.

Hristos nu-i ascultă, vindecând betegi
Chiar la ei în case sau prin sinagogi.
Acesta dovedeşte, cu adevărat,
Că El e Mesia, Logos întrupat.

* Meditaţie lirică la Duminica a VII-a după Rusalii