PAROHIA Sărata
BISERICA
Parohie: categoria 3 rural – 185 familii + 35 văduvi
Biserica 1: „Sf. Cuvioasă Parascheva”, din satul Sarata, comuna Solonţ
Data ridicării: 1850
Data târnosirii: 1850
Pictura: 1913 – pictor Constantin P. Carp din Focşani
1929 – pictor Panaite Anghel din Băhnăşeni şi pictor Constantin Gheorghiu
Renovarea picturii: 1964, 1990 de pictor Dumitru Macovei şi Constantin Ciupercă
Reparaţii capitale ale bisericii: 1888, 1930, 1964, 1968 – 1972, 2010
Vizite arhiereşti:
1888: PS Melchisedec Ştefănescu
1930: PS Lucian
1998: PS Eftimie Luca
2001: PS Ioachim Băcăuanul
2010: PS Ioachim Băcăuanul
Biserica 2: „Sf. Nicolae”, satul Borzeşti, comuna Solonţ
Data ridicării: 1820
Data târnosirii: 1837
Reparaţii capitale ale bisericii: 1920, 1933, 1954, 2001
Vizite arhiereşti:
2001: PS Ioachim Băcăuanul (resfinşirea bisericii)
PREOT SLUJITOR
Preot paroh: Răzvan Colpoş, născut 05.04.1983
Studii:
Seminarul: Piatra Neamţ – promoţia 2003
Facultatea: Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj Napoca – promoţia 2007
Studii postuniversitare: Master (Secţia Istorico-Practice) Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj Napoca – promoţia 2008
Anul hirotoniei: 18 octombrie 2009
Anul hirotesiei: 21 noiembrie 2010 – sachelar
Parohii păstorite: 2009 – prezent: Parohia Sarata
Starea civilă: căsătorit, 1 copil
Telefon: 0744332677, 0767392480
Istoria Bisericii „Sf. Cuv. Parascheva”-Sarata este strâns legată de istoria satului Sărata, care face parte din comuna Solonț fiind așezat în continuarea satului Solonţ, spre est şi nord-est, pe valea pârâului cu acelaşi nume. Vatra de sat are o forma de treflă, din care două tentacule se deşfășoară de-a lungul pârâului Solonţ, iar al treilea de-a lungul drumului comunal DC 183A ce face legătura cu satul Cucuieţi. În partea de sud, satul este străbătut de pârâul Solonţ, ce curge pe direcția vest-est şi care primește o serie de afluenți de mai mică importanță.
Satul Sărata este o aşezare veche, întemeiată pe la jumătatea secolului al XVI-lea pe locul numit, „Deal la Peri”. Aici au venit câteva familii din străvechiul sat Cristeşti precum şi din Boldăşeşti, sate situate pe valea pârâului Colnuş, astăzi dispărute.
Satul Cristeşti este cea mai mare aşezare de pe teritoriul comunei Solonţ fiind atestat documentar la 2 noiembrie 6979 (1471) de către cancelaria Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, fiind amintit şi în timpul lui Ştefăniţă Vodă (1518). Al doilea sat despre care am pomenit, Boldăşeşti, a fost atestat documentar la 5 februarie 1528, în timpul voievodului Petru Rareş. Despre Sărata, Ortensia Racoviță nota următoarele:„sat al comunei Solonț, își ia numele de la izvoarele din apropiere cu apă sărată. Se găsește la o distanță de 1500 m de Solonț. Are o biserică clădită de locuitori la anul 1888, cu doi cântăreți și o cârciumă.”
Astfel, Sărata se constituie ca aşezare în urma deplasării câtorva familii din aceste sate. Au fost atraşi de locurile întinse de păşunat pentru vite, pădurea era mult mai aproape şi, în plus, erau mai feriţi din calea năvălitorilor. Trebuie menţionat faptul că, actualul amplasament al satului era acoperit la acea vreme de o pădure de foioase (mesteacăn, fag, carpen).
Când noua aşezare a ajuns să numere 20-30 familii s-a simţit nevoia ridicării unei biserici. Era anevoios, mai ales iarna, să participe la oficierea actului divin în bisericile din Cristeşti şi Boldăneşti.
