Protoieria Moinesti   Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Sobor de ierarhi, în rugăciune, la mormântul Arhiepiscopului Eftimie Luca
Joi, 4 noiembrie 2021, cinci ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-au reunit în comuniune de rugăciune la mormântul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Eftimie Luca, cu prilejul împlinirii a È™apte ani de la naÈ™terea sa în Cer. Ziua de 4 noiembrie are o rezonanță aparte în calendarul...

mai multe detalii
FACEBOOK

Mărturisitorii Ortodoxiei din Parohia Sfântul Spiridon din Comănești
Prima duminică a Postului Mare reprezintă o zi de mare sărbătoare pentru creÈ™tinii ortodocÈ™i. În această duminică, numită „Duminica Ortodoxiei”, creÈ™tinii ortodocÈ™i marchează triumful dreptei credinÈ›e asupra ereziei iconoclaste È™i asupra tuturor ereziilor, în general. Această zi de sărbătoare a fost instituită de...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» ÃŽnvierea – momentul culminant al mântuirii noastre

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos


Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această

de Dumnezeu păzită ÅŸi binecuvântată eparhie,

har, milă ÅŸi pace de la Îndurătorul Dumnezeu,

iar de la noi părintească dragoste!

Iubiţi fii duhovniceşti,

Hristos a înviat!

De aproape două mii de ani, cel mai mare eveniment al umanității este Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. La nici un alt eveniment al lumii oamenii nu fac aceleaÈ™i gesturi, nu cântă aceleaÈ™i imne, nu se bucură reciproc, formând o familie duhovnicească, ca la PaÈ™ti. Învierea lui Hristos este ca erupÅ£ia unui vulcan. Ea ne arată că focul lui Dumnezeu a incendiat tot pământul ÅŸi începe să-l mistuie, transformându-l, purificându-l, transfigurându-l.

Învierea, deÈ™i nu este un fapt consemnat de istoricii lumii, autentificat prin documente, fotografii, filme, probe materiale, totuÅŸi este un fapt istoric incontestabil, care se sprijină pe mărturii indubitabile. Sf. Apostol Pavel spune corintenilor: „Dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este credinÅ£a voastră, zadarnică ÅŸi propovăduirea noastră” (I Cor. 15, 14). Dacă Învierea lui Hristos s-ar sprijini pe argumente ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi istorice palpabile, nu pe credinţă, ar fi rămas un simplu eveniment al istoriei, nesemnificativ sau poate uitat în negura vremii. Ca eveniment metafizic È™i meta-istoric, minunea Învierii se sprijină pe mărturia vie ÅŸi explicită a apostolilor, care au văzut mormântul gol ÅŸi pe Hristos înviat. Sfântul Ioan argumentează cu claritate: „ceea ce era de la început, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii noÅŸtri am văzut, ceea ce am privit ÅŸi ceea ce mâinile noastre au pipăit… aceea vă vestim ÅŸi vouă pentru ca ÅŸi voi să aveÅ£i părtăşie cu noi” (I Ioan, 1, 1-3).

Dar martorii Învierii nu au avut intenÅ£ia să prezinte pe Hristos înviat ca pe o fantasmă în cursul unei emisiuni despre un fenomen paranormal. Apostolii, care au atins cu mâna lor pe Iisus înviat ÅŸi au mâncat cu El din aceeaÅŸi pâine ÅŸi din aceeaÅŸi hrană după Înviere, dau mărturii clare despre eveniment. În momentul acela ÅŸi-au adus aminte că Hristos le vorbise de mai multe ori în cursul celor aproape trei ani de ÅŸedere împreună despre cele ce aveau să se întâmple cu El. ToÈ›i au mărturisit despre acest eveniment cu atâta fermitate încât nici moartea nu i-a mai înfricoÅŸat, nici pe ei È™i nici pe cei ce au urmat lor. Ce mărturie poate fi mai elocventă decât miliardele de creÅŸtini care au trăit fiinÅ£ial, de-a lungul istoriei, acest fapt care a bulversat umanitatea ÅŸi cosmosul.

