Protoieria Moinesti   Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Sobor de ierarhi, în rugăciune, la mormântul Arhiepiscopului Eftimie Luca
Joi, 4 noiembrie 2021, cinci ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-au reunit în comuniune de rugăciune la mormântul vrednicului de pomenire Arhiepiscop Eftimie Luca, cu prilejul împlinirii a È™apte ani de la naÈ™terea sa în Cer. Ziua de 4 noiembrie are o rezonanță aparte în calendarul...

mai multe detalii
FACEBOOK

Mărturisitorii Ortodoxiei din Parohia Sfântul Spiridon din Comănești
Prima duminică a Postului Mare reprezintă o zi de mare sărbătoare pentru creÈ™tinii ortodocÈ™i. În această duminică, numită „Duminica Ortodoxiei”, creÈ™tinii ortodocÈ™i marchează triumful dreptei credinÈ›e asupra ereziei iconoclaste È™i asupra tuturor ereziilor, în general. Această zi de sărbătoare a fost instituită de...

mai multe detalii
PAROHIA Tărâţa




Parohia Ortodoxă TărâÅ£a este situată în partea de Nord-Est a JudeÅ£ului Bacău ÅŸi în partea de sud a Comunei Pârjol. Administrativ a Å£inut de Parohia Câmpeni, iar mai apoi de Parohia Pîrjol. La cererea credincioÅŸilor ortodocÅŸi, PreasfinÅ£itul Episcop Eftimie a aprobat înfiinÅ£area Parohiei Ortodoxe TărâÅ£a la 1 martie 1997, fiind numit paroh preotul Alexandru Racheru. Localitatea cuprinde două comunităţi : cea catolică ÅŸi cea ortodoxă, ponderea fiind aproximativ egală. Comunitatea ortodoxă însumează 130 de familii, numărul lor fiind diminuat de media înaintată de vârstă, dar ÅŸi de fenomenul imigrării.

Parohia deÅ£ine două biserici: cea de parohie în satul TărâÅ£a, una de cimitir în satul Hemieni ÅŸi o casă parohială nouă.

Satul  TărâÅ£a are o vechime de mai bine de trei sute de ani ÅŸi este aÅŸezat pe drumul judeÅ£ean MoineÅŸti – Roznov, la aproximativ 13 Km de MoineÅŸti. Localitatea este străbătută de pârâul SolonÅ£ ÅŸi se află în imediata apropiere a râului Tazlăul Mare. De aceea denumirea, până în perioada comunistă, a fost de Gura SolonÅ£ului, cei mai bătrâni încă mai folosind-o. Numirea de  TărâÅ£a vine de la un deal, Dealul  TărâÅ£ei, aflat pe moÅŸia boierului Drăgan Tărâţă, ce a stăpânit pământul din zonă. Un document important ce face referire de existenÅ£a satului este cel emis de Cancelaria Domnească din IaÅŸi, din porunca Domnului Vasile Lupu. Acest document atestă existenÅ£a satului Gura SolonÅ£ului la 5 august 1643.

Biserica a fost făcută din bârne de stejar provenite de la o veche biserică din  Pârjol, dovadă că pe catapeteasmă este încrustat anul 1893. SfinÅ£irea locului se săvârÅŸeÅŸte la 11 iunie 1935, dar, din cauza greutăţilor ÅŸi a numărului mic de enoriaÅŸi, lucrările stagnează. Cele aproximativ 80 de familii ortodoxe merg spre închinare la biserica de cimitir. SfinÅ£irea Sfântului locaÅŸ are loc la 24 octombrie 1943, având hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sub păstorirea vrednicului preot Vasile Bujor.

