Cu acest prilej, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Ioachim a asistat la slujba Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfinÈ›ite, care a fost oficiată de un sobor de preoÈ›i din administraÈ›ia eparhială, în prezenÈ›a consilierilor È™i inspectorilor de la Centrul eparhial Roman, a protopopilor, a stareÈ›ilor È™i stareÈ›elor din eparhie, precum È™i a credincioÈ™ilor din urbea muÈ™atină, într-o atmosferă sobră de reculegere, specifică perioadei liturgice a Postului Mare.
Aceasta a fost urmată de o slujbă de „Te Deum”, ca mulÈ›umire adusă lui Dumnezeu la aniversarea zilei de naÈ™tere a Chiriarhului de la Roman È™i pentru binefacerile revărsate asupra clerului È™i credincioÈ™ilor din această binecuvântată de Dumnezeu eparhie.
În cuvântul adresat celor prezenÈ›i, în numele membrilor administraÈ›iei eparhiale È™i al preoÈ›ilor È™i credincioÈ™ilor din eparhie, părintele arhimandrit Pimen Costea, vicar eparhial, a evidenÈ›iat câteva aspecte din viaÈ›a ÎnaltpreasfinÈ›itului Părinte Ioachim, aÈ™ezând devenirea sa duhovnicească È™i vocaÈ›ională nu sub semnul timpului, ci sub semnul vremii care pregăteÈ™te pe om pentru a concentra în sine har din harul lui Dumnezeu È™i care îi oferă cadrul în care acesta îÈ™i trăieÈ™te viaÈ›a în duhul lui Dumnezeu:
„Cu ceva vreme în urmă, într-un sat cuibărit între dealurile Moldovei se năștea un prunc căruia părinÈ›ii Nicolae È™i Anica i-au pus numele de Ilie. Era un prunc ca ceilalÈ›i, peste care s-a aÈ™ezat vremea. Spun vreme, pentru că timpul fuge repede, iar vremea vremuieÈ™te. Timpul este o chestie matematică ce măsoară ceva ce este cuantificabil. MulÈ›i oameni luminaÈ›i nu au lăsat ca timpul să coboare în trup, iar tradiÈ›ia aghiografică spune că unii oameni nu mai îmbătrânesc.Au devenit din bătrâni tineri, iar din tineri bătrâni, rămânând aÈ™a pentru tot restul vremii. Vremea este cea care trebuie să conteze pentru noi È™i nu timpul. Important nu este câÈ›i ani ai în viaÈ›a aceasta, ci câtă viață ai acumulat în toÈ›i aceÈ™ti ani. Alegerea pe care a făcut-o tânărul Ilie când a ales să plece la Mănăstirea Tarcău a fost de a cuprinde timpul în vreme È™i de a transforma vremea în vremuire, a o aÈ™eza pe făgaÈ™ul de normalitate al unei existenÈ›e terestre pentru veÈ™nicia lui Dumnezeu. Călugării È™i oamenii care trăiesc viaÈ›a în duhul lui Dumnezeu au învățat să vremuiască vremea, pentru ei timpul nu mai contează È™i de aceea, patristic vorbind, unii călugări erau tineri cu vârsta, dar bătrâni prin înÈ›elepciunea pe care Dumnezeu le-o dădea. De aceea, în această vreme a vieÈ›ii noastre, cerând ajutorul Maicii Domnului È™i lui Dumnezeu, vom depăși momentele de bucurie, dar È™i cele de întristare, È™i vom fi mulÈ›umitori pentru tot È™i pentru toate. Acest lucru l-am făcut astăzi, o rugăciune de mulÈ›umire. Vă mulÈ›umim ÎnaltpreasfinÈ›ia Voastră pentru că faceÈ›i parte din viaÈ›a noastră în mod direct, ne formăm în fiecare zi câte puÈ›in sub auspiciile prezenÈ›ei ÎnaltpreasfinÈ›iei Voastre, cu educaÈ›ia, cuvântul, mustrarea, toate făcând parte din acest întreg pe care încercaÈ›i nu doar să-l formaÈ›i dându-i un chip anume, ci să ne împingeÈ›i către Împărăția lui Dumnezeu. Sintetizând, aÈ™ vrea să vă urez două lucruri: niciodată să nu fiÈ›i trist È™i întotdeauna să fiÈ›i fericitÈ™i bucuros”.