Şi aşa începe istoria bisericii noastre, ridicată de către enoriaşi în prima jumătate a secolului al XVII-lea pe locul numit, „Deal la Peri”. Nu se ştie ce formă a avut la început această biserică însă, ca toate construcţiile rurale de acest fel ridicate pentru a satisface necesităţile de cult ale unei comunităţi de 20- 30 familii, ea nu depăşea mărimea unei case obişnuite. Materialul de construcţie a fost lemnul de stejar ce se găsea din abundenţă în această zonă. Este posibil ca ea să fi fost construită în tehnica „cumenilor orizontale” caracteristică bisericilor din lemn din România. Această tehnică făcea posibilă montarea şi remontarea lor, permiţând transportarea dintr-un sat în altul în funcţie de cerinţele practicării cultului creştin ortodox.
Tradiţia locală, consemnată de Aurel Popa în volumul „Sub semnul gulagului”, aminteşte de un preot, care vine din Transilvania pe la 1700. El fugise din Transilvania din cauza presiunilor făcute de autorităţile habsburgice în scopul de a trece pe românii ortodocşi la uniatism. Datele istorice confirmă această tradiţie. Astfel se ştie că după moartea mitropolitului Teofil din 1697, iezuiţii au intensificat intervenţiile la curtea de la Viena în vederea trecerii românilor la uniaţie. Urmaşul său, Atanasie Anghel, forţat de împrejurări semnează la 1700 „Actul de unire”, împreună cu 38 protopopi. Poporul ortodox nici nu a vrut să audă de aşa ceva.Au început prigoana. Preoţilor care nu acceptau uniaţia li se confiscau averile, arestaţi, bătuţi şi trimişi în temuta închisoare Kufstein. Aşa se explică de ce mulţi dintre preoţii ortodocşi au fugit fie în Banat, fie au trecut munţii în Moldova.
Preotul găseşte bisericuţa ruinată şi împreună cu locuitorii o reclădeşte. Cei doi fii ai părintelui i-au urmat în slujire, fiind preoţi ai bisericuţei de pe „Deal la Peri”.
Biserica a rămas pe amplasamentul original până la începutul secolului XIX- când populaţia satului, din cauza iernilor foarte friguroase şi a vântului care este foarte aprig pe înălţimile dealurilor şi-au mutat casele pe valea pârâului Solonţ. Tot aici a fost adusă şi biserica fiind reconstruită pe locul în care o vedem şi astăzi.
În „Dicţionarul geografic al judeţului Bacău” din 1895, Ortensia Racoviţă nota că biserica din satul Sărata ar fi fost construită de ortodocşi în 1888. Această dată însă nu este cea a construcţiei bisericii, ci a unei renovări radicale. Este posibil să fi fost un incendiu care să fi afectat biserica la acea dată. Se ştie că a fost finalizată şi sfinţită la 20 noiembrie 1888. Din documentele pe care le-am scos de la „Arhivele statului” din anul 1949, Biserica din satul Sărata este menționată pe amplasamentul actual încă de la anul 1850.
Forma bisericii era simplă, în stilul oriental moldovenesc având o singură turlă ce a servit şi ca clopotniţă. Materialul de construcţie este lemnul de stejar ales cu iscusinţă astfel că el şi astăzi este foarte rezistent. Avea încăperile tradiţionale ale bisericii ortodoxe, pronaos, naos şi altarul în formă pentagonală. Naosul este despărţit de pronaos de doi stâlpi aparenţi, prin cel din dreapta făcându-se şi accesul în turnul-clopotniţă.
În 1913 sub păstorirea preotului Ioan Comănescu (+1919) Biserica este din nou reparată cu cheltuiala locuitorilor din sat şi din vecinătate. Se primeşte ajutor din partea Administraţiei Casei Bisericii. Acum vechea catapeteasmă este înlocuită cu una nouă din lemn de tei, cu sculptură aplicată. Pictura catapetesmei, a strănii Maicii Domnului, a iconostasului a fost făcută în manieră bizantin-realistă de către Constantin Carp din Focşani. Fondul catapetesmei este vernil. Acelaşi pictor a zugrăvit şi Crucea Răstignirii din Sfântul Altar precum şi icoanele care altădată împodobeau biserica.
În 1929 este renovată radical de către preotul Teodor Postolescu ridicându-se tracul clopotniţei împreună cu trapeze, fiind sfinţită de către P.S. Episcop Lucian în prezenţa protopopului Toader Zota din Bacău însoţiţi de un sobor de preoţi ai cercului Tescani. Tot acum este pictat altarul şi pantocratul (bolta) de către pictorul amator Panaite Anghel, învăţător din Băhnăşeni. În rest a fost zugrăvită cu modele florale de către Constantin Gheorghiu din Moineşti. Sfinţirea sub preotul Teodor Postolescu a avut loc la data de 2 septembrie 1930. În 1964 s-a renovat zugrăveala din naos pe bază de ulei.
