PAROHIA Pârjol
BISERICA
Parohie: gradul II – rural, 160 familii + 90 văduvi
Biserica: ,,Naşterea Maicii Domnului” şi ,,Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina”, satul Pârjol, comuna Pârjol.
Data ridicării: 1914 -1930
Data târnosirii: 9 noiembrie 1930
Pictura: 1928-1930
Renovarea picturii: 1995-1997 biserica este repictată de pictorul Elena Rangheţ din Bucureşti
Reparaţii capitale: 1997, 2013
Vizite arhiereşti:
- 9 noiembrie 1930 – PS Lucian Triteanu, sfinţirea bisericii
- 8 septembrie 1997 – PS Eftimie Luca, resfinţirea bisericii
- 17 aprilie 2001 – PS Ioachim Băcăuanul, hirotonia şi instalarea actualului preot
- 9 noiembrie 2013 – PS Ioachim Băcăuanul, resfinţirea bisericii
PREOT SLUJITOR
Preot paroh: Constantin Dragomir, născut la 15 aprilie 1973
Studii:
Facultatea de Teologie Ortodoxă Sibiu, promoţia 1999
Anul hirotoniei: 17 aprilie 2001, pe seama parohiei Pârjol
Anul hirotesiei:
9 noiembrie 2013 – iconom
Parohii păstorite: : 2001 – prezent, parohia Pârjol
Starea civilă: căsătorit
Telefon: 0748 838987
Satul Pârjol este situat în partea de nord-est a municipiului Moineşti şi se întinde pe o lungime de 2,5 km pe DJ 156A pe malul drept al râului Tazlăul Mare. Satul este împărţit în trei părţi distincte: o parte la şosea, denumită linia I; altă parte, pe un drum paralel spre răsărit, numită linia a II-a; iar a treia parte pe deal. Primii locuitori s-au aşezat pe deal şi prima denumire a satului a fost Dimireşti. Pădurea care înconjura satul a luat foc şi a pârjolit totul în cale. De la această dată satul se va numi Pârjol. Partea de şes, unde este acum centrul satului, făcea parte din moşia unui grec al cărui nume nu este cunoscut. Sătenii erau clăcaşi. După împroprietărirea din 1883, în partea de şes a satului s-au stabilit şi locuitori din alte părţi.
Locuitorii satului sunt majoritatea creştini ortodocşi, existând şi 15 familii de romano-catolici. In ultimii 20 de ani numărul populaţiei a scăzut simţitor, in prezent fiind în sat aproape 50 de case nelocuite.
In sat a existat o biserica mai mică din lemn, in mijlocul cimitirului de astăzi, care a fost mutată în satul Tărâţa in anul 1935
Construcţia actualei biserici a început în vara anului 1914, iar sfinţirea s-a făcut la 9 noiembrie 1930 de episcopul Lucian al Romanului.
Planul pentru zidirea bisericii a fost întocmit de fostul preot Ioan Hanganu. Biserica este construită din beton armat, în formă de cruce, cu şapte turle cepiforme (trei mari şi patru mai mici). Stilul în care s-ar putea încadra construcţia este cel moldovenesc cu influenţă rusească. Catapeteasma a fost pictată în anul 1928 de pictorul ierodiacon Ghelasie Hulubaru. Icoanele împărăteşti ale Mântuitorului şi Maicii Domnului, sunt o copie după cele pictate de renumitul pictor Nicolae Grigorescu, care se află la muzeul mănăstirii Agapia.
În decursul timpului, biserica a suferit mai multe înnoiri şi reparaţii. Între anii 1995 şi 1997 s-a refăcut pictura în totalitate. În aceeaşi perioadă s-a realizat faţada în praf de piatră, s-au îmbrăcat turlele cu tablă şi s-au schimbat crucile ruginite cu altele de inox. In septembrie 1997, biserica a fost resfinţită de către PS Episcop Eftimie al Romanului.
În anul 2004 au început lucrările la casa praznicală şi s-au finalizat în 2006. Construcţia are în faţă o turlă în care s-a montat un clopot pentru cimitir.
În anul 2007 s-a pavat biserica cu marmură şi doi ani mai târziu s-a montat centrala termică.
În anul 2010 s-a înălţat o troiţă octogonală, împodobită cu pictură, pe locul sfintei mese a vechii biserici; s-a achiziţionat un policandru cu 30 de lumini din Grecia şi s-a recondiţionat policandrul vechi.
În anul 2011 au fost înlocuite ferestrele şi uşile bisericii.
În perioada martie-noiembrie 2013 a fost refăcută sfânta masă: s-a aşezat o placă nouă şi s-a placat piciorul cu marmură. Totodată s-a instalat o catapeteasmă nouă din stejar sculptat, păstrându-se icoanele vechi, s-au schimbat strana icoanei argintate a Maicii Domnului şi scaunul arhieresc, s-a făcut o strană pentru icoana Sf. Nectarie din Eghina (pictată la Mănăstirea Copou – Iaşi) şi o ramă pentru icoana Maicii Domnului – Portăriţa, obiecte executate de meşteri sculptori din localitatea Grumăzeşti, judeţul Neamţ.
În data de 9 noiembrie 2013 are loc resfinţirea bisericii şi aşezarea celui de-al doilea hram, la propunerea şi cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, fiind ziua pomenirii Sf. Nectarie din Eghina precum şi ziua bisericii (se împlinesc 83 de ani de la prima sfinţire din 9 noiembrie 1930).
Biserica este amplasată la 150 de metri de drumul judeţean. La intrare se află clopotniţa, iar în spatele bisericii este cimitirul, întreaga incintă fiind în suprafaţă totală de 9740 mp.
Biserica nu deţine obiecte din metale preţioase sau obiecte de patrimoniu.
Parohia nu are casă parohială.
Dintre preoţii care au slujit la aceasta biserica putem enumera pe următorii: pr. Ioan Hanganu (-1927), pr. Vasile Bujor (1927-1968) pr. Nicolae Dragomir (1968-2013) şi pr. Constantin Dragomir (2001 până în prezent).
