BISERICA
Parohie: categoria – 3 rural- 120  familii
Biserica 1: monument istoric
Data ridicării: 1648, ctitor- Iftimie Cămăraşul
Biserica 2: biserică nouă
Data ridicării: 1992 – 2002
Data târnosirii: 13 mai 2003
Pictura: neobizantină în tehnica fresco

Vizite arhiereşti: 1992 – P.S. Eftimie
                                2003 – P.S. Ioachim Băcăuanul

PREOŢI SLUJITORI     
Preot paroh: Stamate Florin, născut  31.10.1978
Studii:
            Liceul teoretic „Spiru Haret” – Moineşti, promoţia 1997
            Facultatea: Teologie „Andrei Şaguna”din Sibiu, promoţia 2002
Studii postuniversitare: Facultatea de Teologie Sibiu, Masterat, secţia practice
Anul hirotoniei: 1999, 29 august pe seama parohiei Şesuri
Anul hirotesiei: 2003, iconom
Parohii păstorite: Şesuri
Starea civilă: căsătorit, 4 copii
Telefon: 0786488391

Parohia noastră reprezentată prin preot paroh Stamate Florin are întindere canonică peste satul Şesuri (com. Măgireşti) având în păstorire 120 de familii. Alături de creştinii ortodocşi în sat convieţuiesc în relaţii bune şi 10 familii de ,,creştini pe stil vechi”.

Parohia are în componenţă:
►două biserici: una - monument istoric sec XVII şi o biserică nouă sfinţită în anul 2003.
►un cimitir
► un paraclis deschis de vară
► o clopotniţă.

Ocrotitorul parohiei este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, iar prăznuirea hramului se face după tradiţie în prima Duminică după data de 10 Mai, fiindcă sărbătoarea sfântului Gheorghe de multe ori cade în Postul Mare. 

ISTORICUL BISERICII MONUMENT ISTORIC „SF. GHEORGHE"
Între Ardeoani şi Moineşti, pe partea stângă a şoselei, se zăreşte satul Şesuri cu o biserică de lemn înconjurată de copaci. Este una dintre puţinele biserici din secolul al XVII-lea care a străbătut secolele până la noi. Localitatea Şesuri s-a mai numit în vechime şi Costeşti, sub acest nume fiind atestată documentar încă din a doua jumătate a secolului al XV-lea. La 31 martie 1481, Ştefan cel Mare întărea lui Toma şi fraţilor săi vitregi, Petre şi Coste, satul Româneşti şi câte o jumătate din alte două sate, precum şi satele Costeşti şi Secătura, pe valea lepii, moştenite de la tatăl lor, Majar, care le cumpărase de la Lungul, fiul lui Basea.

Schimbarea denumirii de Costeşti în Şesuri este posibil să fie pusă în legătură cu mutarea vetrei satului de pe coasta dealului din apropiere, pe şesul străbătut de râul Tazlăul Sărat.

Alte ştiri documentare despre sat nu mai deţinem până la recensămintele din anii 1772-1774, când satul Şesuri figura cu 31 de case, dintre care 13 erau scutite de bir, printre cei scutiţi fiind doi preoţi şi un diacon.

În anul 1803 satul avea 23 de liuzi care plăteau birul anual de 380 lei. Locuitorii se ocupau cu lucrul pământului, avînd loc destul. În Condica vistieriei Moldovei pe anul 1816 satul Şesuri era trecut ca fiind răzeşesc, iar cei 28 de birnici plăteau birul de 90 de lei pe un sfert de an.

În anul 1831, satul Şesuri figura cu 39 de gos­podării, ceea însemna o creştere faţă de statisti­cile anterioare. O poruncă a isprăvniciei de Bacău din acelaşi an era adresată „postălnicelului Sandu Tudorachi ot Şăsuri" ca să cerceteze la faţa locului pricina dintre răzeşii  din Lucăceşti  care se  plângeau  împotriva  schitului „că le fac împresurare şi au stricat pietrele de hotar" .

La sfârşitul secolului trecut satul Şesuri făcea parte din comuna Leontineşti, avea 45 case de locuit, cu 155 su­flete. Actualmente satul face parte din comuna Măgireşti şi are 120 de familii din care 10 familii sunt pe stil vechi.

Biserica de lemn monument istoric ,,Sf. Gheorghe" din Şesuri-Măgireşti a fost filială a parohiei Leotineşti-Ardeoani până în anul 1993. Cele mai vechi ştiri despre existenţa bisericii de lemn de aici le avem din Recensămintele populaţiei Moldovei din anii 1772-1774, unde erau nominalizaţi popa Chiriţă, popa Ştefan şi diaconul Gligoraş din satul Şesuri. În catagrafia din anul 1809 la aceasta biserică era menţionat preotul Ioniţă Rusăiu.

