Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

„Un român autentic își asumă istoria neamului său și gândește cu recunoștință la cei ce au făurit-o”*
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului   Putem spune cu certitudine că actul istoric de la 1859  nu este doar împlinirea unui ideal sau consecința firească a unei stări de fapt, ci este forma politică a unei unități deja existente și în egală măsură pasul decisiv în perspectiva desăvârșirii Marii Uniri de la 1918, este...

mai multe detalii
FACEBOOK

Seri de priveghere la căpătâiul Teodorei
  Duminica 29 septembrie, după o perioadă îndelungată de suferință, Dumnezeu a chemat-o la ceruri pe Teodora, fiica cea mai mare a părintelui Florin Stamate de la Parohia Șesuri, Protopopiatul Moinești. Astfel trupul plăpând al Teodorei a fost depus în biserica parohiei. Din acel moment, au urmat rugăciuni neîncetate la căpătâiul ei, iar în...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020



» Sicomorul lui Zaheu

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

 

Iisus trecea prin Ierihon
Și-un om bogat, numit Zaheu,
Un perceptor de neam iudeu,
Voia să-l vadă pe-acest OM.

Fiind de Cezar angajat,
Acest neînsemnat fripon,
Știut fiind ca harpagon,
De-ai săi era repudiat.

Mânat de un impuls ascuns,
Acest pitic numit Zaheu
Ignoră azi statutul său,
Pornind să vadă pe Iisus.

Mulțimea făcând paravan,
Deși el glasu-I auzea,
El totuși nu-L putea vedea.
Speranța lui sfârși în van.

Însă un gând provocator
Trecu prin mintea lui Zaheu,
Că o zbughi instantaneu
Să urce într-un sicomor.

Fierbând în sine, bietul om,
Că-și vede visul împlinit,
Simțea că timpul a sosit.
Ca un copil, urcă în pom.

Din dud Zaheu îl aștepta,
Ca și Adam cândva în Rai,
Să treacă Iahve cu alai
Să-și vadă creatura sa.

Cum el stătea pitit, ascuns,
Aevea ochii lui vedeau,
Cum oamenii se îmbulzeau,
Ca să atingă pe Iisus.

Hristos cu pașii Săi năstavi,
Urmându-și calea Sa vorbind,
Se mai oprea din când în când,
Să-și pună mâna pe bolnavi.

Ajuns de-acum sub sicomor,
Iisus s-opri la umbra sa.
Deasupra lui, Zaheu stătea
Cu duh jinduitor.

Acest tablou e inedit:
Cum vameșul cel păcătos,
Să stea deasupra lui Hristos?
Nimeni nu s-a gândit!

Vechiul Adam, odinioară,
Urcând în pom, el a murit;
Noul Adam s-a-nomenit,
Să fie omului scară...!

„Zaheu, zice Iisus blajin,
grăbește-te și te pogoară,
Că astăzi, iată, bunăoară,
La tine-n casă vreau să vin.”

Zaheu grăbit din pom coboară.
Smerit, mândria el și-o lasă,
Invită pe Iisus în casă,
Că El era divina scară.

Zaheu primi cu bucurie
Pe Iisus în casa sa,
Lăsând mulțimea ce zicea:
„Aceasta este blasfemie!”

Însă Hristos i-a ignorat,
Știind că omu-i versatil,
Asemenea unui copil,
Și la Zaheu El a intrat.

Zaheu simți un har nespus,
În capul oaselor șezând,
În lacrimi ochii săi având,
Se spovedește lui Iisus:

„Stau, Doamne, azi în fața Ta,
Cernita haină să-mi dezbraci;
Promit că voi da la săraci
Mai toată avuția mea.

Iisus îi zice ca balsam,
Simțind pe vameș convertit,
„Azi casa ta s-a mântuit,
Că tu descinzi din Avraam.”

Iisus Hristos, blândul Păstor,
Ca Fiul al Omului, din cer
Și-a cules propriu-I giuvaer,
În Ierihon, din sicomor.

*Meditație lirică la Duminica a 32 după Rusalii


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.