Iubiții mei,

         ViaÅ£a omului pe pământ are valoare ÅŸi sens numai în măsura în care acesta se preocupă de propria mântuire ÅŸi dobândeÅŸte în mod real comuniunea cu Mântuitorul Hristos cel Înviat. Fără rămânerea în dialog cu Dumnezeu în Biserică, creÅŸtinul nu poate realiza comuniunea cu semenii, de care depinde mântuirea sa ÅŸi mărturia acestei mântuiri.

         Învierea din morÅ£i a Mântuitorului Hristos constituie momentul central ÅŸi culminant al mântuirii noastre. Din momentul Jertfei ÅŸi Învierii, oamenii încetează să mai fie duÅŸmanii lui Dumnezeu È™i vrăjmaÈ™i întreolaltă. Împăcarea supremă ÅŸi schimbarea fiinÅ£ială a omului au loc prin Trupul Său jertfit de bunăvoie. În felul acesta omul redevine “fiinţă vie”, aÅŸa cum fusese creat dintru început: “Atunci luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om ÅŸi a suflat în faÅ£a lui suflare de viaţă ÅŸi s-a făcut omul fiinţă vie”(Facere 2, 7).

Astfel, Învierea este o nouă dimensiune a realităţii. Prin ea nu este contestată realitatea existentă, ci doar ni se descoperă că există încă o realitate ontologică, faţă de cele pe care le cunoaÅŸtem până acum, iar acest fapt nu este sub nicio formă în opoziÅ£ie cu ÅŸtiinÅ£a.

EsenÅ£a Învierii se află tocmai în faptul că ea face să explodeze istoria ÅŸi inaugurează o nouă dimensiune a realităţii. Aceasta este dimensiunea eshatologică. Învierea Domnului dezvăluie timpul ÅŸi spaÅ£iul înnoite, două coordonate ale unei istorii ce se prelungeÈ™te dincolo de ea însăşi pregustând din taina Împărăției. În acest sens Învierea este concomitent un fapt istoric ÅŸi supraistoric sau metaistoric. Învierea nu este un eveniment similar cu naÅŸterea sau răstignirea lui Hristos, ci este ceva cu totul nou. Astfel, trebuie să conÅŸtientizăm că ea nu este nici deasupra sau în afara istoriei, ea are punctul de plecare în istoria însăşi, ÅŸi până la un moment dat, îi aparÅ£ine, însă trimite dincolo de istorie lăsându-ÅŸi o amprentă în timp. Potrivit acestui fapt, “orice om smerit poate parcurge drumul spre infinit prin Înviere.”

Este evident că învierea lui Hristos nu a fost văzută de nimeni cu ochii trupeÅŸti. Ea n-a putut fi filmată ÅŸi nici nu ar fi putut să fie imortalizată cu o cameră de luat vederi, dacă astfel de aparate ar fi existat.

Prin înviere, Hristos a distrus zidul care separă lumea văzută de cea nevăzută, unde spaÅ£iul, timpul ÅŸi moartea nu mai există. Fizicienii ÅŸi-au imaginat existenÈ›a unei «ante-lumi», creÅŸtinii cred însă în viaÅ£a veÅŸnică în care Dumnezeu este totul întru toate. Aparatele de filmat nu mai pot avea acces la această formă de existenÅ£ialitate. Trupul lui Hristos înviat ne dă garanÅ£ia că această lumea pe care nu o percepem cu ochii fizici există. Totodată, acest Trup, care a fost asemenea trupului nostru, nu mai are aceleaÅŸi atribute ca atunci, înainte de Înviere, ci are însuÅŸirile specifice unei alte lumi. În niciun caz, nu însuÅŸirile unui extraterestru cum ÅŸi-au imaginat creatorii de ficÅ£iune.

Prin urmare, Învierea lui Hristos este ca o «breşă» prin care se poate întrezări lumea nevăzută. Prin mormântul gol se poate vedea întunericul supraluminos al vieÅ£ii celei veÅŸnice din cealaltă lume. Trupul lui Hristos, pe care apostolii L-au văzut ÅŸi L-au atins, reprezintă caracteristicile pe care le are acea lume. Hristos este vizibil ÅŸi invizibil după înviere. ÎÅŸi manifestă însuÅŸiri ÅŸi din lumea aceasta, dar ÅŸi din cealaltă. Trece prin uÅŸile încuiate, însă în mâinile, picioarele ÅŸi coasta lui au rămas semnele lumii în care ne aflăm. El poartă stigmatele trecutului întru totul fiind dincolo de trup. El este deodată acelaÅŸi ÅŸi diferit.