În sprijinul datării acestei biserici este inscrip­ţia de pe o piatră funerară, în limba slavonă, descifrată de Melchisedec, care are următorul conţinut: „Această piatră o făcu şi înfrumuseţa cneaghina Tofana panului său Euthie fost mare căminariu. A reposat zilele euseviosului domnitoriu Ion Antonie Voevod în anul 7183 (=1675) septembrie 5.”   Cunoscându-se   obiceiurile vechilor ctitori de a se îngropa în ctitoriile lor, se poate conclude că această biserică a fost fă­cută de panul Euthimie, fost căminar, după cum se menţionează şi în alte lucrări de spe­cialitate.

Cu privire la ctitoria bisericii de lemn ,,Sf. Gheorghe" din Şesuri-Măgireşti, într-un studiu recent se consemna : ,,Pe râul Tazlăul Sărat se află  satul   Şesuri  (Bacău), a cărui biserică de lemn a fost construită în 1648, de Iftimie cămăraşul. Piatra de mormânt a acestuia, din 1675 confirmă ctitoria sa de aici".

Într-un anuar din  anul 1936 se menţiona  că această biserică era construită din lemn şi cărămidă, avea o stare de conservare bună fiind declarată mo­nument istoric.

Sub aspect exterior, biserica din Şesuri-Măgireşti nu apare a fi construită din bârne, fiind tencuită şi dată cu var. Centura masivă zidită la temelie (100 X 0,60 m) nu lasă să se între­vadă nici urmă de bârne. Despre această bise­rică localnicii  spun că ar fi fost strămutată  pe actualul loc de la o distanţă de 200 m, de­oarece era mereu inundată de apele pârâului Ruja din apropiere, atunci când se umflau şi dădeau afară din albie. Pentru a o proteja împotriva apei a fost zidită centura de la bază din piatră de râu şi mortar; dar acest zid a cauzat bârnelor din interior, care au început să se carbonizeze.

Cu ocazia reparaţiilor din anii 1887, 1923 şi 1951 au fost făcute câteva modificări la bolţi, probabil odată cu schimbarea acoperişului. De asemenea, tot cu ocazia uneia dintre aceste reparaţii i s-a adăugat pe latura de sud un pridvor cu un turn clopotniţă deasupra lui. Biserica a fost construită cu planul în formă de cruce treflată, avînd absidele laterale pentagonale, pronaosul pe trei laturi şi absida altarului decroşată, pentagonală.

Singurele elemente de arhitectură în lemn din exterior care se pot vedea sunt perechile de console în formă de ,,cap de cal" şi de arichi, împreună cu acoperişul. Acesta din urmă este executat în patru ape, cu streaşină evazată, din şindrilă bătută ,,în solzi de peşte". Deasupra ferestrei  de la  altar o frescă  reprezintă  icoana hramului ,,Sfântul Gheorghe ormorând balaurul”, iar deasupra uşii de la intrare în pridvor, o altă frescă reprezintă pe Sfântul Nicolae. Deasupra pridvorului cu planul pătrat a fost zidită clopotniţa octogonală. Unul din clopote, montat pe un jug de lemn frumos crestat, are următoarea inscripţie: ,,Pentru facerea clopo­tului de la biserica cu hramul sfântului Gheorghe din secţia Şesuri... bine voitoare de a ajuta... şi izui sirguinţa preotului Vasile Catană, care şi-au pusu toate mijloacele pentru adunarea de colecte 1877".

Deasupra   intrării   în   pronaos   se   găseşte   o  în­semnare recentă care o redăm integral : «Această sfîntă biserică s-au fundat la anul 1648 di robul lui Dumnezeu Iftimi Cămăraşu. Însă re­paraţia s-au făcut prin străduinţa preotului Vasili Catană. 1887. A doua reparaţie în anul 1923 sub oblăduirea preotului Vasile Arhip". Ultima reparaţie şi renovare radicală a avut loc în anul 1951 şi a fost făcută de către enoriaşi, din iniţiativa şi cu sprijinul preotului Constantin Popa. Tot la această dată a fost pictat în tempera interiorul, caz unic în ceea ce priveşte decorarea unei biserici de lemn. Pronaosul are bolta octagonală, iar naosul şi altarul au bol­ţile semicilindrice, de dimensiuni diferite, Câte o grindă separă absidele de planul drep­tunghiular al navei, având decorul din tăieturi. Tot la abside se pot vedea decorurile conso­lelor în formă de ,,cap de cal". Aceleaşi forme de console, la care se pot adăuga şi altele asemănătoare cu nişte „arichi", se întîlnesc în altar.