La exterior biserica era tencuită cu lut galben iar în partea de miazănoapte era tăbănuită cu scândură pentru a fi protejată de ploi şi zăpezi. Acoperişul era din şindrilă bătută în formă „solzi de peşte”. Odată cu renovarea din 1929- 1930 au fost plantaţi împrejurul bisericii molizi care au rezistat până în anul 2009.
O altă intervenţie asupra artitecturii bisericii a fost în anii 1968-1972 în timpul Pr. Jenică Popa când a fost lungit pronaosul, extensia fiind construită din cărămidă şi i s-a mai adăugat un turn. Tot acum a fost pictată în tempera, direct pe tencuială întreaga biserică şi pronaosul.
În timpul părintelui Gălușcă Gabor Mihai(1979-2009) a mai avut loc o intervenției asupra bisericii, acesta repictând întreaga biserică în tehnica „frescă”-(pictor Dumitru Macovei și Constantin Ciapucă) și tencuind-o la exterior, fiind sfințită de Î.P.S. Eftimie Luca la 11 octombrie 1998. În anul 2002 s-a construit actuala clopotniță.
Din anul 1998 Biserica „Sf. Cuv. Parascheva”-Sarata devine biserică parohială(până la această data făcea parte din parohia Băhnășeni împreună cu biserica „Sf. Nicolae”-Borzești), având ca filie biserica „Sf. Nicolae”-Borzești.
Cu data de 1 septembrie 2009 este numit prin decizia Nr. 2692/30 septembrie 2009 preot paroh pe seama Parohiei Sarata, comuna Solonț, Protopopiatul Moinești, Pr. Colpoș Răzvan și instalat la data de 1 noiembrie 2009.
În vara anului 2010 s-au început ample lucrări de reamenajare în biserică, fiind schimbată podeaua de lemn veche(care era putrezită și pe alocuri spartă) cu o șapă de ciment de 20 cm(consolidându-se totodată și biserica, deoarece aceasta nu are fundație, fiind sprijinită pe o talpă din lemn de stejar, care este așezată pe o bază de piatră, așa cum se construia în vremurile străvechi). Toată această lucrare a fost atent monitorizată de arhitect Drăghin Oana, care ne-a specificat să lăsăm deschise ocnițele laterale ale fundației pentru a se putea face aerajul bârnelor din lemn pe care se sprijină biserica. Peste această șapă s-a pus gresie porțelanată, care imită foarte bine marmura. Tot acum, s-a îmbrăcat catapeteasma veche de peste 100 de ani(confecționată din lemn de tei, cu sculptură aplicată pe fond vernil, pictura fiind făcută în manieră bizantin-realistă în 1913) și strana Maicii Domnului în foiță de aur și s-au restaurat toate icoanele de pe catapeteasmă, icoane ce datează din anul 1913, fiind opera pictorului Constantin P. Carp din Focșani. Întreaga lucrare (peste 10.000 Ron la vremea aceea) a fost finanțată de familia Iosub Constantin și Sofica din Sarata.
Strănile din Biserică care erau foarte vechi(simple, fără sculptură și vopsite în verde) au fost înlocuite acum, cu altele noi, din lemn de stejar, confecționate la Târgu-Neamț, de sculptorul Ioan Foșalău. Tot acum s-au schimbat ușile de la intrarea în biserică și ușa de la altar, fiind lucrate în lemn de stejar de domnul Maftei Costel din Dofteana.
Odată cu aceste lucrări, biserica a fost împodobită cu covoare noi, donate în întregime de enoriașii parohiei noastre.