Învierea nu este o verigă ce se înÅŸiră în lanÅ£ul vieÅ£ii istorice ca toate celelalte întâmplări. De aceea cauza care a produs Învierea nu s-a putut vedea în lucrarea ei, fiind deasupra mijloacelor de investigare ÅŸi constatare omenească.

Până la Învierea Domnului omul era condamnat la moarte, dar prin acceptarea de către Hristos a morÅ£ii pe cruce, de bunăvoie, omul devine “condamnat” la ViaÅ£a cea adevărată prin Învierea cea de obÅŸte, iar prin învingerea puterii distructive a morÈ›ii de către Hristos se arată faptul că Iubirea este mai tare decât moartea.

Învierea lui Hristos aduce în fiecare om recuperarea tinereÅ£ii pierdute prin cădere. Omul recapătă neliniÅŸtea dătătoare de pace a dorului de Dumnezeu, căci Învierea este profundul mister care spiritualizează trupul ÅŸi aureolează fiinÅ£a noastră. Prin acest act Hristos îl repune pe om acolo de unde a căzut, redându-i chipul divin. Căci asemănarea omului cu Dumnezeu nu constă numai în faptul că el este “lucrul mâinilor” lui Dumnezeu, ci mai ales în filiaÅ£ia sa reală faţă de Dumnezeu, conform cuvintelor Sfântului Teofil al Antiohiei: “Arată-mi pe omul tău ÅŸi eu Å¢i-l voi arăta pe Dumnezeul meu”.

Centrul iconomiei lui Dumnezeu este omul, pentru că Dumnezeu ÎÅŸi arată mărirea făcând mare pe om. În acest sens Sfântul Atanasie cel Mare spune: “Cuvântul, fiind Dumnezeu, S-a făcut trup, ca omorât fiind cu trupul să facă vii pe toÅ£i prin puterea Lui”. Această putere pe care Hristos o exercită asupra oamenilor nu este numai o putere a slavei dumnezeieÅŸti, ci ÅŸi o putere a iubirii, pentru că slava la care a fost ridicat El prin Învierea Sa, nu o Å£ine numai pentru Sine, ci o răspândeÅŸte peste noi toÅ£i, pentru că pentru noi a primit-o.

Puterea pe care o dă Hristos, prin Înviere, celor ce vor crede în El, constă în primul rând în a învinge păcatul, aÅŸa cum ÅŸi puterea Lui pe pământ a constat în primul rând în a Å£ine în frâu afectele, ca să nu devină păcate. Acest lucru îl deducem din faptul că Hristos a îndumnezeit trupul încă în cursul vieÅ£ii pământeÅŸti, umplându-l de putere ÅŸi prin eforturile Lui de a se menÅ£ine curat. Hristos n-a suportat Învierea ca un obiect, ci a fost, împreună cu Tatăl, subiect al ei. Căci El ÎnsuÅŸi a participat la biruirea morÅ£ii nu numai ca om, ci È™i ca Dumnezeu, exercitând puterea Sa de împărat.

                AÈ™adar, dragii mei, fiÈ›i încredinÈ›aÈ›i că Învierea lui Hristos ne-a dat posibilitatea să fim din nou apÅ£i pentru conlucrarea cu Duhul Sfânt, aÅŸa cum spune Apostolul Pavel: “Duhul ÎnsuÅŸi mărturiseÅŸte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8, 16).

                Să-I mulÅ£umim Mântuitorului Hristos prin viaÅ£a noastră trăită pe placul Lui ÅŸi izvorâtă din El, pentru că prin Învierea Sa din morÅ£i am devenit cu toÅ£ii destinaÅ£i nemuririi.

         Prin Înviere noi suntem neamul celor cu viaţă veÅŸnică!

