Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
   
 
 
FACEBOOK
 
ŞTIRI & EVENIMENTE
 
Abonare stiri (email)


09/01/2018

Ședința Consiliului Duhovnicesc în Protopopiatul Moinești

mai multe detalii

05/01/2018

Teofanie

mai multe detalii

04/01/2018

Trei ani de la întronizarea IPS Părinte Ioachim în demnitatea de Arhiepiscop

mai multe detalii

31/12/2017

Urare Poporului român și Ortodoxiei românești

mai multe detalii

28/12/2017

Bucuria colindelor împletită cu bucuria de a dărui de Crăciun în Parohia Valea Șoșii

mai multe detalii

28/12/2017

BUCURIE ȘI FILANTROPIE ÎN PAROHIA STĂNEȘTI DE NAȘTEREA DOMNULUI

mai multe detalii

26/12/2017

Programul Social Eparhial „Fii dar din Darul Lui Dumnezeu” derulat între parohiile Sfinții Apostoli Moinești și Poduri

mai multe detalii

24/12/2017

Bucuria copiilor în Ajun de Crăciun la Parohia Turluianu

mai multe detalii

24/12/2017

Nașterea Domnului, centrul lumii și al timpului

mai multe detalii

22/12/2017

Bucurie și Speranță în preajma Praznicului Naşterii Domnului

mai multe detalii

21/12/2017

Regal muzical la Comăneşti

mai multe detalii

19/12/2017

Bucurie duhovnicească în Parohia Prohozești II

mai multe detalii

19/12/2017

Prin colind suferința alinând

mai multe detalii

18/12/2017

Concert de colinde la Parohia Valea Șoșii și lansarea Proiectului „Străbunii noștri au făcut Unirea”

mai multe detalii

17/12/2017

Concert extraordinar de Crăciun la Dărmănești

mai multe detalii

17/12/2017

Concert de sărbători la Comăneşti

mai multe detalii

15/12/2017

Proiectul social filantropic și misionar „Prin colind suferința alinândˮ în Protopopiatul Moinești

mai multe detalii

12/12/2017

Credincioșii parohiei „Sfântul Spiridon” din Comănești și-au cinstit ocrotitorul

mai multe detalii

11/12/2017

Bucurie duhovnicească la sărbătoarea hramului în Parohia Poduri

mai multe detalii

10/12/2017

Bucurie şi comuniune în Parohia Sfântul Nicolae din Moineşti

mai multe detalii
 
 
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE



» RUGĂCIUNEA Sfântului Efrem Sirul


Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este unul din elementele liturgice definitorii ale Postului Mare. Este cunoscută încă din secolul al IV-lea şi se rosteşte în cadrul slujbelor începând cu miercurea din săptămâna lăsatului sec de brânză şi până la Denia din Sfânta şi Marea Vineri.

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie slugii Tale. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor”.


 Prima parte a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul cuprinde patru cereri, ce presupun patru mari păcate de care trebuie să se ferească omul, mai ales în perioada Postului Mare. Îi cerem mai întâi ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea lupta cu 'duhul trândăviei', care se opune muncii şi agoniselii cinstite, care îl conduce pe om la folosirea de munca altora, la lene, la furt, la indolenţă, la huzur, la nepăsare, la viciu. Omul trebuie să-şi folosească în permanenţă timpul ca să lucreze pentru realizarea binelui.

 'Duhul grijii de multe' este al doilea obstacol peste care trebuie să trecem cu ajutor de la Dumnezeu. Această ispită ne împrăştie mintea, căutând să ne scoată din noi înşine, să ne înstrăineze de cele sfinte pentru a nu mai fi ai lui Dumnezeu, ci ai lumii.

 În al treilea rând, cerem să fim întăriţi în lupta cu 'duhul iubirii de stăpânire', care ne scoate din smerenie, ne face să ne credem altfel decât alţii, cu dreptul de a-i stăpâni, de a ne socoti mai presus decât ei. Rămân înscrise peste veacuri rostirile Mântuitorului Iisus Hristos cu privire la acest duh: 'Care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă!'.