Pentru că în pridvorul Bisericii se afla un spațiu inchis de circa 2m2 , care cândva fusese destinat pangarului și transformat ulterior de părintele predecesor mie, în loc de depozitare a diferitelor obiecte liturgice,destinate cultului divin public(obiecte așezate într-un spațiu neadecvat și într-o mare dezordine)am luat hotărârea împreună cu credincioșii din parohie, de a ridica o magazie în exteriorul bisericii. În aproximativ o lună de zile, în vara anului 2010, ne-am mobilizat și am ridicat această clădire(care, după ridicarea casei praznicale, urma să fie transformată în „capelă mortuară”) din bolțari(6x4m) pe fundație din ciment, cu acoperiș în două ape, peste care s-a pus tablă zincată, iar la interior a fost amenajată corespunzător(s-a pus gresie pe jos), utilată cu diferite dulapuri și etajere pentru depozitarea obiectelor bisericești, necesare cultului divin. Totodată această clădire a fost branșată și la rețeaua de curent electric. În paralel cu această lucrare s-a construit și un grup sanitar, zidit din bolțari, iar la interior s-a amenajat cu gresie și faianță.
În vara anului 2010 am schimbat întregul mobilier din sf. altar: dulap-veșmântar, proscomidiar, jilț arhieresc nou sculptat în lemn de stejar de sculptorul Emanuel Ungureanu din Comănești, bancă cu spătar acoperit cu catifea și loc de depozitare pentru diferite obiecte bisericești, în special cărți de cult: Minee, Ceaslov…etc). De asemenea, am achiziționat obiecte liturgice noi(Sf. Evanghelie, două seturi de Sf. Vase-atât pentru biserica parohială, cât și pentru biserica filială; Sf. Chivot și două Sf. Cruci mari de binecuvântare; Sf. Epitaf - donat de familia Vasilache și adus din Ucraina, și acoperământul Sf. Mese). La venirea mea în această parohie am constatat că veșmântarul era aproape gol(am găsit doar două rânduri de veșminte foarte vechi și improprii slujirii), așa că o bună perioadă de timp am slujit în veșmântul cu care am fost hirotonit, până când, prin bunăvoința credincioșilor, aceștia s-au mobilizat și au donat trei rânduri de veșminte preoțești(două deschise la culoare și unul negru din catifea, folosit la oficierea înmormântărilor și la slujbele din Postul Mare).
O grijă deosebită am avut-o față de cărțile vechi liturgice(mă refer aici la Minee, Octoih, Penticostar, Triod…ediții începând cu anul 1900, 1908, 1910, dar și mai vechi) pe care le-am găsit la biserica parohială „Sf. Cuv. Parascheva”-Sarata, și care, spre surprinderea mea se găseau într-o stare foarte bună. Atunci am luat decizia de a le duce în biblioteca parohiei spre păstrare și conservare, ca un bun de mare preț al parohiei noastre, iar din donațiile primite de la credincioși s-au achiziționat altele noi, după care săvârșim sfintele slujbe în prezent.
Tot acest efort al nostru, derulat în decurs de un an de zile, a fost răsplătit pe măsură, pentru că la data de 21 noiembrie 2010, Înaltpreasfințitul Ioachim ne-a făcut bucuria de a veni în mijlocul nostru și, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi împreună cu P.C. Pr. Protopop Costel Mareș, a oficiat slujba de binecuvântare și sfințire a lucrărilor pe care le-am menționat mai sus. Tot atunci s-a binecuvântat și locul noului Așezământ social-filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel” care urma a se construi în parohia noastră.
O grijă deosebită am avut-o față de monumentele și troițele din satul nostru. De la venirea mea în această parohie și până în prezent, am ridicat, împreună cu enoriașii, 3 troițe noi(în anii 2012, 2014 și 2015), alte două troițe au fost restaurate, iar altă troiță monument, după cum am numit-o noi, urmează a fi terminată luna iunie anul aceasta. Ea este amplasată pe un postament de beton, în mijloc având o columnă în formă de piramidă cu Sf. Cruce în vârf, iar de-a stânga și de-a dreapta columnei se găsesc două ziduri verticale și semicirculare de 2m înălțime în formă de diptic, aflându-se icoana Mântuitorului Hristos și icoana Sf. Cuv. Parascheva-ocrotitoarea Moldovei și a satului nostru. Construcția începută cu doi ani în urmă, este dedicată eroilor martiri ai neamului nostru românesc, și este amplasată pe locul uneia mai vechi. Pentru întreaga comunitate ea are o importanță deosebită, deoarece se află la bifurcația drumului care duce la biserică și aici, an de an, venim după Sfânta Liturghie cu credincioșii atât la Bobotează, unde săvârșim slujba Aghesmei celei Mari cât și la Înălțare, când, împreună cu oficialitățile comunei noastre, ne adunăm pentru a săvârși Parastasul pentru eroii martiri căzuți în cele două războaie mondiale din satul nostru.
