BISERICA
Parohie: categoria II rural – 330 familii
Biserica 1: „NaÅŸterea Maicii Domnului” – MăgireÅŸti  
Data ridicării: 1808
Data târnosirii: 1808
Pictura: 1936
Renovarea picturii: 1984 – pictor Matei Gheorghe  
ReparaÅ£ii capitale: 1916, 1928, 1936, 1977 – 1984  

Vizite arhiereÅŸti:
1985 – P.S. Eftimie, P.S. Ioachim Vasluianul
1995 – P.S. Ioachim MareÅŸ
2001 – P.S. Ioachim Băcăuanul, P.S. Corneliu Bârlădeanu, P.S. Ioachim MareÅŸ
2008 – P.S. Ioachim Băcăuanul

PREOT SLUJITOR      
Preot Sorin Mariş, născut 14 februarie 1970
Studii:
Seminarul Teologic Mănăstirea Neamţ, promoţia 1992
Facultatea de Teologie „D. Stăniloaie” IaÅŸi, promoÅ£ia 1996
Studii postuniversitare: Studii aprofundate
Anul hirotoniei: 2001, 2 mai pe seama Parohiei MagireÅŸti
Anul hirotesiei: -
Parohii păstorite: 2001 – prezent Parohia MăgireÅŸti
Starea civilă: căsătorit, 2 copii
Telefon: 0234355148, 0763676434

Biserica MăgireÅŸti din sec. XVII-XVIII 

Pornind din Municipiul Bacău, ÅŸoseaua asfaltată ÅŸerpuieÅŸte printre dealuri ÅŸi vâlcele, pe părÅ£i strâmte ale malurilor unor pâraie ÅŸi pârâiaÅŸe de munte, printre casele care se înÅŸiră ca mărgelele de o parte ÅŸi de alta, iar la un loc, ÅŸoseaua care merge spre MoineÅŸti se întâlneÅŸte cu o alta, care, orientată la dreapta, conduce la intrarea în comuna MÄ‚GIREÅžTI, judeÅ£ul Bacău.

Privită de jos, biserica apare ca un bastion, ca o mică fortăreaţă, înălÅ£ată pe un promontoriu natural din mijlocul satului. Prin însăşi amplasarea sa, ea a constituit un adevărat turn de observaÅ£ie, al căror clopote semnalau alarma în vremuri de primejdie, dar în acelaÅŸi timp îÅŸi împlineau misiunea lor bimilenară, chemând credincioÅŸii la rugăciune, în urcuÅŸul duhovnicesc al reculegerii spre mântuire.
Alegerea locului de amplasare a bisericii din MăgireÅŸti, pe această frumoasă ÅŸi maiestoasă colină, se pierde în negura vremii.

Din lipsă de documente este dificil de apreciat succesiunea bisericilor ÅŸi bisericuÅ£elor care s-au succedat în trecutul istoriei,in  aceste locuri ÅŸi în special pe „Dealul Bisericii”. Incontestabil că ele au existat deodată cu atestarea documentară a acestei localităţi cu credincioÅŸii aparÅ£inând întotdeauna numai cultului ortodox. Ele au fost construite din acelaÅŸi material cu care se construiau ÅŸi locuinÅ£ele sătenilor. Åži astăzi se mai găsesc locuinÅ£e construite din nuiele ÅŸi vălătuci de paie.

Aflându-se în plini codri cu poiene ca cea a „CălugăriÅ£ei”, credincioÅŸii măgireÅŸteni au putut să-ÅŸi construiască mai târziu biserici din lemn. Ultima de acest fel a fost construită pe la 1700. La începutul secolului al XIX-lea, după ce credincioÅŸii din aceste locuri îÅŸi înalţă o biserică din piatră, biserica veche cu toate obiectele de cult a fost dăruită parohiei Valea lui Ion.

O parte din obiectele vechi, printre care un iconostas săpat în trunchi de lemn ÅŸi pictat pe laterale se găsesc depozitate din anul 1978 la Complexul Muzeistic Bogdana, ridicate de la biserica filială Pădureni, parohia Å¢îrdeni, preluată de la Valea lui Ion după construirea bisericii noi din anul 1938.

Biserica de lemn „ante 1700” la începutul sec. XIX, era în stare destul de bună. Vrednicii gospodari din MăgireÅŸti, înstărindu-se ,în condiÅ£iile unei prosperităţi economice, prin practicarea cărăuÅŸiei, având posibilitatea prin exercitarea meseriei lor să vadă ctitorii voievodale ÅŸi biserici măreÅ£e, au dorit să aibă ÅŸi ei o biserică mai semeaţă, mai trainică ÅŸi mai încăpătoare, pe măsura posibilităţilor materiale ÅŸi a pretenÅ£iilor de buni ÅŸi credincioÅŸi gospodari. Acestea sunt motivele ce i-au determinat la o nouă construcÅ£ie.   
          
