BISERICA
Parohie: categoria 1 urban – 400 familii
Biserica: „Cuvioasa Parascheva” cartier Hangani
Data ridicării: 1703
Pictura: 1928 -F. Lucia, refăcută în1994   
Renovare: 1960-1962
Este Monument Istoric si este inregistrata la nr. 191 de către CSAC

Vizite arhiereşti: 1994 – P.S. Eftimie


Preot: Emilian Lazer, născut la data de 04.05.1985
Studii:
            Seminarul: Piatra Neamţ – promoţia 2005
            Facultatea: Teologie Bucureşti – promoţia 2009
            Studii postuniversitare: anul I Master, Facultatea de Teologie Constanţa  
Anul hirotoniei: 2009
Anul hirotesiei:            
Parohii păstorite: 2009 – 2017 Parohia Româneşti,  februarie 2017– prezent: Hangani

Starea civilă: căsătorit  
Telefon: 0756158523

Parohia Hangani face parte din Protopopiatul Moinești, județul Bacău, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. Se află la câțiva km de municipiul Moinești și orașul Comănești, vecină cu cartierul Văsiești și din 1931 face parte administrativ din Municipiul Moinești. Este așezată în zona de contact dintre partea carpatică și subcarpatică a județului Bacău.

Începuturile și obârșia localității Hangani este legată de moșia pe care a primit-o boierul ILIAȘI SANGA din partea lui Ștefan cel Mare, pentru vrednicia acestuia, moșia ULMINIȘ, ocupată de copaci de esență moale (plop și mesteacăn), unde sunt aduși mai târziu pentru exploatarea lemnului clăcași din comuna Hangu – Neamț. Aceștia au fost împroprietăriți cu pământ pe care își vor face bordeie și mai apoi așezăminte omenești. Lucrul acesta îl aflăm dintr-un document emis la Suceava la 8 iunie 1463, document întărit mai apoi și de domnitorul Moldovei Petru Rareș la 9 martie 1535 și Alexandru Lăpușneanu la 9 aprilie 1560. Denumirea de HÂNGANI s-a dat satului în 1864 când clăcașii au fost împroprietăriți din moșia Ulmenișului.

Pe la anul 1700 apare în documente și biserica din Hangani, care este legată de un oarecare SANDU LEONDARIU, care a zidit biserica din sat între anii 1700 – 1706, fiind stăpân al moșiei Ulminiș, ca urmaș al Mariei și Drăghiței din neamul boierului Iliași Sanga. Împreună cu soția sa Paraschiva sunt înmormântați în biserică. Acest lucru îl precizează istoricul Nicolae Iorga cel care în 1938 a desfăcut mormântul aflat în biserică. De reținut este faptul că în locul bisericii actuale a fost o fortăreață și care a fost transformată în biserică, fortăreață folosită de boier în caz de nevoie. Se pot vedea firidele de unde se putea trage cu săgeți și alte arme. În 1767 moșia Ulminișului a fost dată lui Sandu Loghinescu care era velșatrar, adică comandantul de oști care apăra zona dinspre Transilvania, denumire luată pentru faptul că aceștia locuiau în corturi în timpul serviciului de pază. Dintr-o Cazanie scrisă în limba chirilică, părintele Grigore Popa, fost preot paroh la Parohia Hangani, a descifrat în 1978 – 1980 un text din care s-a dedus că familia velșatrarului Sandu Loghinescu împreună cu soția sa Paraschiva Loghinescu au făcut comandă în Germania și s-au turnat cele două clopote existente și astăzi, care atunci când sunt trase, sunetele lor vestesc numele ctitorului Sandu Loghinescu, care a înzestrat biserica cu podoabe și cărți de cult, cu catapeteasmă cu “preț mare”. Cazania aparținea părintelui Teofilact, egumen al schitului din Hangu, care împreună cu alte cărți vechi au fost aduse spre păstrare la Mănăstirea Bogdana (1980-1981). Pe la 1823, iunie 7, moșia Ulminișului a trecut asupra lui IANCU LEONDARIU, iar în anul 1864 locuitorii (clăcași, căci răzeși n-au fost niciodată) au fost împroprietăriți cu pământ, restul fiind vândut diferitelor persoane. În 1896 s-a construit clopotnița din față care s-a construit pe trei ziduri în loc de patru, lucru care va înclina tunul în față și care va trage bolțile din biserică după el.

