PAROHIA Sulța
BISERICA
Parohie: categoria 2 rural – 225 familii
Biserica: „Schimbarea la faţă”, satul Sulţa, com. Agăş
Data ridicării: 1852
Data târnosirii: –
Pictura: nu există
Renovarea picturii: –
Reparaţii capitale ale bisericii: 1924 - 1940
Vizite arhiereşti: 1940
PREOT SLUJITOR
Preot paroh: Dobriţoiu Constantin
Studii:
Seminarul: Teologic Mănăstirea Neamţ – promoţia 1971
Facultatea: Institutul Teologic Bucureşti – promoţia 1983
Studii postuniversitare: –
Anul hirotoniei: 1973
Anul hirotesiei: –
Parohii păstorite: 1973 – 1983: Parohia Blaga
1983 – 1986: Parohia Cernu
1986 – 1995: Parohia Coşnea
1995 – prezent: Parohia Sulţa
Starea civilă: căsătorit, 3 copii
Telefon: 0234.382141, 0726915133
Denumirea Sulța vine din slavonul “selitse” – “sătișor”, sat situat în depresiunea Brusturoasa – Agăș, pe cursul inferior al pârâului cu același nume, care are o lungime de 23 Km și izvorăște din Munții Ciucului. În amonte de sat găsim Cheile Sulții întinse pe câțiva Km, pârâul fiind afluent al râului Trotuș.
În anul 1830, satul făcea parte din ținutul Bacău, în 1832 de ținutul Comănești, iar în 1853 aparținea de satul Brusturoasa .
În acest sat este menționată o școală primară în 1870 (1927-1938).
Se consideră a fi fost parohie, întrucât în 1830, statistic, satul Sulța avea 520 de enoriași. În 1852 a fost construită biserica din lemn de brad, cu hramul Schimbarea la Față a Domnului, în timpul preotului Simion Mierlușcă, care a fost păstorită de acest preot până în anul 1887. După plecarea la cele veșnice a preotului Simion Mierlușcă, apare numele preotului Gheorghe Bînțu care, între anii 1905 – 1910 construiește biserica din piatră, cu hramul Sfinții Constantin și Elena, cu ajutorul enoriașilor din localitatea Agăș.
În 1941 este repartizat la parohia Agăș preotul Comănescu Ioan, care păstorește până în 1986, urmând preotul Pașcu Gheorghe din 1987 până în 1995.
Se crede că după 1910, biserica Sulța devine filială până în anul 1995 când, la solicitarea credincioșilor și cu bunăvoința Preasfințitului Eftimie Luca, devine biserica parohială, noua parohie cuprinzând satele Sulța si Beleghet, dar nu integral, o parte din aceste sate rămânând sub jurisdicția parohiei Agăș, fiind numit la această parohie, Sulța, preotul Dobrițoiu Constantin, urmaș al preotului Simion Mierlușcă pe linie genealogică, după mamă.
Parohia cuprinde 220 familii de credință ortodoxă, cu un număr de 636 suflete.
Locuitorii sunt crescători de animale, mai ales cei mai în vârstă. Tineretul a emigrat după anul 2000, astfel s-a ajuns ca în prezent, să avem plecate in Italia, Spania, Anglia, Israel, 18 familii cu un număr de 70 suflete.
Biserica a fost reparată în anii 1885 și 1910.
În timpul primului Război Mondial, în anul 1917, biserica a fost arsă. În 1924 a început reconstruirea bisericii, care a durat până în 1940, fiind reconstruită din lemn de brad. Nu are picturi interioare ci, doar icoane aplicate, catapeteasma fiind de tei masiv, executată de meșterul Vasile Itigan și pictată de Keber.
Biserica a fost acoperită cu șindrilă, ulterior cu tablă zincată care, în timp s-a degradat și, la inițiativa preotului Dobrițoiu Constantin, în anul 2007 a fost vopsită cu anti-solar (bronz).
Parohia deține un cimitir comun cu parohia Agăș, terenul aparținând bisericii Sulța. La parohie există o casă ridicată după inundațiile din 2004 – 2005, cu sprijinul Înaltpreasfințitului Pimen al Sucevei și al Episcopiei Romanului. Nu este terminată și nici nu are o destinație precisă de casă socială sau parohială. În acte figurează terenuri care aparțin bisericii Sulța, confiscate în anul 1959 de regimul comunist. Deși preotul a făcut zeci de demersuri din 1995 până în prezent, pe lângă comisia locală de retrocedare a terenurilor și a prefecturii, nu a reușit să intre în posesia terenurilor, întâmpinând obstacole din partea organelor abilitate.
Există o casă praznicală a parohiei cu bucătărie proprie. Clopotniță nu există, clopotul fiind amplasat în turla bisericii. Nu deține valori bisericești.