BISERICA
Parohie: categoria 1 urban – 370 familii
Biserica 1: „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, din cartierul Boiştea, Dărmăneşti
Data ridicării: 1938 
Data târnosirii: 16 noiembrie 1958
Pictura: 1971, pictor Constantin Călinescu de la Brează – Prahova
Renovarea picturii: 2007 – 2008 s-a spălat de către Piţ Constantin şi Bejan Liviu

Vizite arhiereşti:
1958 – PS Partenie Ciopron
1971 – PS Partenie Ciopron
1994 – PS Ioachim Vasluianul
1998 – PS Eftimie Luca
2004 – PS Ioachim Băcăuanul

Preot paroh: Ghineţ Ionel Sebastian, născut 12.01.1974
Studii:
            Facultatea: de Teologie Ortodoxă Iaşi – promoţia 2006, Licenţiat 2008
            Studii postuniversitare: Studii aprofundate, Master an II
Anul hirotoniei: 7 februarie 2000, pe seama Parohiei Balcani Marginea
Anul hirotesiei: 2003 – sachelar
Parohii păstorite: 2000 – 2003: Parohia Balcani Marginea
2003 – prezent: Parohia Poiana II
Starea civilă: căsătorit, 1 copil  
Telefon: 0234356326

Într-o mioritică depresiune în estul Carpaţilor Orientali se află oraşul Dărmăneşti, localitate situată în dreapta râului Trotuş acolo unde se deschide frumoasa vale a Uzului străjuită de munţii Nemira ce ating înălţimea de 1649 m.

Această denumire de Dărmăneşti îşi adjudecă numele de la un anume Dărman, căpitan în oştirea lui Ştefan cel Mare şi pe care domnitorul l-a răsplătit pentru faptele sale de vitejie cu aceste pământuri.

În recensămintele populaţiei Moldovei din anii 1772 – 1774 satul Dărmăneşti apare ca fiind răzăşesc cu 104 case (Moldova în epoca feudalismului vol. II). Cu timpul populaţia a crescut şi s-a ajuns la necesitatea de a se construi mai multe biserici, astăzi fiind un număr de 8 lăcaşuri ortodoxe şi unul romano-catolic.

Şi satul Boiştea, sat cu cele mai frumoase şi mai înstărite gospodării şi-a sporit numărul locuitorilor, ajungând să se constate că biserica veche cu hramul Sf. Nicolae a devenit neîncăpătoare. La marile sărbători credincioşii nu mai puteau pătrunde în biserică, iar în zilele de duminică aceştia trebuiau să se trezească devreme pentru a prinde un loc la slujbă.

În anul 1924 enoriaşii din Boiştea împreună cu preotul Constantin Moiceanu au hotărât să ridice o nouă biserică la mijlocul parohiei. Astfel au format un consiliu parohial de iniţiativă care să adune bani şi materiale pentru această lucrare.

Pământul necesar pentru ridicarea acestei biserici a fost donat de către Catrina lui Ion Simon şi Nică Mazilu.  Aceştia au donat acest pământ pentru că un văr de-al lor Gheorghe Pomană îi purta pe nedrept în judecată şi astfel cearta dintre ei s-a terminat, rămânând în relaţii bune tot restul vieţii.

În vara anului 1924 a început procurarea materialelor şi au început să se pună bazele noii construcţii. S-a turnat fundaţie din ciment, s-a construit elevaţia şi zidul până la nivelul de jos al  ferestrelor. Piatra necesară zidirii acestei biserici a fost adusă de pe pârâul Plopu. Enoriaşii au muncit din greu ani de-a rîndul la aducerea pietrei, încărcatul şi descărcatul făcându-se manual, iar transportul se făcea cu carele cu boi şi cai pe o distanţă de circa 15 km.

Biserica a fost construită din piatră cioplită de meşteri iscusiţi sub conducerea renumitului maistru pietrar Ion Silvestru din Comăneşti, după anul 1938. Venind al doilea război mondial, lucrările au fost întrerupte, acoperirea făcîndu-se abia în 1950, iar biserica s-a terminat în anul 1958. Despre construcţia acestei impunătoare biserici aflăm şi din pisania cioplită în piatră care se află deasupra uşii de  la intrarea în Sf. locaş:

„ACEASTĂ BISERICĂ CU HRAMUL SFINţILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL S-A RIDICAT DE CĂTRE ENORIAŞII PAROHIEI BOIŞTEA DIN COMUNA DĂRMĂNEŞTI, RAIONUL MOINEŞTI, REGIUNEA BACĂU, SUB ÎNDRUMAREA PREOŢILOR CONSTANTIN MOICEANU, MIHAI PUŞCALĂU ŞI VASILE PĂSCĂLIN ŞI PRIMAR ION SĂNDULESCU. S-A SFINŢIT LA  16 NOIEMBRIE 1958 DE CĂTRE PREA SFINŢITUL EPISCOP PARTENIE CIOPRON AL ROMANULUI”