Credincioșii noștri au o evlavie deosebită față de cei adormiți, cultul acesta fiind mult mai dezvoltat ca în alte sate, după cum am observat încă de la venirea mea în această parohie. Astfel parohia noastră, cu cele două biserici: biserica parohială „Sf. Cuv. Parascheva”-Sarata și biserica filială „Sf. Nicolaie”-Borzești(ambele biserici sunt vechi, datând de la începutul sec. XIX), are, pe lângă cimitirele noi de pe lângă ele(care s-au înființat începând cu anii 1960-1970, când preoții predecesori mie au reușit să extindă spațiul din preajma celor două biserici, prin diferite donații de teren de la credincioșii vecini cu biserica și au început să înmormânteze aici)și alte două cimitire vechi: cimitirul „de pe dealul Borzeștilor” și „de pe dealul Sărății”(se mai păstrează aici două cruci sculptate în piatră pe care se mai disting astăzi anii 1842 și 1867, inscripții care atestă vechimea lor, cu certitudine din vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când exista legea din 1864 care prevedea amplasarea cimitirelor „la loc înalt și în afara comunității”). La venirea mea în parohie am constat că acestea erau lăsate în paragină, neîngrădite și neîngrijite. De aceea, cu ajutorul credincioșilor am hotărât mai întâi delimitarea și îngrădirea lor. La Borzești, în anul 2012, s-a făcut gard împrejmuitor cu stâlpi de beton și plasă de sârmă zincată cu înălțimea de 2m și o poartă nouă din fier forjat la intrarea în cimitir, (tot acum am reușit să facem și o extindere a cimitirului cu aproximativ 100 m2 –donație a familiei Vasilache Constantin-veteran de război). În anul următor 2013, ne-am ocupat și de „cimitirul din dealul Sărății” făcând aceeași lucrare și aici. Pentru buna îngrijire a celor două cimitire am hotărât împreună cu Consiliul Parohial să numim o persoană responsabilă cu paza și curățenia în aceste cimitire vechi, în persoana domnului Condreț Gheorghe.
Încă din anul 2010 am hotărât, împreună cu credincioșii parohiei noastre, ca în Postul Mare să urcăm în sâmbăta a patra în „cimitirul din dealul Borzeștilor”, iar în sâmbăta a cincea în „cimitirul de pe dealul Sărății” săvârșind parastasul de obște pentru toți cei adormiți aici. Fie ploaie, fie vânt și chiar zăpadă, urcăm în fiecare an la aceste cimitire vechi, acest obicei devenind tradiție în satul nostru, moment când cei care sunt plecați peste hotare vin acasă să aprindă o lumânare la mormântul bunicilor și străbunicilor lor.
Prin programul eparhial „Prețuiește viața, prețuiește natura”(ajuns deja la a treia ediție) desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Voastre în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, ne-am implicat activ, astfel că începând din anul 2016 până în prezent, am plantat în cele două cimitire peste 400 de puieți de molid, delimitându-le astfel în mod natural, lucru apreciat și lăudat de către enoriașii parohiei noastre.
În vara anului 2016, după o săptămână intensă de lucru în „cimitirul din dealul Borzeștilor”, cu ajutorul enoriașilor am reușit să ridicăm o clopotniță pe structură metalică, înaltă de aproximativ 10 metri(această clopotniță se poate observa foarte bine din centru satului, datorită înălțimii ei) la care s-a montat un clopot de 70 de kg turnat în Grecia și donat de familia Creangă Ion și Lucreția. Sfințirea acestei clopotnițe a fost o adevărată sărbătoare a întregii comunități, la eveniment participând numeroși preoți, oficialitățile comunei în frunte cu domnul primar Eusebiu Alexandrescu.
Anul acesta 2018 s-au făcut ample lucrări de restaurare la biserica parohială constând în zugrăvirea întregului exterior al bisericii, iar la bază, de jur împrejur s-a adăugat un soclu nou zidit din ciment. Tabla de pe biserică care era toată ruginită a fost curățată, fiind dat un strat de grund protector peste care s-a vopsit cu vopsea maro-Lindab(fiind în ton cu tabla de pe Așezământul social filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel” din incinta bisericii). Gardul metalic care împrejmuiește biserica a fost curățat și vopsit, adăugându-se alte două porți noi rulante, cu sistem de închidere electronic.
