Pe colina Măgurei Ocnei străjuieÅŸte, astăzi, o sfântă mănăstire ridicată cu multă osteneală ÅŸi jertfă, de o mână de măicuÅ£e sub coordonarea unui vrednic monah, Arhim. Epifanie Bulancea.
AÅŸezământul monahal are o istorie lungă ce se pierde în negura vremurilor ÅŸi o înfăţiÅŸare nouă redată după anii 1989, când părintele Epifanie a cerut binecuvântarea ierarhului de pioasă amintire, Eftimie al Romanului, pentru a rectitori lăcaÅŸul sfânt în cinstea praznicului împărătesc al Înălţării Domnului.
Urmele paşilor călugărilor şi monahiilor ce şi-au afierosit viaţa lor rugăciunii şi ascezei, adăpostindu-se la umbra schitului ridicat aici, fuseseră şterse de furia prigoanei atee.
Cu mult elan, energie ÅŸi ardoare de a reface din temelie o oază de spiritualitate într-un spaÅ£iu ce dă mărturie despre multe evenimente ce s-au derulat aici: revoluÅ£ia din 1821, luptele de pe CoÅŸna si CireÅŸoaia, unde bravii ostaÅŸi ai Armatei a II-a Române, prin jurământul "Pe aici nu se trece!", au făcut cu piepturile lor zid de nepătruns în faÅ£a ofensivei austro-germane, în august 1917, „duhovnicul Măgurei” avea să mobilizeze ÅŸi să sensibilizeze pe mulÅ£i credincioÅŸi pentru a sprijini proiectul de zidire.
În ziua de 16 septembrie 2001, alături de IPS Arhiepiscop Ioan (la acea vreme ierarh al Covasnei ÅŸi Harghitei) ÅŸi de vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Adrian HriÅ£cu, înconjuraÅ£i de un număr impresionant de credincioÅŸi, am oficiat slujba de sfinÅ£ire a acestei biserici, podoabă sfântă ce înnobilează înălÅ£imile Măgurei Ocnei.
ViaÅ£a Părintelui Epifanie Bulancea s-a consumat în lumina lui Hristos ÅŸi L-a împărtăşit pe Acesta luminând prin povaÅ£a sa parcursul spiritual a mii de credincioÅŸi, pelerini ce ÅŸi-au îndreptat paÅŸii către aÅŸezământul monahal.
Născut pe 30 octombrie 1929, din părinÅ£ii Ioan ÅŸi Alexandra Bulancea, în localitatea Corod, jud. GalaÅ£i, după terminarea ÅŸcolii generale, la o vârstă fragedă, a cerut să fie primit ca frate la Mănăstirea Bogdana.
Aici a fost hirotonit ierodiacon, în ziua de 2 februarie 1952, de către Episcopul Teofil Herineanu, pe seama Mănăstirii Bogdana, jud. Bacău.
În data de 15 august 1958 a fost hirotonit ieromonah de către acelaÅŸi ierarh pe seama Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din Roman, unde a îndeplinit ÅŸi ascultarea de mare eclesiarh, până în anul 1986.
A urmat cursurile Seminarului Teologic „Veniamin Costachi”, M-rea NeamÅ£, promoÅ£ia 1975 ÅŸi, apoi, Facultatea de Teologie, BucureÅŸti, pe care a absolvit-o în anul 1979. A fost hirotesit protosinghel (1979) ÅŸi a fost ridicat la rangul de arhimandrit în anul 1990.
Între anii 1986-1990, a fost stareÅ£ al Schitului Durău, iar din 1990 ÅŸi până la momentul trecerii sale la cele veÅŸnice a fost păstor de suflete ÅŸi inima ce pulsa duhovniceÅŸte la Mănăstirea „ÎnălÅ£area Domnului”, Măgura Ocnei, Bacău.
A fost călăuză, duhovnic, îndrumător ÅŸi model de urmat pentru mulÅ£i preoÅ£i ÅŸi călugări, pentru tineri ÅŸi vârstinci, pentru cei aflaÅ£i în nevoi. Fiecăruia i-a deschis uÅŸa inimii sale, pe fiecare i-a povăţuit, sprijinit, impulsionat. Principiul său era unul evanghelic: „să nu ÅŸtie stânga ta ce face dreapta ta” (Matei 6, 3).
Numele său este legat de multe lăcaÅŸuri sfinte ce s-au zidit în Arhiepiscopia Romanului ÅŸi Bacăului, în ultimii 20 de ani, pentru care a oferit fie catapeteasma, fie stranele, fie o icoană ÅŸ.a.
În aceste clipe de tristeÈ›e, îmi exprim, părinteÅŸte, întreaga compasiune faţă de obÈ™tea Mănăstirii „ÎnălÅ£area Domnului”, Măgura Ocnei, față de ucenicii È™i pelerinii acestui aÈ™ezământ monahal ÅŸi de cei apropiaÅ£i, rugând pe Milostivul Dumnezeu să le dea putere, sprijin ÅŸi ocrotire.
Cel ce a înviat din morÅ£i, cu moartea pe moarte călcând, Hristos Domnul să aÈ™eze în ceata cuvioÈ™ilor pe slujitorul său părintele Epifanie.
Veşnică să-i fie pomenirea!
Sursa: epr.ro