Abia între anii 1961 – 1963 s-a reparat greșeala prin construirea grinzilor din beton și fier armat, zidindu-se al IV-lea zid, care va salva biserica, lucrări executate în timpul părintelui Vasile Acostăchioaie, care va face și lucrări de consolidare a bisericii prin subzidiri.

Locuitorii Hanganilor după 1864, neavând unde să lucreze, au dus-o foarte greu sub aspect material. Abia în 1905, mulți se vor angaja la Mina de cărbuni Comănești sau la Caile Ferate. În 1899 – 1900 la Hangani apare prima școală, având în 1925 un singur post. Se învăța într-o singură clasă. În 1933 se construiește un nou local iar în 1934 se va înființa și al doilea post. Cunoaștem numele învățătorului de atunci – Ion Teodoru. În 1955 se construiește o nouă școală cu trei săli de clasă și cancelarie. În 1931 satul Hangani și satul Văsâiești, care avea pe atunci primărie, vor trece ca suburbie la orașul Moinești, pentru a se mai mări astfel numărul românilor, depășit pe atunci de cel al evreilor (1756 de evrei în Moinești). Modernizarea satului Hangani începe din anul 1948 – 1949, când se construiesc case mai mari, spațioase și mobilate. Biserica din Hangani este construită din piatră și mortar, în formă de cruce, inițial fiind acoperită cu șindrilă. Mai târziu a fost reparată, pictată și acoperită cu tablă, tencuită în exterior cu praf de piatră. Păstrează forma inițială și se pot vedea ferestrele mici folosite altădată ca mijloc de apărare. Are o catapeteasmă foarte frumoasă, este electrificată și îngrijită, având strane noi sculptate din lemn de stejar.

Astăzi, Parohia Hangani cuprinde aproximativ 1000 de suflete. Se cunosc nume de preoți distinși care au păstorit această parohie în ultimul secol cum ar fi: pr. Alexandru Vasiliu, pr. Costache Arhip, pr. Gheorghe Constantinescu, pr. Vasile Acostăchioaie, pr. Grigore Popa și pr. Vasile Ghiurcanaș, actualul preot paroh care a întreprins și lucrări de reparație și repictare a sfântului lăcaș, care s-a resfințit de către PS Episcop pe atunci, Eftimie al Romanului și Hușilor în 1994. Parohia Hangani a avut și cântăreți de seamă, organizatori de cor bisericesc mixt, cum ar fi: Barcan Dumitru, Asandei Ștefan și Andone Neculai, cât și epitropi și consilieri harnici și generoși: Popa Costică, Moraru Neculai, Avram Chirnoagă, Cotică Asandei, Tarcău Ioan și Vasile Andone.

În prezent, Parohia Hangani este păstorită de preot Vasile Ghiurcanaș, care a fost numit preot paroh din 1982 și care va ridica o casă de prăznuire în apropierea bisericii. Menționăm că biserica nu are curte și este așezată la intrarea în cimitirul parohial, care este frumos îngrijit și care cuprinde multe morminte foarte vechi. Tot în biserică găsim, pe lângă mormântul ctitorului acoperit cu o lespede de piatră funerară scrisă în chirilică, și un portret pictat al părintelui Alexandru Vasiliu. Parohia Hangani a fost vizitată de mai multe ori de către PS Eftimie și PS Ioachim Vasluianul care l-a ridicat pe pr. Vasile Ghiurcanaș pentru vrednicia sa la rangul de iconom-stavrofor.

În prezent, ca și până acum, la Parohia Hangani, sub directa îndrumare și coordonare a părintelui Vasile Ghiurcanaș, ajutat de epitrop, consiliul și comitetul parohial se desfășoară activități pastoral-misionare, cultural-educative, catehetice și social-filantropice după cum se cere de diferitele prilejuri și sărbători în care prezența preotului este tot mai necesară în vederea păstrării și promovării ortodoxiei cât și a valorilor morale și tradiționale ale poporului nostru dreptcredincios. Astfel răspundem la toate sărbătorile naționale (prin Te-Deum) cât și cu slujbele de comemorare alături de ceilalți frați preoți (1 Decembrie, Înălțarea Domnului), realizând colecte pentru întrajutorarea sinistraților și a celor din nevoi care ne solicită ajutorul material, încurajând și sprijinind orice activitate de samarinean la nivel de parohie și nu numai.
Biserica este clasata  de catre C.S.A.C. ca monument istoric si este inregistrata la nr. 191. Ca obiecte de valoare documentara putem mentiona: Cazania din 1775, un Octoih Mic din 1792, clopotele din 1767.