Așezământul social-filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel”-Sarata
La începutul anului 2010, în cadrul unei ședințe a Consiliului Parohial, epitropul, domnul Călin Lucian împreună cu consilierii și-au exprimat dorința de a ridica o „casă praznicală”, necesară pentru activitățile misionar-pastorale și social-filantropice ce aveau să se desfășoare în parohia noastră.
Urmând acestei idei, la sfatul și prin purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Ioachim, acordându-ne arhiereasca binecuvântare(Nr. 1616/12.06.210) am hotărât împreună cu enoriașii parohiei noastre, ridicarea Așezământului social-filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel” al cărui loc s-a binecuvântat în toamna anului 2010, odată cu vizita Înaltpreasfinției Sale în parohia noastră.
Înainte de a demara întocmirea documentației tehnice, în perspectiva obținerii avizelor și a autorizațiilor în conformitate cu legislația statului, am descoperit că parohia noastră nu deținea titlu de proprietate, atât pentru terenul pe care se află biserica parohială „Sf. Cuv. Parascheva”-Sarata, cât și pentru cel al bisericii filiale „Sf. Nicolaie”-Borzești. Timp de jumătate de an am depus numeroase memorii atât la Primaria Solonț, cât și la Consiliul Județean Bacău, Arhivele Statului Bacău și la Arhiva Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului în vederea soluționării acestei probleme.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu acest demers al nostru a avut sorți de izbândă, și la sfârșitul anului 2010 am obținut titlurile de proprietate(Nr. 504490/09.12.2010-2290 m2-Sarata; Nr. 504491/09.12.2010-1490 m2-Borzești) pentru pământurile pe care se află amplasate cele două biserici al noastre.
După acest pas, am întocmit proiectul de construcție la „SC. GRUP CONSULT PROIECT SRL”-Moinești, avândul ca arhitect pe doamna Drăghin Oana, iar calculul de rezistență al construcției a fost asigurată de ing. Ababei Cătălin. După ce am rezolvat toate cele necesare începerii unei astfel de construcții, în vara aceluiași an 2010, din surse proprii am turnat radierul și toată fundația așezământului până la cota 0. Menționăm că toate lucrările au fost făcute în regie proprie după eliberarea autorizației de construcție Nr. 7/23.11.2012-precum este specificat în Proiectul de construcție, dar fiind în permanență monitorizați și îndrumați de un inginer, diriginte de șantier. Lucrările le-am executat cu oameni din satul nostru, care au făcut stagii de pregătire pe diferite șantiere din afara țării noastre, experiența dobândită de aceștia fiind de un real folos.
Pentru buna rezistență a construcției am respectat întocmai indicațiile din proiectul de construcție, după recomandările inginerului de rezistență, care a fost prezent la diferitele stadii ale lucrării noastre și controlând aceste aspecte.
Suprafața desfășurată a Așezământului social-filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel”-Sarata este de 354,06 mp, iar înălțimea maximă la cornișă este de 6,20 m, având parter+etaj. Așezământul este zidit din cărămidă porotherm de 25 cm, de cea mai bună calitate, iar structura de rezistență a păstrat întocmai parametrii prevăzuți de proiectant(kilogramele de fier care intră în armătura fundației, a stâlpilor laterali cât și cea a planșeului din beton de la etajul construcției au primit avizul ing. de rezistență Ababei Cătălin,care a fost prezent la aceste etape ale lucrării). Fațadele exterioare sunt tencuite cu tencuială decorativă și îmbrăcate cu polistiren cu grosimea de 5 cm, iar densitatea de 10.
Acoperișul este ridicat din lemn de brad învelit cu tablă Lindab maro patinat originală, având certificat de garanție de la producătorul din Olanda. Pe acoperiș am montat patru cruci din tablă aurită(3 cruci cu înălțimea de 1,5 m și una de 1m) în extremitățile acoperișului, produse în Ucraina. Podul acoperișului are o suprafață utilă de aproximativ 120 mp, podit cu dulapi finisați de 5cm grosime, fiind compartimentat în patru încăperi mari, destinate depozitării diferitelor obiecte bisericești necesare cultului, iar în partea din față se termină cu un mic balcon, care facilitează intrarea luminii în mod natural în pod.
