BISERICA
Parohie: categoria 1 urban – 420 familii
Biserica 1: „SfinÅ£ii Arhangheli Mihail ÅŸi Gavriil”, din cartierul LapoÅŸ, DărmăneÅŸti
Data ridicării: 1813 
Data târnosirii: 1814
Pictura: Catapeteasma: sculptată ÅŸi pictată în 1830
Renovarea picturii: 1912 – pr. Gheorghe Constantinescu
Reparaţii capitale ale bisericii: 1950
Vizite arhiereÅŸti:

PREOT SLUJITOR
Preot paroh: Palade Ionuţ
Studii:
            Seminarul: Teologic Suceava – promoÅ£ia 2000
Facultatea: de Teologie TârgoviÅŸte promoÈ›ia 2005
            Studii postuniversitare: Master
Anul hirotoniei: 5 iunie 2006
Anul hirotesiei: –
Parohii păstorite:       2006 – 2007: Centrul de Recuperare ÅŸi Reabilitare Neuropsihică
2007 – prezent: Parohia LapoÅŸ
Starea civilă: căsătorit, 3 copii  
Telefon: 0749576179, 0760298432

În satul LapoÅŸ, biserica a fost construită pe tereasa din dreapta TrotuÅŸului, chiar la intrarea în sat.

Satul LapoÅŸ s-a numit temporar în secolul  17-18 PurcăreÅ£. Denumirea de PurcăreÅ£ poate fi pusă în legătură cu creÅŸterea liberă a porcilor în pădurile de făget cu mult jir, sau pădurile de stejari din plaiul Runcului bogate în ghindă. După consumarea ghindei ÅŸi jirului ÅŸi maturizarea masculilor se formau turmele de porci care erau mânate spre târgurile ÅŸi iarmaroacele celor prezentate de scriitorul Ioan Slavici în nuvela Moara cu noroc, în Transilvania ÅŸi Ungaria.

Se pare că porcarii, porcăreÅ£ii ÅŸi „ sămădăii” din LapoÅŸ erau tot ardeleni ca ÅŸi cei prezentaÅ£i de Ioan Slavici refugiaÅ£i din Transilvania din cauza persecuÅ£iilor politice ÅŸi religioase executate de stăpânirea austro-ungară aciuaÅ£i pe lângă schitul LapoÅŸ, fiind peste 10 străini. Schitul avea îngăduinÅ£a domnitorului Moldovei pentru a găzdui gratuit străinii pentru gospodărire, pază ÅŸi administarÅ£ie.

Denumirea aÅŸezării omeneÅŸti de pe platou, care este mai veche decât schitul , se poate să vină de la traducerea cuvântului lapoÅŸ din maghiară care înseamnă teren mlăştinos . Pe platou, sub muntele LapoÅŸ fiind ÅŸi terenuri mlăştinoase, spune preotul Costel Bodea într-o scurtă istorie a bisericii din LapoÅŸ.

La 1774 cătunul Lapoş a fost arondat la satul Dărmăneşti deşi era la o distanţă de 6 km.

În anul 1830 erau 30 de case, în anul 1941 au fost recenzate 160 de case. În anul 1846 erau 242 de locuitori iar în anul 1912 au fost număraÅ£i 434 locuitori ( date prezente în DicÅ£ionarul Istoric al Localităţilor TrotuÅŸene- Corneliu Stoica, 2002).

Vecin cu satul LapoÅŸ, înspre sud, la peste un km distanţă, în Poiana Roncii (Runcului) călugărul Ioil a înfiinÅ£at Săhăstria LapoÅŸ în anul 1737, pe pământul donat de Anton din DărmăneÅŸti ÅŸi fratele său Åžtefan Stratul din Epureni. Dania a fost făcută bisericii schitului cu hramul Sfânta Troiţă în numele tuturor răzeÅŸilor din DărmăneÅŸti, semnată de Anton, Åžtefan, Ursul, GuÅ£uman, Arsenie, Barna, Albu, Miftode, Vrânceanu ÅŸi alÅ£ii „ plăieÅŸi ai măriei sale vodă”.

Îndată după plecarea ruÅŸilor din Moldova după ocupaÅ£ia dintre anii 1806-1812 Mihail ieromonahul originar din Valea Malului PurcăreÅ£, LapoÅŸul de azi, nacialnic al Schitului Cotumba ÅŸi LapoÅŸ ÅŸi apoi duhovnic al Sfintei Episcopii a Romanului este preocupat pentru a ridica o biserică în apropiere de Schitul LapoÅŸ chiar în satul LapoÅŸ, PurcăreÅ£, pe platoul de la Valea Malului, la peste un km. de lăcaÅŸul Săhăstriei. Prin contribuÅ£ia ieromonahului Mihail, biserica se construieÅŸte în anul 1813 ca un mitoc al Mănăstirii LapoÅŸ ÅŸi ctitorul Mihail o dotează cu câteva cărÅ£i ÅŸi icoane.

În anul 1814 dăruieÅŸte un Triod Bisericii din LapoÅŸ, care prăznuieÅŸte hramul SfinÅ£ilor voievozi Mihail ÅŸi Gavril. Tot în anul 1814 dăruieÅŸte bisericii un Apostol. AcelaÅŸi preot Mihail înzestrează biserica SfinÅ£ii Voievozi Mihail ÅŸi Gavril cu icoana Mântuitorului ÅŸi Maica Domnului după cum rezultă din manuscrisul Constantin Bobulescu – „Săhăstrii din Valea TrotuÅŸului”.