Biserica din sec. al XIX-lea

În multe cazuri s-a întâmplat ca anumite construcÅ£ii ale bisericii să fie învăluite ÅŸi în unele forme de miracol.

AÅŸa cum prevăd documentele „ante 1809” s-au în jurul anilor 1809-1812, gospodarii din MăgireÅŸti, spre a nu fi „mai prejos de alte sate, au dorit să zidească o altă biserică, însă nu pe locul vechii biserici din lemn unde exista ÅŸi cimitirul satului, ci în partea de vest ÅŸi anume pe „Dealul ChimniÅ£ei”, pe locul unde în secolele anterioare, încă din timpul domniei lui Åžtefan cel Mare se găseau pivniÅ£ele pârcălabului Dinga, de unde ÅŸi termenul popular de „Chimniţă”.

Biserica  “Sf. Voievozi”, MăgireÅŸti, înainte de restaurarea din 1977 - 1985.Ca ÅŸi în legenda „MeÅŸterului Manole”, în memoria satului se păstrează amintirea din bătrâni îmbrăcată în miracol ÅŸi fantastic în sensul că „lemnăria ÅŸi piatra, transportate ziua de la „Dealul ChimniÅ£ei”, peste noapte erau ridicate ÅŸi zburate lângă biserica veche”. Acest fapt repetându-se de mai multe ori a fost apreciat ca lucrare dumnezeiască, statornicindu-se de obÅŸte ca biserica nouă să fie zidită lângă ce veche”.

Cu privire la data construirii bisericii din piatră, cu turla clopotniÅ£ei din cărămidă, la începutul secolului al XIX-lea, există între referirile pe care le avem un decalaj de circa 10 ani. În unele reprezentaÅ£ii tradiÅ£ionale se consideră construită în anul 1812, de către preotul Cazacu ÅŸi enoriaÅŸii sau „ante 1809”, în timp ce alte prezentări, o consideră a fi clădită în anul 1822 „ de poporenii ei, după cum arată veleatul scris la boltă”, cu reparaÅ£ii efectuate în anii 1920-1934, ÅŸi în anul 1951 când a fost realizată pictura murală.

Seismul din 4 martie 1977 a afectat foarte grav biserica, slăbindu-i rezistenÅ£a zidurilor iar turnul bisericii a fost complet dărâmat, fapt care a condus la intervenÅ£ii radicale de consolidare, restaurare ÅŸi reală înnobilare a acestei biserici., devenită un frumos monument de arhitectură, după un ÅŸantier deschis timp de 8 ani, mai precis până la 8 septembrie 1985.

Biserica din satul MăgireÅŸti după restaurare 1977-1985  

Deteriorările grave, dislocarea de zidărie, fisurile care porneau din corÅŸină ÅŸi ajungeau până în fundaÅ£ie, prăbuÅŸirea turnului-clopotniţă, deteriorarea arcelor centrale ÅŸi a absidelor, afectarea bolÅ£ilor etc. au transformat biserica construită din piatră „ante 1809” într-ul Sion ruinat ÅŸi îndurerat.

ToÅ£i cei cinci contraforÅ£i au fost demontaÅ£i ÅŸi întreg acoperiÅŸul învechit ÅŸi deteriorat a fost înlăturat. Pridvorul din sud-vestul bisericii ÅŸi o parte a arcului dintre naos ÅŸi pronaos, cafasul ÅŸi bolta respectivă precum ÅŸi întreg peretele de vest al bisericii cu tot cu turla-clopotniţă au fost demontate.

Biserica din MăgireÅŸti mutilată în acest fel, lasă mâhnire profundă în inimile multora dintre săteni ÅŸi o uÅŸoară neîncredere în refacerea ei.

Bunul Dumnezeu însă a binecuvântat gândurile cele bune ÅŸi dorinÅ£a fierbinte a credinciosilor, incurajati si sustinuti de P.C. Părinte Ioan MareÅŸ, paroh al Parohiei Sf. Nicolae Bacău ÅŸi vicar administrativ  al Epparhiei Romanului ÅŸi HuÅŸilor, de preotul paroh Gh.Cojan ÅŸi de vrednica sa preoteasă, de a reface acest Sion prăbuÅŸit „pân-la temelia lui” (Psalm 136,7).