Tâmplăria așezământului nostru a fost executată în anul 2014, la atelierul domnului Costel Maftei din Dofteana, în lemn de stejar triplu stratificat la uși, dar și la ferestre, acestea din urmă având geam termopan.
Așezământul social-filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel”-Sarata este structurat pe două nivele. Parterul este compartimentat în două săli distincte: un paraclis cu suprafața de 95 mp și o bucătărie de 25 mp, înălțimea parterului fiind de 3,5m.
Paraclisul: în interior, pardoseala este placată cu gresie porțelanată de culoare deschisă care imită marmura, iar de jur împrejur ca un brâu cu înălțimea de 1,20 m,din faianță rustică tip lambriu pentru a proteja pereții. Întregul paraclis a fost pictat în tehnica „fresco” de pictorul bisericesc Sorin Iosub, fiul al satului nostru care a și donat mare parte din pictură. Catapeteasma este din zid, având o deschiderea de 6,5 m și fiind placată cu piatră travertin. Icoanele de pe catapeteasmă au fost executate în mozaic de domnul Cristian Dumitru de la Bacău. Ușile împărătești și ușile diaconești, cele două iconostase sunt sculptate în lemn de stejar de preotul sculptor Gheorghe Niculescu de la Buzău. Masa Sf. Altar este din marmură albă românească(1,20mx1m și h=1m) executată la Onești.
Paraclisul a fost gândit încă de la început cu o dublă funcționalitate. Astfel el poate fi folosit ca și sală de mese, fiind prevăzut cu o cortină mare care separă și protejează Sf. Altar de restul încăperii. Sala de mese are o capacitate de 120 de persoane care pot servi masa(pe trei rânduri sunt așezate 15 mese cu dimensiunea de 2,20mx0,70m), iar legătura cu bucătăria se face printr-o fereastră care se poate închide ermetic pentru a nu pătrunde miros de mâncare (dimensiunea 1,5mx1m), ea având rolul de a facilita servirea mai ușoară la mese. Iluminatul în paraclis se face cu ajutorul a patru candelabre aurite și 15 aplice din bronz aurit, cu trei brațe, de proveniență din Ucraina.
Bucătăria are o suprafață de 25 mp, fiind pardosită cu gresie și faianță și complet utilată(mobilă de bucătărie făcută la comandă pe dimensiunea încăperii-5m; aragaz profesional cu 5 ochiuri care funcționează atât pe gaz cât și pe curent, hotă profesională, dar și toată vesela pentru 150 de persoane donată de familia Lungu Costel și Marinela, administrator al Spitalului Județean din Bacău). Tot aici, în bucătărie, a fost instalată și centrala pe gaz pentru întreaga clădire.
La etaj se găsesc două săli distincte separate de un hol, un balcon semicircular deschis care depășește ancadramentul clădirii cu aprox. 2m în exterior. Accesul la etaj se face pe o scară din fier forjat atașată de fațada clădirii în partea de vest, având o balustradă lungă de aprox. 30m. Prima încăpere de la etaj(35 mp și înălțime de 2,5m) este concepută ca un birou de lucru, purtând denumirea de Cancelaria parohială. În această încăpere am amenajat și o baie(8mp), fiind despărțită de un perete din rigips în care am integrat și o ușă culisantă pentru a economisi din spațiu. Baia este amenajată cu gresie și faianță, având grup sanitar, lavoar și cabină de duș.
A doua sală are suprafața de 50 mp, fiind foarte spațioasă și pe care noi am numit-o generic „Sala de protocol”, în care se va amenaja și biblioteca parohiei noastre. Ambele săli de la etaj au deasupra planșeului de beton izolație termică, peste care s-a pus parchet laminat din lemn de stejar.
Trebuie menționat faptul că acest Așezământ a fost construit în proporție de 99% cu bani din donațiile și contribuțiile enoriașilor parohiei noastre, dar și a altor persoane cu suflet mare care au apreciat efortul nostru. Primăria Solonț, în persoana domului primar Eusebiu Alexandrescu ne-a ajutat în vara anului 2017 când a alocat pentru Așezământul nostru suma de 25.000Ron, (din acești bani am cumpărat o centrală pe gaz Viesmann de 36 KW și toate materialele necesare anvelopării întregii clădiri).