 În al patrulea rând cerem ajutorul să ne luptăm împotriva 'duhului grăirii în deşert', împotriva gândului făţarnic, al hulei şi profanării celor sfinte, al răstălmăcirii învăţăturii celei adevărate.

 A doua parte a rugăciunii pune în lumină virtuţile cu care adevăratul creştin doreşte să-şi îmbogăţească existenţa. Astfel, adevărata viaţă în Hristos trebuie încărcată de duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei. Din smerenie, nu poate cădea nimeni. Cu răbdarea biruim supărările, suferinţele şi nedreptăţile, iar cu dragostea răzbatem peste tot, fiindcă acesteia nu-i stă nimic împotrivă.

 La finalul rugăciunii sale, Sfântul Efrem aşează alte două cereri pline de umilinţă şi introspecţie contemplativă: 'Aşa, Doamne, dăruieşte-mi ca să-mi cunosc greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în veci'.

Sfântul Cuvios Efrem Sirul

 Cuviosul Efrem Sirul s-a născut în anul 306 în cetatea Nisibe din Mesopotamia, aflată sub conducere romană. Efrem a crescut într-o familie cu părinţi păgâni, tatăl său fiind preot al zeiţei Abizal. Învăţătura creştină el o va primi prin intermediul Sfântului Iacov, binecunoscutul episcop de Nisibe, care l-a şi botezat la vârsta de 18 ani. Începând cu acest moment, Efrem devine apropiatul ierarhului provinciei, pe care l-a ajutat să reînnoiască moralitatea decăzută a cetăţenilor acelor locuri. Unul dintre biografii săi povesteşte cum, la un moment dat, el a reuşit să alunge trupele persane, care staţionau în Nisibe, doar cu rugăciunea sa. Un nor de muşte şi ţânţari s-a abătut asupra trupelor lui Sapor al II-lea, regele Persiei, silindu-le să părăsească provincia. Aventuroasa campanie a împăratului bizantin Iulian Apostatul, care pentru un timp ameninţa Persia, s-a sfârşit, precum se ştie, cu un dezastru, iar succesorul său, Jovianus, a fost fericit să scape de la masacru ceea ce mai rămăsese din măreaţa armată pe care predecesorul său o condusese de-a lungul Eufratului.

� Roma pierduse provinciile răsăritene cucerite la sfârşitul secolului al III-lea. Printre oraşele retrocedate Persiei era şi Nisibe. Pentru a scăpa de cruda persecuţie care bântuia pe atunci Persia, mare parte din populaţia creştină a abandonat Nisibe. Sfântul Efrem a mers, cu conaţionalii săi, şi s-a aşezat mai întâi la Beit-Garbaya, apoi la Amid şi, în final, la Edessa, unde a petrecut 10 ani de viaţă ca monah, cunoscut prin traiul său ascetic. Cu toate acestea, s-a arătat interesat de cele care priveau populaţia Edessei. Cronicarii mai vechi spun că ar fi fost diacon, pentru că putea predica în public. Pe vremea aceea, cel puţin 10 secte activau în Edessa, iar Efrem s-a luptat cu ele, mai ales cu discipolii vestitului filosof Bardesanes. Acestei perioade îi aparţin aproape toate lucrările sale, în afară de poemele compuse la Nisibe, restul scrierilor, predici, imne, tratate exegetice datează din timpul şederii sale la Edessa. Este foarte probabil ca el să fi fost unul dintre fondatorii şcolii persane de teologie, numită aşa pentru că primii ei studenţi şi profesori erau creştini persani refugiaţi din 363. La moartea Sfântului Efrem, acesta a fost îngropat în cimitirul unde erau înhumaţi străinii.
   
©2010 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si promovare site - SANNET.