La final, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Ioachim a vorbit despre emoÈ›ia pe care o simte în această zi È™i a îndemnat pe cei prezenÈ›i să cinstească în ziua naÈ™terii È™i pe părinÈ›ii care i-au născut, aceasta fiind o datorie sfântă:
„Data de naÈ™tere constituie o emoÈ›ie aparte È™i parcă mi-a trecut prin suflet acea săgeată emoÈ›ională a Duhului Sfânt È™i a făcut să vibreze în inimă. Astăzi am devenit una în această Catedrală în care dăinuie duhul înaintaÈ™ilor, muÈ™atinilor, pelerinilor, credincioÈ™ilor, ierarhilor, sfinÈ›ilor care È™i-au transfigurat viaÈ›a făcând parte din soborul acestei eparhii, de mai bine de 600 de ani. Văzând atâta deschidere din partea dumneavoastră mă simt din nou copil. Orice om născut în această lume are două obligaÈ›ii care sunt legi organic constituite. Fiecare trebuie să ne gândim la părinÈ›ii noÈ™tri, È™i în această zi trebuie să te gândeÈ™ti la părinÈ›ii care te-au adus în acestă lume, te-au născut È™i apoi te-au dat în mâna lui Dumnezeu pentru faptul că omul devine om din vremea embrionară È™i apoi trece prin cele 7 etape ale existenÈ›ei umane, senectutea fiind împlinirea desăvârÈ™ită a acestor etape. Ele sunt niÈ™te trepte în urcuÈ™ul spre Eshaton. Astăzi este ziua bilanÈ›ului È™i vă îndemn pe toÈ›i să vă gândiÈ›i la părinÈ›ii voÈ™tri È™i să-i îmbrăcaÈ›i în haina iubirii È™i a luminii aÈ™a cum v-au îmbrăcat ei în scutece albe când v-au adus pe această lume. Dacă părinÈ›ii nu mai sunt în această lume, ci sunt aÈ™ezaÈ›i în morminte aÈ™teptând Parusia, vă îndemn să mergeÈ›i la mormântul lor È™i să aÈ™ezaÈ›i o jerbă de flori, să vărsaÈ›i o lacrimă È™i să înălÈ›aÈ›i o rugăciune în semn de mulÈ›umire, arătându-vă recunoÈ™tinÈ›a pentru darul vieÈ›ii pe care l-aÈ›i primit prin părinÈ›ii voÈ™tri de la Dumnezeu”.
Totodată, ÎnaltpreasfinÈ›ia Sa a mărturisit auditoriului faptul că toată viaÈ›a s-a rugat ca Dumnezeu să Se regăsească în faptele pe care le-a săvârÈ™it, iar timpul petrecut pe pământ să fie un timp al mântuirii:
„Tot timpul vieÈ›ii mele m-am rugat la Dumnezeu să-mi arate calea È™i să Se recunoască în faptele mele. Nu căutaÈ›i să contabilizaÈ›i faptele cele bune pentru faptul că nu sunt ale noastre, ci sunt ale lui Dumnezeu care se exprimă prin noi. Dacă nu ai făcut nimic în această viață înseamnă că eÈ™ti nimic, dar dacă faci în viață câte ceva atunci te rogi lui Dumnezeu să Se recunoască în faptele tale È™i întreaga eternitate se regăseÈ™te în anii de viață pe care Dumnezeu È›i i-a dat. Să facem din viaÈ›a noastră o liturghie È™i să-L rugăm să Se recunoască în noi. Să nu lăsăm să se instaureze vidul existenÈ›ial în sufletul nostru. Mă rog lui Dumnezeu ca anii pe care mi-i va da să fie ani ai împlinirilor È™i un timp al mântuirii, pentru că tot ceea ce facem împlinim în numele Tatălui È™i al Fiului È™i al Sfântului Duh”.
La finalul evenimentului, în Sala „Sf. Ierarh Dosoftei” aflată în proximitatea Catedralei arhiepiscopale, părintele Ciprian-Ioan Ignat, secretar eparhial, a lansat volumul „Dipticele sufletului meu-chipuri de ierarhi È™i preoÈ›i”, apărut la Editura Filocalia, ce poartă semnătura ÎnaltpreasfinÈ›itului Părinte Ioachim, volum ce a fost dăruit de autor tuturor celor prezenÈ›i.
Cu prilejul acestei zile, cei prezenÈ›i au oferit flori ÎnaltpreasfinÈ›iei Sale, ca semn al preÈ›uirii È™i iubirii filiale. Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul psaltic „Diaconia”.