Începând cu partea de vest, biserica a fost mărită cu 7 metri în lungime, spaÅ£iu pe care s-a construit turnul-clopotniţă din cadre de beton armat ÅŸi stâlpi de susÅ£inere plantaÅ£i la 4 metri adâncime, prevăzut cu cafas ÅŸi boltă nouă ÅŸi cu două camere pentru biblioteca ÅŸi arhiva parohiei.

Biserica a fost consolidată cu stâlpi din beton armat, plantaÅ£i în zidărie din doi în doi metri, cu prelungiri până sub temelie, stâlpi care trec prin trei centuri armate orizontale, care încing ÅŸi legă construcÅ£ia  bisericii de turnul clopotniÅ£ei. Stâlpii sunt legaÅ£i între ei de pe o latură pe cealaltă cu tiranÅ£i ce traversează podul pe sub acoperiÅŸ. Un planÅŸeu din beton armat cu grindă-întoarsă după un tirant masiv, leagă turnul clopotniţă de restul construcÅ£iei.

În partea de nord-vest a fost construit un pridvoraÅŸ în prelungirea căruia au fost construite treptele de intrare în biserică. Un acoperiÅŸ în pantă ruptă, după modelul ctitoriilor ÅŸtefaniene, prevăzut cu ÅŸase cruci ingenios concepute ÅŸi frumos ornamentate oferă măreÅ£ie acestui sfânt locaÅŸ de închinare. Între cadre de beton armat au fost realizate profile simetrice ÅŸi estetice din cărămidă. Întreg exteriorul bisericii este finisat în tencuieli cu praf de marmură, care oferă o aleasă nobleÅ£e arhitecturală acestui monument.

Catapeteasma, ca ÅŸi întreg mobilierul din lemn de stejar, a fost executat de tâmplarii Zaharia Mihai ÅŸi Cichi gheorghe ÅŸi de sculptorii Prisecaru Valentin, Åžerban Gheorghe ÅŸi Tilici Constantin sub îndrumarea profesorului HuÅ£anu Alexandru, toÅ£i din municipiul Bacău.

Lângă zidul Sfântului Altar, pe latura de sud se află rânduit cu discreÅ£ie ÅŸi evlavie mormântul venerabilului preot Ioan D. Cojan ÅŸi a soÅ£iei sale, presbitera Maria.

Preoti parohi:Popa Ioan Teodorescu-1883-1915, Pr. I:D:Cojan 1915-1950, Pr.C: Popa 1936, Pr Gh. Cojan 1946-1990, Pr. Gh. Andrioaie1990-2001, Pr. Sorin MariÅŸ 2001 - prezent.        

CântăreÅ£i: Manole Apopei, sec XIX, C. Pruteanu, 1901-1913, C. Soroceanu,1927, Nicolae Chira 1928-1935, C. Aneculoaie -1986, I. Diac 1986-prezent.Epitropi: Petre C: Popa, Ion Balan, Muntenasu Petru.  

Ctitori şi personalităţi marcante in istoria parohiei: Ps.Ioachim Mareş, al Huşilor, Pr.I.Pricop, Prof. univ. Irina Bliuc, Iulian Guţu, cercetător, Ioan D Mitrea, medic, Ion Maftei, Invatator, Iulis Cojan, medic, Teodor Teodorescu, profesor, D. I Cojan, judecător, etc
Intre anii 2003-2008 a fost construita casa parohiala, sfintita de PS Ioachim Bacauanul, iar intre 2009-2012 s-a ridicat Asezamantul social-filantropic in curtea bisericii, sfintit tot de PS Ioachim Bacauanul in 8 iulie 2012.

Activitati cu tineretul si filantropice in trecut

1.   Activități culturale. A existat aici dintotdeauna o preocupare deosebită pentru cinstirea după cuviinţă a eroilor neamului, cu participrea in zilele dedicate acestore la monumentul eroilor, insotite de diverse actiuni culturale.
2.     Activitate filantropică. Grija locuitorilor fata de consătenii nevoiasi si fata de copii s-a concretizat in fiecare an cu prilejul sarbatorilor importante sau a diverselor evenimente petrecute aici.

    Profilul actual al parohiei

1.       Numarul de credinciosi: aproximativ 335 familii (240 fam. biparentale + 95 vaduvi)
2.    Activitati pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice: se fac vizite pastorale, dialoguri cu tinerii si cu prof. de religie, pelerinaje, actiuni de caritate, pachete pentru copii si nevoiasi, colecte pentru sinistrati din alte parohii, ajutorarea cu bani si produse a bolnavilor, cercetarea varstnicilor, intensificarea programului liturgic cu precadere in perioada posturilor insotit de activitati catehetice....