Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Lunaticul şi Iisus
Când Hristos era pe munte pentru actul teofanic, A ajuns întru mulţime un bătrân c-un fiu lunatic. Obosiţi păreau, sărmanii, după lungul drum parcurs, Dar voiau, cu toată graba, ca să vadă pe Iisus. Un apostol din cei nouă îl întrebă deosebi: „Ce vrei de la El, bătrâne, ce-ai dori ca să-L întrebi?” „Nu vreau nimic pentru...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017



» Urare Poporului român și Ortodoxiei românești, cu prilejul Anului Nou

Aho, aho, creștini români,
De la prunci, pân' la bătrâni,
Toți cu sufletele curate,
Din orase sau din sate,
Îmbrăcați de sărbătoare,
Hai.., să facem o urare,
După datini românești
Și tradiții creștinești.
Să urăm cu bucurie
Sfânta noastră Românie,
Țară cu munți și câmpii,
Dealuri  cu livezi și vii,
Si vestite sihastrii;
Râuri, pâraie, izvoare
Cu ape vindecătoare,
Toate unduind  agale
Către Danubiul cel mare,
Care-apoi  le poartă lin
Înspre Pontul Euxin.

Si spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Țară al cărei popor
Harnic, smerit, răbdător
Își are strămoși pe daci
Cei mai viteji dintre traci,
De credință  fetișistă,
Dar totuși monoteistă,
Adică un singur zeu
Cu-a lor preot, Deceneu.
Acest fapt  i-a ajutat
Atunci când s-a-ncreștinat,
Întrucât, cu precădere,
Ei crezând  în înviere,
Stânt` Andrei, când a venit
Și de Iisus le-a vorbit
Cum a înviat din morți,
Convertitu-i-a pe  toți.
Deci, bravii protopărinți
Au dat un popor de sfinți.

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Deci, la Pontul  Euxin,
S-au născut primii creștini.
Andrei, cel întâi chemat,
Cuvânt bun a semănat,
Cuvânt bun de la Hristos
Care-a germinat frumos.
Grâul, când a răsărit,
A adus rod însutit,
Și peste sute de  ani,
Desi au avut dusmani,
De la dacii transilvani,
Cu munteni sau moldovani
Toti romanii la un loc
De la Nistru la Timoc
Au arat, au cultivat,
Au plivit și-au secerat
Grâu frumos pe toată glia,
Să hrănească  România;
Poporul să facă pâine,
Cea de azi și cea de mâine,
S-aibă pâinea bucuriei
Și prescura Liturghiei,
Să păstreze, deopotrivă,
Grau curat pentru colivă.

Românul a dat din  pâine
Și la străin și la câine,
A știut că darul său
Este de la Dumnezeu.
Și, dacă Hristos i-a dat,
Împarte cu cel sărac.
Chiar dusmanii cand veneau
Stramosii nu pregetau
Sa îi primeasca frumos
Si-n numele lui Hristos
Le dadeau paine si apa
Asezandu-i la agapa.
Dupa ce ii ospatau
Tot frumos îi întrebau
Si astlel ei le vorbeau:
De-ati venit cu gand curat
Domnul fie laudat
Stati aici pana plecati
Va primim ca niste frati
De-ati venit cu  gand murdar
V-ati ostenit in zadar.
Tara noastra romaneasca
De sorginte crestineasca
Nimeni n-a putut vreodata
Chiar de-a fost ingenunchiata
Pustiita sau pradata
N-au putut s-o cucereasca
Fiinta sa-i nimiceasca.

Sa stiti ca acest popor
De Dumnezeu iubitor
Smerit si-ngaduitor
Este-un mare luptator.
Cand e chemat la razboi
Nu da nicum inapoi,.
Lupta pana se jertfeste
Si dusmanul nimiceste
Tot dusamnii ceau venit
Cu gandul la jacmanit
Deodata s-au facut
Toti o apa si-un pamant

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Foaie verde baraboi,
Neamul nostru-i de eroi,
De eroi si  neam de sfinți
Și vă spun la toți, să știți:
Că în  spațiul carpatin,
Dumnezeu este român!
De la Apostolul Andrei,
Pân' la noi, mileniul trei,
De-a fost pace sau război,
Dumnezeu a fost cu noi!
Românii-au fost uniți,
Chiar de-au fost si cotropiți
De  dusmani nesabuiti,
Au născut  eroi și sfinți.
Cum să dispar-un popor
De Dumnezeu iubitor?
Chiar de lumea îl sugrumă,
Dumnezeu îl ține-n mână.
Sunt dușmani înverșunați
Ce ne-ar vedea spânzurați
De stejarii din Carpați,
Dar oricât a vrut străinul,
Codru-i frate cu românul
Și n-a dispărut niciunul,
Nici stejarii din Carpați,
Nici românii noștri, frați.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Bravii noștri domnitori
Au fost  viteji luptători,
De glie apărători
Și de țară iubitori.
Cu anticul  Burebista,
Cu care se-ncepe lista,
Au fost regi și voievozi,
Printre ei chiar  și  nărozi.
Mai apoi, cu Decebal
Și poporul său tribal,
A-ndrăznit de s-a luptat
Cu al Romei împărat.
Domnii noștri pământeni,
Din strămoșii ardeleni,
Gelu, Glad, Menumorut,
S-au luptat cât au putut
Cu urmașii lui Athila
Care le-au furat căciula.
Dacă vrei să reînnozi,
Să mergi până-n antipozi,
Bravii noștri voievozi
Celor trei țări românești
Cu ținuturi pitorești
Le-au creat neatârnare
De popoarele barbare.
Cu lupta lor de atunci,
N-am fost pașalâc la turci.
Mircea-vodă, zis cel Mare,
A luptat fără-nfricare,
El a devenit un zid
In fata lui Baiazid.