Așezământul social-filantropic „Sf. Ap. Petru și Pavel”-Sarata, cu toate că se găsește în mediul rural, beneficiază de toate utilitățile pe care le posedă orice instituție din era modernă în care trăim. Astfel, din anul 2012 s-a făcut branșarea la rețeaua de curent electric și tot acum s-au executat lucrările la interior pentru toate branșamentele și s-a obținut Avizul de Securitate la Incendiu-Nr. 291136 din 19.04.2012.
Încă din anul 2016 am făcut ample demersuri pentru a branșa Așezământul nostru la rețeaua de distribuție a gazului metan. Toate aceste demersuri, dar și documentația în cauză au durat aproximativ nouă luni de zile, intervenind la diferite persoane competente pentru a ne facilita și nouă branșarea la rețeaua de gaz. Într-un final, cu ajutorul Bunului Dumnezeu și a câtorva persoane de răspundere care au remarcat insistența mea, am reușit în vara anului 2017 să racordăm parohia Sarata la rețeaua de gaz, toată această lucrare costând peste 6000 Ron(trebuie să menționez faptul că din anul 2004 până în prezent, în comuna Solonț nu s-a mai aprobat nici un proiect sau branșament la rețeaua de gaz, această realizare a noastră fiind salutată și apreciată de toți enoriașii noștri).
Proiectul de aducțiune a apei potabile în satul Sărata și la Așezământul social filantropic-cel mai amplu și mai important proiect inițiat de mine, în special pentru comunitatea pe care o păstoresc, s-a derulat toată luna august a anului 2017 și a implicat ajutorul material, dar și fizic al tuturor enoriașilor. Satul Sărata, după cum sugerează însăși denumirea, indică o prezență din abundență a sării pe aceste meleaguri, aici găsindu-se diferite izvoare de apă sărată („slatină” cum o denumesc localnicii), ceea ce face ca apa dulce, potabilă, să fie un lucru greu de găsit. În verile tot mai secetoase din ultima perioadă, multe din fântânile satului seacă, localnicii fiind nevoiți să străbată kilometri întregi după apă fie la Solonț, Ardeoani sau Leontinești. Astfel, pentru a beneficia și Așezământul nostru de apă potabilă, indispensabilă oricărei instituții, am apelat la un inginer expert care ne-a făcut o cartografiere a zonei geologice pentru a fora la mare adâncime, în pânza freatică. Rezultatul a fost negativ –s-a forat mai întâi la Școala de la Solonț un puț cu adâncimea de 60 de metri și s-a găsit nu apă sărata, ci chiar foarte sărată.
Atunci mi-am adus aminte de sfatul unor bătrâni din sat, care astăzi nu mai sunt printre noi, și care îmi povesteau că în pădurile din prejma bisericii sunt câteva fântâni vechi, izvoare de apă(„știubeie cu apă”) din care se adapă atât oamenii care merg la câmp, cât și animalele. Împreună cu consilierii mei am cercetat zona și am găsit 6 izvoare-fântâni care le-am decolmatat, adâncit și curățat, și totodată le-am zidit cu piatră de râu, lărgind circumferința lor la 1m diametru, iar în partea de la suprafață le-am tubat și acoperit cu capac pentru a le proteja de mizerie. S-a lucrat pe echipe, în fiecare zi săpând manual pe dealuri și păduri la 1m adâncime, câte 50 sau 60 de persoane, distanța de la ultima fântână și până la Așezământul nostru fiind de 2,2 km. Toată această lucrare a costat peste 25.000 Ron, fiind suportată de întreaga comunitate care a donat bani și mână de lucru.
Ca mulțumire pentru efortul depus de enoriași, am hotărât ca din Așezământul nostru să facem o ramificație cu două tuburi: unul de 400 m care duce apa din casa praznicală în drumul comunal, amenajând aici un loc de adăpat pentru oameni și animale, iar altul de 50m în apropierea bisericii, pe locul unui fost izvor care a secat, pentru ca tot satul să se bucure de apa care este darul lui Dumnezeu.
În luna septembrie a anului 2017, împreună cu părintele Irinel Cernat de la Cucuieți(ultima fântână se află pe granița dintre satul Sărata și Cucuieți) și cu mulțime mare de credincioși, (nelipsit de la aceasta fiind și domnul primar Eusebiu Alexandrescu care ne-a felicitat și mulțumit pentru această mare realizare din satul nostru), am săvârșit slujba de sfințire a tuturor celor 6 fântâni și am mulțumit Bunului Dumnezeu pentru acest dar minunat, care izvorăște pentru noi în fiecare zi.