La sfinţirea bisericii P. S. Episcop Partenie în cuvântul său a spus: este cel mai interesant şi reprezentativ monument al arhitecturii de pe valea Trotuşului, considerând biserica o „catedrală a munţilor”.
Terminându-se, sfinţindu-se şi dându-se în folosinţă, biserica Sf. Apostoli a deservit credincioşii din partea de sus a satului, şi a figurat din anul 1958 până la începutul anului 1975 ca filială a Parohiei Boiştea.
Se cunoaşte faptul că Dărmăneştiul a fost un ţinut binecuvântat de Dumnezeu cu multe bogăţii: păduri, cărbune, petrol etc.

Industria de care dispunea Dărmăneştiul, a ţinut populaţia aproape de baştină, mai mult, rafinăria ce era amplasată pe teritoriul Boiştei, a atras, a adus mulţi oameni din diferite zone ale ţării şi s-au stabilit în coloniile de lângă ea. Găsind un loc de muncă, găsind o locuinţă dar mai ales datorită pitorescului şi aerului curat s-au stabilit aici şi foarte puţini au fost din cei veniţi care au plecat de aici.

Astfel, satul Boiştea s-a mărit numeric, ceea ce a determinat   pe cei din sectorul 2 să facă o evidenţă a populaţiei , ajungând la concluzia că  totalul familiilor îndeplineşte numărul necesar înfiinţării unei parohii.
În anul 1974 preotul slujitor Vasile Păscălin şi credincioşii ce aparţineau bisericii Sf. Apostoli şi-au exprimat dorinţa ca sectorul lor să devină parohie.

S-au făcut demersurile necesare la forurile superioare bisericeşti şi statale, iar acestea au aprobat.
În ziua de 4 februarie 1975, Protoieria Moineşti face cunoscut Ordinul nr.522/75, prin care se arată că Departamentul Cultelor prin decizia 26.447/74, a aprobat ca sectorul 2 al satului Boiştea poate funcţiona ca parohie.
În felul acesta partea de jos a satului a rămas cu biserica Sf. Nicolae unde slujea preotul Puşcalău Mihai, primind denumirea de „Parohia Boiştea 1”, şi partea de sus aparţinând bisericii Sf. Apostoli unde slujea părintele Vasile Păscălin, primind denumirea de „Parohia Boiştea 2”.

Aşa a luat fiinţă „noua Parohie” ce este situată în partea centrală a Dărmăneştiului, având ca megieşi: la nord cartierul Poiana, la sud cartierul Brătuleştii de sus, la est Parohia Boiştea 1, iar la vest  cartierul Sălătruc.
De la numărul de 400 familii necesar înfiinţării acestei parohii în anul 1974, la ora actuală numărul s-a redus la aproximativ 300.

Lipsa locurilor de muncă face ca tineretul să plece afară pentru a-şi câştiga existenţa. Actualmente parohia poate fi considerată o parohie îmbătrânită, în multe familii s-a aşternut văduvia, iar naşterea copiilor devine din ce în ce tot mai redusă, nedepăşindu-se cu mult zece naşteri pe an.

Fiind parohie de dată mai recentă, nu a dispus şi nu dispune de pământuri sau alte averi.

Marea majoritate a enoriaşilor sunt buni creştini, buni gospodari răspunzând îndemnurilor şi chemării preotului.
Datorită gesturilor caritabile, ajutoarelor lor fie băneşti, fie constând în alimente şi îmbrăcăminte, au alinat suferinţele multor sinistraţi prilejuite de ruperea barajului de la Belci-Oneşti, fie cu ocazia inundaţiilor la Agăş, la Sălătruc, Păgubeni şi Brătuleşti, fie cu ocazia inundaţiilor din sudul ţării şi din Banat când s-au făcut şi s-au expediat colecte în bani, iar cu ocazia inundaţiilor din Ardeal, o maşină cu ajutoare din partea Parohiei Boiştea 2  însoţită de un consilier parohie în persoana domnului Mănescu Ioan, a ajuns la Primăria din Alba Iulia şi dirijată spre localitatea Avram Iancu.

Nu mai vorbim de cei care au avut parte de alte nenorociri cum ar fi: ardere de case, de grajduri, pierderi de animale, suferinzi ce necesitau internare şi îngrijire medicală, familii nevoiaşe cu mulţi copii, iar casa praznicală o putem compara cu o cantină a săracilor ce hrăneşte mulţi nevoiaşi şi oropsiţi ai soartei.