Din 1968 Biserica a fost preluată, ca filie a Parohiei Pârjol, de către părintele Nicolae Dragomir. Sub păstorirea sa, în anul 1974 se măreÅŸte naosul bisericii prin zidirea pridvorului . Între anii 1985 ÅŸi 1986, biserica este tencuită în interior ÅŸi pictată în stil bizantin de către Elena Ranget din BucureÅŸti. Tot sub păstorirea SfinÅ£iei sale, in anul 1994, vechiul pridvor este demolat ÅŸi reconstruit din cărămidă, pictat de aceeaÅŸi Elena Ranget.

Din 1 martie 1997 se înfiinÅ£ează Parohia  TărâÅ£a ÅŸi este transferat preotul Alexandru Racheru. Astfel, la înfiinÅ£area sa, la începutul anului 1999 se încep, cu binecuvântarea PreasfinÅ£itului Eftimie, lucrările la Casa parohială. Din pricina greutăţilor întâmpinate se definitivează abia în anul 2006 ÅŸi menÅ£ionăm aici ajutorul d-lui Ion Lupu, fiu al comunităţii noastre, dar ÅŸi al altor binefăcători.

În anul 2005 biserica a fost refăcută exterior, prin grija preotului Alexandru Racheru, s-a montat centrala termică în august 2007 ÅŸi s-a refăcut Altarul. La începutul anului 2008 s-au înlocuit geamurile vechi ale Bisericii prin montarea de geamuri termopan ÅŸi refacerea celor două iconostase vechi. Astăzi Sfântul locaÅŸ poartă hramul SfinÅ£ilor Apostoli Petru ÅŸi Pavel.

Preoţi care au slujit (şi la biserica Hemieni) :
                   1772 – PreoÅ£ii Andrei ÅŸi Petre
                   1802 – Preotul Radu Mocanu
                   1860 – Preotul Lazăr Mocanu
                   1870 – Preotul Alexandru
                   1870 – 1924 – Preotul Ion Hanganu
                   1924 – 1968 – Preotul Vasile Bujor
                   1952 – 1968 – Preotul Emilian Popovici
                   1968 – 1997 – Preotul Nicolae Dragomir
                   1997 – Preotul Alexandru Racheru

Satul Hemieni este legat organic de existenÅ£a unei movile de pământ numită până azi „Movila lui Åžtefan cel Mare”, o ridicătură de pământ creată artificial ÅŸi având rolul de semnalizare în vechime. Satul este aÅŸezat în partea de nord – est a judeÅ£ului Bacău ÅŸi în partea de sud a comunei Pârjol, în partea dreaptă a apei Tazlăul Mare. La început a fost aÅŸezat mai la sud, cu vreo 800 de metri decât este situat astăzi.

Satul este atestat documentar în anul 1470 într-un Hrisov domnesc al Voievodului Åžtefan cel Mare ÅŸi Sfânt, fiind un important aÅŸezământ, datorită străjerilor (vitejiii) ce erau acolo. Este de la sine înÅ£eles că acea comunitate avea ÅŸi un lăcaÅŸ de cult, tot în apropierea Movilei, preoÅ£i slujitori ÅŸi cimitir. Cei mai bătrâni cunosc aceste amplasamente iar economistul Ion Lupu, fiul satului Hemieni, a realizat ample cercetări cu privire la cele menÅ£ionate, adunate in Istoria Satului Hemieni, intitulată „Sub semnul Marelui Åžtefan – Hemieni 1470”. Recensământul populaÅ£iei din 1772 – 1774 atestă că în sat erau doi preoÅ£i, Andreiu ÅŸi Petru, iar bătrânii satului povesteau despre prezenÅ£a unei biserici în apropierea Movilei care a fost incendiată de turci într-o noapte de Înviere, arzând complet, împreună cu mulÅ£i credincioÅŸi.

