PAROHIA Poduri
BISERICA
Parohie: categoria 1 rural - 489 familii
Biserica 1: „Sfântul Nicolae” din satul Poduri
Data ridicării: 1841
Data târnosirii: –
Pictura: 1957 – pictor V. Hantor – tehnica fresco
Renovarea picturii: 1986 – pictor Dumitru Macovei
Reparaţii capitale ale bisericii: 1957, 1983 – 1986
Vizite arhiereşti: 26 octombrie 1986 – P.S. Eftimie (resfinţirea bisericii)
Biserica 2: „Tăierea Capului Sfântului Ioan” din satul Poduri – biserică din lemn
Data ridicării: 1644
Data târnosirii: –
Pictura: –
Renovarea picturii: –
Reparaţii capitale ale bisericii: 1936, 2005 – 2010
Vizite arhiereşti: –
Biserica 3: „Sfinţii Voievozi” din satul Rusăieşti
Data ridicării: 1540
Data târnosirii: 1939
Pictura: –
Renovarea picturii: –
Reparaţii capitale ale bisericii: 1939, 1996 – 2010
Vizite arhiereşti: 1939 – P.S. Ilarion Băcăuanul (refinţirea bisericii)
14 noiembrie 1986 – P.S. Ioachim Băcăuanul (resfinţirea bisericii)
PREOŢI SLUJITORI
Preot paroh: Vasile Popa, născut 04.08.1970
Studii:
Facultatea Teologie Bucureşti – promoţia 2001
Studii postuniversitare: Master – Facultatea de Teologie Sibiu – promoţia 2010
Anul hirotoniei: 2001
Anul hirotesiei: 2010 – iconom stavrofor
Parohii păstorite: Parohia Poduri
Starea civilă: căsătorit, 3 copii
Telefon: 0723528292
PREOŢI SLUJITORI
Preot: Parfene Dumitru – născut la data de 25.10.1977
Studii:
Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” – Roman, promoţia 1998
Facultatea: Teologie Ortodoxă – Alba Iulia, promoţia 2004
Studii postuniversitare:
Anul hirotoniei: 1998, 30 noiembrie
Anul hirotesiei: 2006 – iconom
Parohii păstorite: Băseşti
Starea civilă: căsătorit, 2 copii
Telefon: 0234362833
Parohia Poduri este sub jurisdicţia Episcopiei Romanului şi face parte din Protopopiatul Moineşti. Parohia are in păstorire satele Brăneşti, Rusăieşti, precum şi o parte din satele Poduri şi Valea- Şoşii, sate ce aparţin Comunei Poduri, aflată la 50 de Km faţă de reşedinţa judeţului – Municipiul Bacău – şi 5 Km faţă de Municipiul Moineşti.
Pe teritoriul parohiei funcţionează 2 şcoli, una cu 10 clase şi una cu 4 clase pentru minoritatea romă din satul Valea-Şoşii şi 2 grădiniţe. Tot aici îşi are reşedinţa şi Primăria comunei.
Locuitorii satelor arondate Parohiei sunt in majoritate ortodocşi, insă există şi o mare comunitate de ortodocşi de rit vechi ce are 2 biserici şi o mănăstire construită recent.
In anul 2007 numărul enoriaşilor parohiei era de 489 de familii din care 131 văduvi cu 1477 de suflete. Lipsa locurilor de muncă,datorată închiderii Minei de la Comăneşti, a Combinatului de prelucrare a lemnului precum şi restructurării activităţii de extracţie a petrolului din zonă, migraţia din ce in ce mai accentuată, scăderea natalităţii, lipsa unor unităţi lucrative in comună, determină tendinţa actuală a populaţiei parohiei de continuă îmbătrânire.
Parohia Poduri are în administrare 3 biserici: Biserica "Sfantul Nicolae", Biserica "Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul", Biserica "Sfintii Voievozi".