Noi n-am fost popor nomad
A demonstrat Țepeș Vlad,
Care a mai tras în țeapă
Cei ce-au vrut pământ și apă
Și țara să o despartă.
După el, Radu cel Mare
Care-a ținut sus și tare
Ca Țara cea românească
Nimeni  să n-o cucerească.
Au venit la cârma țării
Basarabii cu boierii,
Cantacuzinii vestiți
Și Brâncovenii cei sfinți,
Iar Neagoe Basarab,
Cu alură de tetrarh,
Din ținuturi muntenești
Făcu oaze creștinești.
Apoi, Mihai Voievod,
Cu armată din norod,
A pornit că să unească
Toată stirpea românească.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Tot la fel, și în Moldova,
După cum ne spune slova,
Au fost voievozi eroi
Care-au murit în război.
Au coroanele pe frunți.
Iar in ceruri sunt ca sfinți.
Voievozii mușatini,
Luptători și buni creștini,
Aici, la est de Carpați,
Din grecii agonizanți,
Fac Bizanț după Bizanț.
În Moldova lui Crăciun,
Prin Alexandru cel Bun,
Tot poporul e creștin,
De rit ortodox latin.
După el,  Ștefan cel Sfânt,
Stând la Putna, în  mormânt,
Stă de strajă la hotară
Și apără sfânta țară,
Niciodată  să nu piară.

Dacă marii demnitari,
Voievozi sau cărturari,
Mulți poeți sau cronicari
Țara o au zugrăvit,
Mânăstiri au construit,
Credința ei au păzit,
Avem și sfinții din cer,
Învăluiți în mister,
Ce se roagă ne-ncetat
Lui Dumnezeu, Prea  Înalt,
Să facă din Romania
Grădina Sfintei Maria.
Și de două mii de ani,
Munteni, moldavi, transilvani,
Evlavioși și cuminți,
Au dat țării mii de sfinți.
Unii se cunosc pe nume,
Alții doar după renume.
Toți își iubesc țara lor
Până-n vecii vecilor.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Dup-apostolul Andrei,
Întâi între corifei,
Sfârșind întru patimiri
Apar si primii martiri.
Și de douăzeci de veacuri,
Fie   pace sau  atacuri,
Începând cu vechii sciţi,
Avem un popor de sfinţi:
Ierarhi, preoți, slujitori,
Sclavi, nobili sau domnitori,
Călugări și monahii,
Vârstnici,  tineri  sau copii,
Mame  sfinte sau bunici,
Țărani simpli, în opinci,
Ostașii pe front căzuți
Sau cei rătăciți prin munți,
În închisori zăvorâți,
În războaie omorâți,
Români uciși în gulaguri,
Străini de-ale lor meleaguri,
Toți cei morți în deportări
În beciuri de închisori,
Au fost adumbriți de har
Români sfinți în sinaxar,
Unii cu moaște-n altar
Sau înscriși în calendar.
*
Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!
*
Și acum, români fârtați,
Stați puțin, nu v-agitați
Și pe mine m-ascultați:

Avem marea datorie,
Pentru Sfânta Românie,
S-o cinstim și s-o iubim
Cu dragoste de creștin.
De ești tânăr sau bătrân,
De ești nobil sau jupân,
Chiar harpagon sau hapsân,
Fii mândru că ești român!

Tu, române, ce-ai plecat
De la boii tăi din sat,
Să nu uiți că ai lăsat
Ogorul tău nearat,
Pe tată însingurat,
Pe mamă înlăcrimată,
Bolnavă, nemângâiată!

Nu te judec  c-ai plecat,
Pentru a fi mai bogat.
Judecata va fi aspră,
Dacă nu ți-ai pus în traistă
Un ceaslov și o scriptură,
Asta-n loc de udătură.
Iar în loc de băutură
O cruce, ca să o pui
La căpătâi,  la copii,
Ca ei să crească frumos,
Să nu uite de Hristos.

Voi, români,  din toată glia,
Nu uitați de România
Și țineți Ortodoxia!

Și spunând acestea tare,
Hai, veniți, cu mic și mare,
Că e zi de sărbătoare,
Din hotare în hotare,
Pornind  hora bucuriei
Pe pământul României,
Strigând, după obicei,
Aleluia și hăi, hăi!

Fii mei duhovnicești,
Din plaiuri moldovenesti,
Romașcani și Băcăuani,
Din cetatea lui Roman
Noi vă spunem:
LA  MULȚI ANI !

Uratura alcătuita de
Arhiep. Ioachim, Roman, Indictionul: 2016


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.