***
Evanghelia ne spune că Iisus Mântuitorul,
Aflând că Irod Tetrahul a ucis Botezătorul,
Mișcat fiind de aceasta, discret și trist, Se retrage
Îndeosebi în pustie, singuratic, să se roage.
Însă oamenii, aflându-L, după El veniră-n grabă,
Ca o turmă răvășită, flămândă È™i fără vlagă.
Blândului Păstor, văzându-i, l s-a făcut milă de ei,
Le-a turnat în suflet pace din potirul dragostei.
Le-a vindecat toÈ›i bolnavii È™i apoi i-a învățat,
Vorbindu-le doar în pilde, până ce s-a înserat.
Văzând că se pleacă ziua, un apostol grijuliu
Vine la Iisus È™i-I zice : ”Doamne, locul e pustiu!
Slobozește acești oameni ca să plece fiecare
Prin cetăți, ca să-È™i găsească, poate, ceva de mâncare!”
Uimit, Hristos îi priveÈ™te È™i poruncitor le zice:
”Nu trebuie să se ducă, daÈ›i-le voi să mănânce!”
Evanghelia ne spune că, fără femei și copii,
Era foarte multă lume, doar bărbați -
peste cinci mii.
ÎngrijoraÈ›i, ucenicii, făcând un calcul sumar,
ÎÈ™i exprimă neputinÈ›a È™i-I zic cu suflet amar:
”Locul e pustiu È™i-i seară, precum vezi È™i Tu, Stăpâne!
MulÈ›imea este flămândă, ne-ar trebui multă pâine.
Chiar de-am merge să obținem de la năimiții brutari,
Cuantumul depășește două sute de dinari!
Însă, am zărit un tânăr ce purta cu grijă-n mâini,
Învelite-ntr-o năframă, doi peÈ™tiÈ™ori È™i cinci pâini.
Dar ce poate fi aceasta la o gloat-aÈ™a flămândă?
De s-ar da și-o firimitură, n-are cum să le ajungă!"
Auzind aceste vorbe de profundă-ngrijorare,
Hristos ia iniÈ›iativa să le dea la toÈ›i mâncare.
Cu multă înÈ›elepciune È™i cu tact dumnezeiesc,
Începe s-organizeze ospățul împărătesc.
Porunci ca toată lumea să se împartă pe cete,
AÈ™ezându-se pe iarbă, fiecare, pe-ndelete.
A luat în mâini ofranda, ca cel mai scump giuvaer,
A făcut o rugă-n taină, cu privirile spre cer .
Apoi, frângând câte-o pâine, la apostoli a-mpărÈ›it,
Iară ei, cu grijă mare, celorlalți au dăruit.
După ce cu toți primiră merindea cea spre ființă,
Au cântat psalmii de slavă, după bunăcuviință.
Apostolii adunară ce-a rămas din cinci prescuri,
Douăsprezece panere, pline doar cu firimituri.
Prin aceste gesturi sfinte săvârÈ™ite în pustie,
Hristos vru să ne arate prima Sfântă Liturghie.
Sursa: www.epr.ro*meditaÈ›ie lirică la Duminica a VIII-a după Rusalii* ARTHOS este elementul făurit de Creator Rânduit în planul hristic ca simbol mântuitor. Totul fiind providență, pentru că totu-i din har, Hristos, la plinirea vremii, a pus PÂINEA pe altar. Ortodoxia ne-nvață că arthosul È™i cu VINUL Sunt simbolurile-n care Îl simÈ›im prezent pe Domnul. IHTIS, în graiul lui Platon, însemna PEȘTE marin, Hristos făcu dintru-acesta întâiul simbol creÈ™tin. Toate literele acestea au devenit acrostihul, Întru care se ascunde Logosul numit Cuvântul, Semănat în tot pământul.