PRIN MOLDOVA ȘTEFANIANĂ SPRE MARAMUREȘUL DESCĂLECĂTORILOR
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu și cu binecuvântarea Preasfințitului nostru Episcop Ioachim, am dus la bun sfârșit și anul acesta pelerinajul organizat de Protopopiatul Moineşti şi Parohia Poduri, sub oblăduirea Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Ca în fiecare an, vom încerca să punctăm sumar periplul nostru prin țara sfântă a Moldovei și prin Maramureșul străvechi.
Am plecat în dimineața zilei de joi 20 septembrie la ora 5.45 
din Poduri și am făcut primul popas la Sfânta noastră Arhiepiscopie din orașul Roman unde am vizitat frumoasa Catedrală. Am avut bucuria apoi să primim binecuvântarea arhierească și cuvinte de folos din partea Preasfinţitului Ioachim, fiecare dintre noi simțind fiorul emoției întâlnirii cu Ierarhul nostru și dragostei părintești cu care am fost întâmpinați, plecând la drum cu inima plină de bucurie și de harul Duhului Sfânt.
Ne-am continuat drumul lăsând în urmă străvechiul oraș Roman și am ajuns în Cetatea de Scaun a Moldovei medievale - Suceava. Aici am călcat pe urmele Marelui Ştefan şi a altor Domnitori Moldoveni vizitând Cetatea Sucevei, un loc încărcat de istorie. Un crâmpei din istoria noastră bimilenară l-am retrăit firesc dar cu vie şi reală emoţie atunci când am văzut un fragment din opera „Apus de Soare” a lui Barbu Ștefănescu Delavrancea în Muzeul de Istorie al Sucevei, fragment ce a surprins ultima întrunire a Curţii lui Ştefan cel Mare înainte de moartea sa. Ne-am simţit mândri că noi suntem acei „urmaşi ai urmaşilor lor”, mândrie care ne obligă în acelaşi timp să nu-i dezamăgim, să ne apărăm neamul şi credinţa aşa cum au făcut-o ei, până la sacrificiu.
Am mers apoi şi ne-am închinat la Moaştele Sf. Ioan cel Nou, lăsând prinosul nostru de rugăciune şi jertfă, după care am plecat spre Putna. În 
drum ne-am oprit la Hagicadar (Mănăstirea dorinţelor), unde ne-am rugat pentru ca Bunul Dumnezeu să ne aibă în grija Sa, vizitând deasemenea și Mănăstirea Dragomirna, care ne-a lăsat o impresie aparte prin arhitectura sa zveltă și prin frumoasa dantelărie sculptată în piatra turlei bisericii.
Am continuat pelerinajul nostru vizitând chilia Sfântului Daniil Sihastrul și apoi Mănăstirea Putna, locul de veşnică odihnă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, la mormântul căruia ne-am recules înălţând o rugăciune pentru ca Sfântul să aibă grijă de Moldova sa atât de dragă.
După o zi plină şi după odihna binemeritată, am continuat pelerinajul nostru vizitând două din cele trei perle ale Moldovei: Mănăstirile Suceviţa şi Mănăstirea Dragomirna, care ne-a lăsat o impresie aparte prin arhitectura sa zveltă și prin frumoasa dantelărie sculptată în piatră.
După ce ne-am rugat şi am admirat cele doua frumoase Mănăstiri şi după ce ne-am minunat de frumuseţea Obcinelor Bucovinei, am pornit spre Tara Maramureșului prin Pasul Prislop. În prag de seară am ajuns la Mănăstirea Moisei, unde am poposit pentru odihnă, fiind primiți cu multă căldură de cei 5 viețuitori de aici și participând la slujba Sfântului Maslu. Dimineața am pornit la drum bucurându-ne de aerul curat și liniștea parcă nefirească a locului și am ajuns pe Valea Izei în localitatea Dragomireşti, unde am vizitat un frumos şi interesant Muzeu al Ţărăncii Maramureşene. Aici am avut impresia că am păşit într-o altă lume, o lume neverosimil de frumoasă, lumea satului maramureşean, atât de savuros şi inimos expusă de „ţăranca” ghid ce ne-a întâmpinat cu mult drag. Am întâlnit aici tradiţia vie a Maramureşului istoric ce ne-a fascinat efectiv, tradiţie şi mod de viaţă întâlnite nu numai în acest muzeu, ci pe toată minunată Valea Izei, neatinsă parcă de toată tehnologia modernă ce ne-a invadat viaţa. Aici am văzut oameni care încă mai purtau opinci, femei cu acele năframe viu colorate şi cu fustele specifice portului străbun, aici eşti întâmpinat de salutul: „lăudat fie Iisus” la care răspunzi firesc: „în veci, amin”.