Toate aceste activităţi se desfăşoară la iniţiativa preotului paroh şi a Consiliului parohial între care s-au evidenţiat: Cojocaru Gheorghe, Boatcă Gheorghe, Asandei Ion, Lungu Gheorghe, Buguş Ion, Simon Spiridon, Pădureanu Gheorghe, Mănescu Ioan, Asandei Alexandru, Mazilu Vasile, Stoica Vasile, Mitrofan Gheorghe, Pădureanu Vasile, Alăzăroaie Petru şi mulţi alţii.

Drept dovadă a acestei bune conlucrări, pe lângă întreţinerea şi menţinerea într-o stare cît mai bună de funcţionalitate, biserica a fost dotată cu multe obiecte necesare cultului şi înfrumuseţării ei. În curtea bisericii s-a ridicat un monument în memoria eroilor dărmăneşteni – definitivat în anul 1994 şi sfinţit în ziua de 27 noiembrie a aceluiaşi an, de către P. S. Ioachim Vasluianul, arhiereu vicar al Eparhiei Romanului şi Huşilor. Cu această ocazie preotului Ioan Buguş, pentru munca depusă la această parohie, i s-a conferit drept merit distincţia de „iconom stavrofor”.

Pe locul unei foste magazii, s-a ridicat o frumoasă casă praznicală cu două nivele. La parter se află bucătăria dotată cu sobă şi gaze, apă curentă, boiler electric, o  chiuvetă din inox, veselă, şi o sală de mese pentru aproximativ o sută cincizeci de persoane.

La etaj s-a amenajat un mic muzeu etnografic în care s-au depus diferite obiecte folosite pe plan local de înaintaşi, fiind acum pe plan de dispariţie cum ar fi: costume populare bărbăteşti şi femeieşti, scoarţe şi lăicere, diferite obiecte necesare uzului gospodăresc precum: stative de ţesut, urzoi, maşină şi furcă de tors, meliţă de cânepă, cheptenei, sucală, suveică, precum şi icoane şi carte veche.

Serviciile religioase: botezuri, cununii, înmormântări precum şi alte slujbe şi ierurgii, au loc în Sf. biserică, urmând rânduielilor specifice ortodoxiei şi la care credincioşii participă cu multă dragoste şi cu mult suflet.
De la începuturile ei şi până în prezent, în biserica Sf. Apostoli au slujit următorii preoţi: Constantin Moiceanu, Mihai Puşcalău, Constantin Sârbu – 1958-1965,  Vasile Păscălin şi Costel Bodea de la Parohia Lapoş ca suplinitor, iar din data de 1 aprilie 1979, Ioan Buguş, care slujeşte şi la data când consemnăm aceste rânduri.
Dintre cântăreţii care s-au perindat la această biserică enumerăm pe Ilie Muraraşu, monahul Galaction (Sima Gheorghe), Sofronie de la Tg. Ocna, Caplat Gheorghe, Vartolomeu Mihai, Donose Cristea, Burlacu Ioan şi Mocanu Dumitru care funcţionează în acest moment.

Amintim şi câteva nume de persoane care au deservit biserica fie în calitate de clopotari, fie paraclisieri, vânzători de lumânări, îngrijitori etc. cum ar fi: Lungu Nică, Astănoaie Maranda, Bălănucă Toader, Năstase Maria, Milea Gheorghe, Aevei Toader, Florean Vasile, Bragă Petru;  precum şi responsabili ai casei praznicale: Roman Aneta, Secărăş Doina etc.

Avem şi cîteva persoane care au absolvit sau continuă studii teologice ca: Buguş Ioan, fraţii Vasile şi Constantin Ghiurcănaş, Ghineţ (Buguş) Carmen, Buguş Iuliana, Mitrofan Robert Florin şi Ivaşcu Alexandru.

Din 1979 și până la pensionare, în anul 2015, a slujit ca paroh preotul Ioan Buguș.

Familia părintelui I. Buguş a fost binecuvântată de Dumnezeu cu o fiică cu numele Carmen, care după terminarea şcolii elementare şi a liceului, urmând exemplul tatălui, a urmat Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii A. I. Cuza din Iaşi – secţia limbi străine, devenind  profesor de religie. După terminarea studiilor, Carmen s-a căsătorit cu tânărul teolog Ionel-Sebastian Ghineţ, devenit preot al Parohiei Poiana 2 - Dărmăneşti, din 2015 devenind preot paroh al parohiei Boiștea II.