BISERICA
Parohie: categoria 1 urban – 420 familii
Biserica 1: „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, din cartierul Lapoş, Dărmăneşti
Data ridicării: 1813 
Data târnosirii: 1814
Pictura: Catapeteasma: sculptată şi pictată în 1830
Renovarea picturii: 1912 – pr. Gheorghe Constantinescu
Reparaţii capitale ale bisericii: 1950
Vizite arhiereşti:

PREOT SLUJITOR
Preot paroh: Palade Ionuţ
Studii:
            Seminarul: Teologic Suceava – promoţia 2000
Facultatea: de Teologie Târgovişte promoția 2005
            Studii postuniversitare: Master
Anul hirotoniei: 5 iunie 2006
Anul hirotesiei: –
Parohii păstorite:       2006 – 2007: Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică
2007 – prezent: Parohia Lapoş
Starea civilă: căsătorit, 3 copii  
Telefon: 0749576179, 0760298432

În satul Lapoş, biserica a fost construită pe tereasa din dreapta Trotuşului, chiar la intrarea în sat.

Satul Lapoş s-a numit temporar în secolul  17-18 Purcăreţ. Denumirea de Purcăreţ poate fi pusă în legătură cu creşterea liberă a porcilor în pădurile de făget cu mult jir, sau pădurile de stejari din plaiul Runcului bogate în ghindă. După consumarea ghindei şi jirului şi maturizarea masculilor se formau turmele de porci care erau mânate spre târgurile şi iarmaroacele celor prezentate de scriitorul Ioan Slavici în nuvela Moara cu noroc, în Transilvania şi Ungaria.

Se pare că porcarii, porcăreţii şi „ sămădăii” din Lapoş erau tot ardeleni ca şi cei prezentaţi de Ioan Slavici refugiaţi din Transilvania din cauza persecuţiilor politice şi religioase executate de stăpânirea austro-ungară aciuaţi pe lângă schitul Lapoş, fiind peste 10 străini. Schitul avea îngăduinţa domnitorului Moldovei pentru a găzdui gratuit străinii pentru gospodărire, pază şi administarţie.

Denumirea aşezării omeneşti de pe platou, care este mai veche decât schitul , se poate să vină de la traducerea cuvântului lapoş din maghiară care înseamnă teren mlăştinos . Pe platou, sub muntele Lapoş fiind şi terenuri mlăştinoase, spune preotul Costel Bodea într-o scurtă istorie a bisericii din Lapoş.

La 1774 cătunul Lapoş a fost arondat la satul Dărmăneşti deşi era la o distanţă de 6 km.

În anul 1830 erau 30 de case, în anul 1941 au fost recenzate 160 de case. În anul 1846 erau 242 de locuitori iar în anul 1912 au fost număraţi 434 locuitori ( date prezente în Dicţionarul Istoric al Localităţilor Trotuşene- Corneliu Stoica, 2002).

Vecin cu satul Lapoş, înspre sud, la peste un km distanţă, în Poiana Roncii (Runcului) călugărul Ioil a înfiinţat Săhăstria Lapoş în anul 1737, pe pământul donat de Anton din Dărmăneşti şi fratele său Ştefan Stratul din Epureni. Dania a fost făcută bisericii schitului cu hramul Sfânta Troiţă în numele tuturor răzeşilor din Dărmăneşti, semnată de Anton, Ştefan, Ursul, Guţuman, Arsenie, Barna, Albu, Miftode, Vrânceanu şi alţii „ plăieşi ai măriei sale vodă”.

Îndată după plecarea ruşilor din Moldova după ocupaţia dintre anii 1806-1812 Mihail ieromonahul originar din Valea Malului Purcăreţ, Lapoşul de azi, nacialnic al Schitului Cotumba şi Lapoş şi apoi duhovnic al Sfintei Episcopii a Romanului este preocupat pentru a ridica o biserică în apropiere de Schitul Lapoş chiar în satul Lapoş, Purcăreţ, pe platoul de la Valea Malului, la peste un km. de lăcaşul Săhăstriei. Prin contribuţia ieromonahului Mihail, biserica se construieşte în anul 1813 ca un mitoc al Mănăstirii Lapoş şi ctitorul Mihail o dotează cu câteva cărţi şi icoane.

În anul 1814 dăruieşte un Triod Bisericii din Lapoş, care prăznuieşte hramul Sfinţilor voievozi Mihail şi Gavril. Tot în anul 1814 dăruieşte bisericii un Apostol. Acelaşi preot Mihail înzestrează biserica Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril cu icoana Mântuitorului şi Maica Domnului după cum rezultă din manuscrisul Constantin Bobulescu – „Săhăstrii din Valea Trotuşului”.