Trecând apoi prin oraşele Reghin, Bistriţa şi Năsăud, am ajuns la Mănăstirea Bârsana, ce ne-a părut ca o „mireasă” frumos împodobită în aşteptarea „Mirelui Hristos”. Am fost impresionaţi de întreg ansamblul mănăstiresc, dar mai ales de Biserica de lemn, înaltă de 57 de metri şi de primirea caldă a măicuţelor de aici.
Am plecat apoi mângâiaţi de soarele blând al amiezii, dar şi de adierea Duhului Sfânt coborât în inimile şi în sufletele fiecăruia dintre noi, şi am ajuns în oraşul Sighetu Marmaţiei unde am vizitat Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, amenajat în fosta închisoare Sighet, închisoare folosită pentru deţinuţii politici ai regimului comunist, elitele intelectuale ale ţării (oameni politici, profesori, scriitori, preoţi...), mulţi găsindu-şi aici sfârşitul.
Am plecat de aici cu inima strânsă de durere dar şi de recunoştinţă pentru martirii neamului nostru, şi am ajuns la Mănăstirea Săpânţa-Peri, încă în construcţie, a cărei biserică din lemn se înalţă spre cer până la înălţimea de 78 de metri, fiind cea mai înaltă construcţie de lemn din Europa. Am vizitat apoi celebrul Cimitir Vesel din Săpânţa, cunoscut în toată lumea prin originalitatea şi umorul textelor şi imaginilor de pe Crucile de la morminte. Salutând apoi câteva localităţi din Ucraina, de-a lungul Tisei, ne-am îndreptat spre Mănăstirea Rohia, o mănăstire relativ nouă (1923) cu o istorie aparte şi de o frumuseţe unică. Aici a vieţuit şi a creat în ultimii ani ai vieţii renumitul filozof, evreu de origine, Nicolae Steinhardt - cel care a găsit în ortodoxie adevărul de credinţă, îmbrăcând haina monahală. Trecând apoi prin oraşul Dej si prin Gherla — un alt nume de tristă amintire pe harta suferinţei neamului nostru — am poposit la Mănăstirea Nicula. Aici am găsit Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, icoană în faţa căreia am avut ocazia să ne rugăm, simţind cu toţii ocrotirea şi binecuvântarea Maicii Sfinte. Sfânta Fecioară adună la Nicula, an de an, la 15 august — hramul Mănăstirii — mulţimi de credincioşi veniţi din toate colţurile ţării, constituind aici cel mai mare pelerinaj din Ardeal. Am fost şi aici întâmpinaţi cu căldură, oferindu-ni-se găzduire pentru ultima noapte a pelerinajului nostru.
Dimineața am participat la Sfânta Liturghie, bucurându-ne că putem să slujim aici în inima Ardealului nostru sfânt, atât de râvnit de-a lungul istoriei, intrând parcă în comuniune cu sutele de mii de pelerini veniți aici în fiecare an din toate colțurile țării. După ce ne-am ospătat din darurile Duhului Sfânt pogorât peste noi în Liturghie, dar și din darurile fraților călugări oferite din tot sufletul la trapeza mănăstirii, am pornit la drum, deja pe drumul spre casă.
Am vizitat Mănăstirea Toplița, ctitoria primului Patriarh al României - Miron Cristea - în anul 1910. Aici ne-am minunat de bisericuţa de lemn şi de curtea plină de pomi exotici şi flori. Am oprit apoi la Mănăstirea Izvorul Mureș, mănăstire nouă, bastion al ortodoxiei românești în acel colț de țară vitregit de limba și credința strămoșească. Ultima oprire a fost la micuța dar cocheta Mănăstire Făgețel, un alt bastion al credinței.