Biserica SfinÅ£ii Voievozi din LapoÅŸ DărmăneÅŸti a fost construită în formă de navă, cu plan dreptunghiular având altarul pe trei laturi. Pe temelia din piatră de carieră a fost pusă talpa, peste care s-a aÅŸezat paianta ÅŸi apoi cununile, argelele pe care se sprijină acoperiÅŸul în trei ape. Biserica este acoperită cu ÅŸindrilă în cinci rânduri. Deasupra pronausului se înalţă turnul, clopotniÅ£a de formă octogonală având acoperiÅŸul conic de ÅŸindrilă.

LăcaÅŸul a fost renovat în forma actuală după Primul Război Mondial când a fost prelungit pronausul cu 4 m. AcoperiÅŸul rămânând în forma unui fronton triunghiular . Bolta semicilindrică a naosului se prelungeÅŸte până în altar unde se racordează în felii curbe la tavanul acestuia. Pe toată suprafaÅ£a bolta este acoperită cu pânză de sac pe care s-a executat pictură.

O bună parte dintre icoanele, sfeÅŸnicele ÅŸi stranele acestei biserici provin de la vechiul schit după ce s-a închis în anul 1850.

Catapeteasma bisericii LapoÅŸ este o adevărată operă de artă care a fost scluptată ÅŸi pictată în anul 1830.

Pe boltă au fost săpate 12 medalioane rotunde ÅŸi pictate icoane înfăţiÅŸând ciclul histologic.

Dintre icoanele moÅŸtenite de la vechiul schit menÅ£ionăm „Isus Hristos învăţător”, Maica Domnului cu Pruncul, etc.

În anul 1889 au fost pictaÅ£i sfinÅ£ii mucenici Teodor ÅŸi Ecaterina. Preotul Gheorghe Constantinescu a refăcut pictura bisericii în anul 1912.

Biserica SfinÅ£ii Voievozi Mihail ÅŸi Gavril a moÅŸtenit de la vechiul schit cărÅ£i vechi valoroase: Cazanie de BucureÅŸti 1732, Apostol de Râmnic 1784, Evanghelie de Blaj 1745, Strastnic de Blaj 1800, Triodion de Blaj 1813.

Una dintre inscripÅ£iile după care profesorul Dorinel Ichim, autorul Monumentelor de Arhitectură populară din judeÅ£ul Bacău a stabilit ctitorul bisericii din LapoÅŸ a fost Cazania de la BucureÅŸti 1723 pe care citim notiÅ£a: „Această sfântă carte ci să numeÅŸte Cazanii s-au legat de Mihail nacialnic Schitului LapoÅŸ în februarie 1814 ÅŸi duhovnic al Episcopiei Romanului ctitor al Bisericii SfinÅ£ii Voievozi din LapoÅŸ”.

„Biserica de lemn SfinÅ£ii Voievozi Mihail ÅŸi Gavril din LapoÅŸ DărmăneÅŸti ctitoria ieromonahului Mihail de la Schitul LapoÅŸ prezintă un deosebit interes pentru bogatul tezaur cultural pe care îl adăposteÅŸte. CărÅ£i vechi, icoane, catapeteasmă ÅŸi alte obiecte de cult păstrate din secolul al XVIII-lea ÅŸi al XIX-lea fiind adevărate comori de artă medievală.

Arhitectural construcÅ£ia bisericii păstrează unul dintre cele mai vechi tipuri de plan, în formă de navă care a evoluat din planul casei  ţărăneÅŸti” spune profesorul Dorinel Ichim.

În anul 1950 biserica din LapoÅŸ a fost refăcută, reparată, schimbat acoperiÅŸul ÅŸi pictată din nou prin osteneala Consiliului parohial ÅŸi a preotului Costel Bodea.

După preotul Mihail care a slujit până la adânci bătrâneÅ£i la biserica SfinÅ£ii Voievozi, ctitorită de el în anul 1913 prestând servicii religioase pentru credincioÅŸii din LapoÅŸ ÅŸi Dărmăneasca au urmat preoÅ£ii Daniel, Contantin, Iftimie de la schit ÅŸi apoi preotul Åžtefan din ComăneÅŸti până în jur de 1900. În îndelungata sa activitate preotul Åžtefan a ÅŸcolit pe lângă biserică tineri din LapoÅŸ care învăţau scrisul ÅŸi cititul , cântările bisericeÅŸti, mai ales scrierea latină ÅŸi traduceri din chirilică în limba română cu litere latine. Unul dintre beneficiarii acelei ÅŸcoli a fost ÅŸi Toader Florian din LapoÅŸ care a fost trimis la ÅŸcoală de cântăreÅ£ii bisericeÅŸti de la Târgu NeamÅ£, după care a funcÅ£ionat dascăl la biserica din LapoÅŸ ÅŸi DărmăneÅŸti ÅŸi primarul comunei DărmăneÅŸti care a construit localul de piatră cioplită a ÅŸcolii din DărmăneÅŸti.

Înainte de Primul Război Mondial a slujit în Biserica SfinÅ£ii Voievozi din LapoÅŸ preotul Manase Dumbravă de la DărmăneÅŸti.

În perioada interbelică au păstorit în parohia LapoÅŸ Dărmăneasca preoÅ£ii Manase Dumbravă, Gheorghe Vartolomei, Alexandru Hagiu, preotul refugiat din Basarabia, Celan, urmat de preotul Costel Bodea începând din anul ÅŸi până în anul Preotul Costel a fost ÅŸi un veritabil ÅŸi mare dirijor de formaÅ£ii corale ( vezi vol 6 Monografii dărmăneÅŸtene – Cultura).

Slujesc în continuare la Biserica SfinÅ£ii Voievozi din LapoÅŸ preotul Vasile Cojoc, preotul Vasilică Arotopoaie, preotul Victor V. Matei, preotul Merealbe ÅŸi actualul preot, Palade IonuÅ£-Eusebiu.