Biserica Sfinţii Voievozi din Lapoş Dărmăneşti a fost construită în formă de navă, cu plan dreptunghiular având altarul pe trei laturi. Pe temelia din piatră de carieră a fost pusă talpa, peste care s-a aşezat paianta şi apoi cununile, argelele pe care se sprijină acoperişul în trei ape. Biserica este acoperită cu şindrilă în cinci rânduri. Deasupra pronausului se înalţă turnul, clopotniţa de formă octogonală având acoperişul conic de şindrilă.

Lăcaşul a fost renovat în forma actuală după Primul Război Mondial când a fost prelungit pronausul cu 4 m. Acoperişul rămânând în forma unui fronton triunghiular . Bolta semicilindrică a naosului se prelungeşte până în altar unde se racordează în felii curbe la tavanul acestuia. Pe toată suprafaţa bolta este acoperită cu pânză de sac pe care s-a executat pictură.

O bună parte dintre icoanele, sfeşnicele şi stranele acestei biserici provin de la vechiul schit după ce s-a închis în anul 1850.

Catapeteasma bisericii Lapoş este o adevărată operă de artă care a fost scluptată şi pictată în anul 1830.

Pe boltă au fost săpate 12 medalioane rotunde şi pictate icoane înfăţişând ciclul histologic.

Dintre icoanele moştenite de la vechiul schit menţionăm „Isus Hristos învăţător”, Maica Domnului cu Pruncul, etc.

În anul 1889 au fost pictaţi sfinţii mucenici Teodor şi Ecaterina. Preotul Gheorghe Constantinescu a refăcut pictura bisericii în anul 1912.

Biserica Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril a moştenit de la vechiul schit cărţi vechi valoroase: Cazanie de Bucureşti 1732, Apostol de Râmnic 1784, Evanghelie de Blaj 1745, Strastnic de Blaj 1800, Triodion de Blaj 1813.

Una dintre inscripţiile după care profesorul Dorinel Ichim, autorul Monumentelor de Arhitectură populară din judeţul Bacău a stabilit ctitorul bisericii din Lapoş a fost Cazania de la Bucureşti 1723 pe care citim notiţa: „Această sfântă carte ci să numeşte Cazanii s-au legat de Mihail nacialnic Schitului Lapoş în februarie 1814 şi duhovnic al Episcopiei Romanului ctitor al Bisericii Sfinţii Voievozi din Lapoş”.

„Biserica de lemn Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril din Lapoş Dărmăneşti ctitoria ieromonahului Mihail de la Schitul Lapoş prezintă un deosebit interes pentru bogatul tezaur cultural pe care îl adăposteşte. Cărţi vechi, icoane, catapeteasmă şi alte obiecte de cult păstrate din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea fiind adevărate comori de artă medievală.

Arhitectural construcţia bisericii păstrează unul dintre cele mai vechi tipuri de plan, în formă de navă care a evoluat din planul casei  ţărăneşti” spune profesorul Dorinel Ichim.

În anul 1950 biserica din Lapoş a fost refăcută, reparată, schimbat acoperişul şi pictată din nou prin osteneala Consiliului parohial şi a preotului Costel Bodea.

După preotul Mihail care a slujit până la adânci bătrâneţi la biserica Sfinţii Voievozi, ctitorită de el în anul 1913 prestând servicii religioase pentru credincioşii din Lapoş şi Dărmăneasca au urmat preoţii Daniel, Contantin, Iftimie de la schit şi apoi preotul Ştefan din Comăneşti până în jur de 1900. În îndelungata sa activitate preotul Ştefan a şcolit pe lângă biserică tineri din Lapoş care învăţau scrisul şi cititul , cântările bisericeşti, mai ales scrierea latină şi traduceri din chirilică în limba română cu litere latine. Unul dintre beneficiarii acelei şcoli a fost şi Toader Florian din Lapoş care a fost trimis la şcoală de cântăreţii bisericeşti de la Târgu Neamţ, după care a funcţionat dascăl la biserica din Lapoş şi Dărmăneşti şi primarul comunei Dărmăneşti care a construit localul de piatră cioplită a şcolii din Dărmăneşti.

Înainte de Primul Război Mondial a slujit în Biserica Sfinţii Voievozi din Lapoş preotul Manase Dumbravă de la Dărmăneşti.

În perioada interbelică au păstorit în parohia Lapoş Dărmăneasca preoţii Manase Dumbravă, Gheorghe Vartolomei, Alexandru Hagiu, preotul refugiat din Basarabia, Celan, urmat de preotul Costel Bodea începând din anul şi până în anul Preotul Costel a fost şi un veritabil şi mare dirijor de formaţii corale ( vezi vol 6 Monografii dărmăneştene – Cultura).

Slujesc în continuare la Biserica Sfinţii Voievozi din Lapoş preotul Vasile Cojoc, preotul Vasilică Arotopoaie, preotul Victor V. Matei, preotul Merealbe şi actualul preot, Palade Ionuţ-Eusebiu.