Slugerul Enache Iliescu construieÅŸte o biserică de piatră în locul celei vechi tot cu hramul „SfinÅ£ii Voievozi”, sfinÅ£ită in anul 1780. În 1803 satul se micÅŸorase având doar 75 de răzeÅŸi, in 1816 găsim 39 de oameni, iar în 1846 comunitatea număra 135 de suflete. Anul 1853 aduce o nouă schimbare : Hemieniul este înglobat în satul TărâÅ£a, apoi în 1864 în comuna Ardeoani ÅŸi aflăm din recensământul făcut că vieÅ£uiau 58 de suflete. Din Anuarul AdministraÅ£iei Casei Bisericii (1909) aflăm că exista o biserică în Hemieni, reparată la 1866, dar care era închisă. Îl găsim menÅ£ionat pe preotul Alexandru ce slujeÅŸte cu credinţă până la moartea sa (1870) apoi preotul Ion Hanganu.

Satul intră apoi în stăpânirea boierului Vasile Tătaru care hotărăşte mutarea satului mai în jos de movilă, spre Tazlăul Mare. El construieÅŸte pentru credincioÅŸi o nouă biserică, de lemn, mai aproape de noua locaÅ£ie a satului (1840). Vechea biserică rămâne, dar comunitatea frecventând noul locaÅŸ de cult, aceasta rămâne în paragină.

În timpul Războiului de Independenţă îl găsim propietar al moÅŸiei pe boierul  Misir, prefect al Brăilei, satul micÅŸorându-se la 17 familii ce aparÅ£ineau de comuna Ardeoani. O altă referire la biserica Hemieni o găsim în „DicÅ£ionarul Geografic al JudeÅ£ului Bacău”, din 1895, întocmit de Ortensia Racoviţă : „Satul are o biserică ortodoxă clădită de Slugerul Enache Iliescu pe la 1870, în sat trăiesc ÅŸaptesprezece familii”.

În anul 1936  Anuarul Statistic al Eparhiei Roman consemna că satul Hemieni avea o biserică de lemn, ridicată încă din anul 1840 de boierul Tătaru din ScorÅ£eni. Biserica avea hramul „SfinÅ£ii Voievozi” ÅŸi făcea parte din Parohia Câmpeni, alături de bisericile Pârjol, Câmpeni ÅŸi Gura SolonÅ£ului, paroh fiind preotul Vasile Bujor, născut în anul 1902.

Biserica de lemn înălÅ£ată de boierul Tătaru rezistă până la 1950 când a fost dărâmată ÅŸi încep lucrările la o nouă biserică, pe locul unde se află astăzi biserica, de fapt a treia locaÅ£ie a sfântului sălaÅŸ. Cu ajutorul credincioÅŸilor NicuÅŸor Lupu, Costache CreÅ£u, Vasile Paic ÅŸi alÅ£ii, preotul Vasile Bujor înalţă între 1951-1952 o biserică mică de lemn, sfinÅ£ită la 20 septembrie 1952 de PreasfinÅ£itul Episcop Partenie al Romanului, cu acelaÅŸi hram, „SfinÅ£ii Voievozi”.

Această construcÅ£ie a fost demolată în 1993 ÅŸi sub păstorirea preotului Dragomir Nicolae, cu ajutorul substanÅ£ial al economistului Ion Lupu, cu sprijinul comunităţilor de creÅŸtini din împrejurimi s-a înălÅ£at o nouă biserică. Ea a fost pictată de Elena RangleÅ£ ÅŸi a fost sfinÅ£ită în 1995, păstrându-ÅŸi hramul din vechime, „SfinÅ£ii Voievozi”.

La înfiinÅ£area Parohiei TărâÅ£a, la 1 martie 1997, biserica a trecut în patrimoniul parohiei ÅŸi aici se continuă slujirea Sfintelor Taine ale lui Hristos, pomenindu-se ÅŸi cei din vechime, ce au Å£inut vie flacăra Ortodoxiei pe meleagurile unde au călcat picioarele Măriei Sale, Åžtefan.

Bibliografie :         
- Profesor Constantin Marian : „Monografia Comunei Pârjol”         
- Ec. Ion Lupu : „Sub semnul Marelui Åžtefan – Hemieni 1470”         
- Arhivele de Stat – Filiala Bacău

STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.