 

Iubiți credincioși,

Dacă avem certitudinea că Hristos înviat lucrează în lume È™i credem că prin Înviere în zidul morÅ£ii a fost făcută o breşă, dacă noi ÅŸtim că drumul Golgotei duce într-o direcÅ£ie sigură ÅŸi plină de viaţă, dacă rămânem în comuniune cu cei înviaÅ£i de Hristos, moÅŸii ÅŸi strămoÅŸii noÅŸtri, sfinÅ£ii Bisericii, avem nădejdea că harul ne va transfigura ÅŸi pe noi ÅŸi ne va aduce bucurie negrăită. Bucuria este semnul evident al credinÅ£ei că suntem pecetluiÅ£i cu Hristos înviat, iar calitatea de creÅŸtin ne va da posibilitatea să înviem prin Biserica lui Hristos. VeÅ£i zice că suntem încă păcătoÅŸi ÅŸi nu merităm! Da, dar dacă nu mai persistaÅ£i în păcate, atunci veÅ£i fi niÅŸte păcătoÅŸi pocăiÅ£i, îndreptaÅ£i È™i reconciliaÅ£i cu Hristos înviat: niÅŸte păcătoÅŸi chemaÅ£i de Hristos la libertate!

În loc de concluzii, vă adresez câteva gânduri pascale exprimate în duh poetic, pe care le-am intitulat evocator:

Anastasis

 

În mijloc de noapte o faclă s-aprinde din focul cel veÈ™nic, divin,

Lumina ei umple tot spaÈ›iul galactic în mod inefabil, sublim.

Ea intră în suflet, animă fiinÈ›a, extirpă tot ce-i păcat,

Cheamă creÈ™tinii să meargă-n biserici să cânte Hristos a-nviat!

 

Lumina pascală e pusă în sfeÈ™nic È™i totul exultă prin ea,

Nimic nu o stinge, nici tatăl minciunii, nici vântul, nici vremea cea rea.

Omul iubirii îÈ™i scaldă într-însa chipul cel veÈ™nic, creat,

Iar toată făptura se bucură foarte, simțind că Hristos a-nviat!

 

Trăim prin credință, cum moartea pe moarte, Hristos o striveÈ™te în noi,

Mintea-i silită s-accepte misterul, vorbind de viața de-apoi.

TreziÈ›i-vă oameni, mergeÈ›i în lume, cu mintea È™i gândul curat,

În forÈ›a credinÈ›ei È™i-n duhul iubirii, vestiÈ›i că Hristos a-nviat!

***

 

Învierea-nseamnă trecere prin moarte
Cu Hristos, Cel care ne-a pus în libertate.
Înviere-aduce bucurie-n suflet
Unind toÅ£i creÅŸtinii în acelaÅŸi cuget.

Învierea-nseamnă a trăi frumos,
Aducând în lume pacea lui Hristos.
Învierea pune Crucea în lumină,
Iar Hristos o face emblemă creştină.

Învierea este un profund mister,
Prin ea moartea-nseamnă naÅŸtere în cer,
Învierea este drum spre infinit, 
Pe care-l parcurge orice om smerit.

Învierea-nseamnă paÅŸte-n transcendent,
Pentru tot ce este-n spaţiul imanent.
Învierea-i actul iubirii milostive
Ce Hristos aduce lumii cognitive.

Învierea este un profund mister,
Care-l vom cunoaÅŸte lămurit în cer.
Învierea este un fapt mesianic,
Ce desăvârÅŸeÅŸte actul teofanic.

Învierea naÅŸte energii depline
Ce sădesc în suflet însuÅŸiri divine.
Învierea trupu-l spiritualizează,
Iar fiinÅ£a noastră aureolează. 

Învierea schimbă grâul în prescură,
Iar din rodul viÅ£ei, Sfânta băutură.
Învierea sfarmă porÅ£ile de-aramă
Şi pe toţi creștinii la viaţă-i cheamă.

MorÅ£ii din morminte, îngerii divini
Cântă împreună cu bunii creÅŸtini.
Învierea Ta, Hristoase, toÅ£i o lăudăm
Åži smeriÅ£i în cuget, aÅŸa ÎÅ£i cântăm:

 

Hristos a înviat din morÅ£i cu moartea pe moarte călcând 
Şi celor din morminte viaţă dăruind.

 

Al vostru arhipăstor și pururea către Domnul rugător,

 

† IOACHIM,

Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

 

*Dată în reÈ™edinÈ›a noastră arhiepiscopală din Roman, aprilie 2017


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.