Iconostasul bisericii este o adevărată operă de artă. La valoroasa pictură originală se adaugă un foarte frumos coronament şi o serie de co­lonade cu sculpturi în relief, reprezentînd viţa de vie cu ciorchini şi struguri. La acest decor fastuos, uşile împărăteşti aduc un plus de ra­finament artistic, mai ales prin minunatele scul­pturi care le împodobesc.

În faţa iconostasului este montat „curpănul" pen­tru lumânări din fier forjat, lucrat cu mai mult meşteşug de către meşterii fierari de altădată. În afară de icoanele de pe registrele tâmplei care sunt foarte vechi, o altă serie de icoane au fost pictate în perioada anilor 1818-1822. Dintre acestea menţionăm icoana ,,Sfântul mu­cenic Gheorghe" care are însemnat pe ea anul 1818. Pe icoana ce reprezintă pe sfântul ierarh Nicolae, lucrată tot în această perioadă, este notat: ,,Această sfântă icoană s-au făcut de roaba lui Dumnezeu cucoana Aniţa pentru po­menirea răposatului   Tudorachi   soţul   dumisali, cum şi pentru pomenirea dumisali şi a fiilor dumisali în veci 7821 aprilie”. Pe icoana îm­părătească reprezentând pe Iisus Hristos este următoarea însemnare chirilică : „Această sfântă icoană s-a făcut cu cheltuiala robilor lui Dumnezeu Constantin Scorţan cu fratele său Neculai Scorţanu 7822 martie 24". Acelaşi zu­grav a pictat şi icoana ,,Maica Domnului cu pruncul" (Hadrighitria), pe care a plătit-o un oarecare Chiriac. Toate aceste icoane cu va­loare artistică deosebită au fondul pictat cu pulbere de aur, desenul precis al contururilor şi drapajul bogat.

Câteva icoane datează din anii 1862-1866: ,,Sf. Haralambie", ,,Maica Domnului cu pruncul", ,,Maria şi Elisabeta". O altă serie de icoane au fost pictate în anii 1883-1884 de către un anume Gheorghe zugrav. Dintre acestea men­ţionăm „Sfântul Mihail şi Gavriil" şi „Iisus Hristos învăţător binecuvintează", având cromatica de galben, grena şi vernil. Unele strane vechi de la această biserică au sculptate pe spătare străvechi simboluri cosmice. Monumentul de arhitectură populară de la Şesuri-Măgireşti este dintre cele mai vechi din judeţul Bacău şi din Moldova centrală, păstrând formele originale ale planului şi elevaţiei.

Actualmente biserica se află într-o stare agravată de degradare; ea a fost expertzată de o comisie a monumentelor venită din Bucureşti precum şi o comisie a Episcopiei Romanului. Toţi au susţinut renovarea în regim de urgenţă a acestui monument. În prezent se caută posibilităţi de finanţare a unui proiect de renovare până nu va fi prea târziu. 

ISTORICUL  BISERICII  NOI
În anul 1992 la iniţiativa enoriaşilor sub păstorirea preotului Victor Matei peste drum de biserica veche s-au demarat lucrările de proiectare şi construcţie a unei biserici noi (în formă de cruce treflată cu turn pe pridvor) care avea să fie ridicată şi acoperită până în anul 1996.

Între anii 1996-1999 sub oblăduirea preoţilor Costică Mitrofan şi Vasile Palade s-au făcut tencuielile interioare şi exterioare. Din anul 1999 actualul preot paroh Stamate Florin a supravegheat lucrările de executare a tâmplăriei exterioare şi interioare, a mobilierului sculptat în lemn de stejar, precum şi a picturii pereţilor interiori în tehnica fresco. S-au finalizat lucrările de împrejmuire şi amenajare a curţii iar în anul 2003 în ziua hramului cu mare bucurie s-a sfinţit acest nou lăcaş de către Preasfinţitul  arhiereu Dr. IOACHIM BĂCĂOANUL înconjurat de un sobor numeros de preoţi, slujbă la sfârşitul căreia preotul paroh a primit distincţia onorifică de iconom. Ulterior alături de biserică s-au construit un paraclis de vară şi o clopotniţă.În prezent avem în proiect o casă praznicală şi totodată renovarea prin fonduri europene a monumentului istoric mai sus menţionat.