Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Lunaticul şi Iisus
Când Hristos era pe munte pentru actul teofanic, A ajuns întru mulţime un bătrân c-un fiu lunatic. Obosiţi păreau, sărmanii, după lungul drum parcurs, Dar voiau, cu toată graba, ca să vadă pe Iisus. Un apostol din cei nouă îl întrebă deosebi: „Ce vrei de la El, bătrâne, ce-ai dori ca să-L întrebi?” „Nu vreau nimic pentru...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017



» Profetul Ilie

Cu opt veacuri înainte de venirea lui Hristos,
A fost trimis Sfânt’ Ilie, mare profet, credincios.
Proorocu-i născut în Tezbe din ținutul Galaad,
Iară cursul vieții sale fu pe vremea lui Ahab.
Acest rege din Iudeea așezat-a în Ghilgaal
Stâlpul zeiței Astarte și a zeului Baal.
Iar, când se plinește vremea și Dumnezeu l-a chemat,
El începe misiunea de profet adevărat.
Ilie, plin de credință, profetul lui Dumnezeu,
Mustră-ntreaga seminție a poporului iudeu:

„Viu e Dumnezeul nostru căruia eu Îi slujesc,

Că El a făcut pământul, cu tot neamul omenesc.

Tu popor ales de Yahve și de sorginte divină

Ai schimbat credința sfântă cu cea stearpă și păgână.

Pentru pedepsirea voastră c-ați uitat numele Său,

Cerul nu va mai da ploaie, până nu voi zice eu.

 Seceta și sărăcia va lovi aspru poporul,

Iară sufletele voastre vor învârtoșa Șeolul.”

 

Pe când Ilie profetul a spus aceste cuvinte,

Regele și tot poporul nicicum n-au luat aminte.

Ba mai mult, ei căutară să-l ucidă pe profet.

Iar Ahab și Izabela promulgară și-un decret.

Însă Dumnezeu Cel veșnic a prevenit pe Ilie

Și, prin vis, i-a spus să plece cât mai grabnic în pustie:

 

„Pleacă de aici, te-ndreaptă spre Iordan, la răsărit,

Te ascunde într-o grotă, lângă pârâul Cherit.

Apă de băut lua-vei din torent răcoritor,

Iar mâncarea-ți voi trimite în ghearele corbilor.”

 

A plecat Ilie-n grabă cum Yahve i-a poruncit

Și s-a instalat în grota de lângă râul Cherit.

Stând în rugă și trezvie, dimineața pe răcoare,

Venea corbul să-i aducă câte ceva de mâncare. 

Când și când, în miezul zilei, când arșița se-năsprește

Bea din râu apă curată și setea și-o potolește.

Înainte ca lumina crepusculului să se-ncline,

Acvila revine iarăși, aducând carne și pâine.

Profetul gustă ofranda, lui Dumnezeu mulțumește,

Pune capul pe o piatră și-ndată el ațipește.

Seceta îndelungată făcu Cheritul să sece

Iar Dumnezeu poruncește lui Ilie ca să plece:

 

„Scoală-te, apoi purcede, urmând acest canion,

Și, spre seară, vei ajunge la Sarepta, în Sidon,

Unde am pus o femeie în casă se te primească,

Să te spele pe picioare și apoi să te hrănească.”

 

Profetul, primind porunca, imediat a ascultat,

Fără nici o ezitare, spre Sarepta a plecat.

Urmând calea indicată prin aspra pustietate,

Către seară el ajunge la intrarea în cetate.

Cu privirea-i obosită distinge ca printre mreje

O femeie din cetate adunând niște găteje.

Cum o vede, el o cheamă și îi zice delicat:

 

„Adu-mi puțintică apă că sunt tare însetat.” 

Dar Ilie-o strigă iară, chiar când văduva pleca:

„Adu-mi și-o coajă de pâine să-mi astâmpăr și foamea.”

Văduva însă-i răspunde, slobozind un oftat greu:

 

„Nu am nici o firimitură, jur pe Dumnezeul tău! 

Totuși păstrez într-o traistă, făină pentru prescuri

Și untdelemn într-o vadră, doar câteva picături.

Seceta a ucis totul și ne-a dus la disperare,

Negăsind nimic în piață și nimica de mâncare.

Eu și fiul meu, sărmanul, de trei ani abia trăim

Aș face ultima turtă să mâncăm și să murim.”

 

Auzind aceste vorbe, marele profet i-a spus:

„Du-te-acasă și fă turta, drept așa cum ți-ai propus,

Însă, prima dă-mi-o mie, apoi fă și pentru voi,

Că de astăzi Creatorul vă va scoate din nevoi.

Făina din sac spori-va și va fi și va mai fi,

Iar uleiul cel din vadră, Dumnezeu va înmulți.”

 

Având credință curată, văduva și cu Ilie

Au simțit că Domnul slavei le aduce bucurie.

Făina și cu uleiul niciodată n-au lipsit,

Până ce fiul bătrânei, din păcate, a murit.

 

Nețărmurită mâhnire, cuprinzând sufletul său,

A strigat către Ilie: „Tu, om al lui Dumnezeu,

Cine te-a trimis la mine să-mi aduci acest blestem,

Cine poate să m-ajute și pe cine să mai chem. 

Pentru păcatele mele Dumnezeu m-a pedepsit

Bucuria vieții mele astăzi, iată, s-a sfârșit.”

 

Simțind profetul durerea îi zice liniștitor:

„Dă-mi pe fiul tău în brațe și să-l duc în foișor.”

 „Ia-l”, îi zice-atunci femeia. Și Ilie l-a luat.

L-a purtat cu drag în brațe și apoi l-a pus pe pat.

Îngenunchind lângă dânsul, ridicând ochii la cer,

A strigat la Domnul slavei, învăluit de mister, 

Să trimită, de se poate, înapoi copilului

Sufletul cel fără moarte, și să-nvie trupul lui.

Ruga lui fu ascultată iar copilul a-nviat,

Și profetul, coborându-l, mamei văduve, l-a dat.

 

Cuprinsă de bucurie, strigă tare, ca un leu:

„Cu adevărat, Ilie, ești omul lui Dumnezeu!”

*******

*****

***

*

 

 

 

Ilie și profeții lui Ahab

 

După fapta din Sarepta fost-a cuvânt de la Domnul

Ca Ilie Tezviteanul să se-arate la tot omul.

 

„Ieși în lume”, zice Yahve „și te-arată lui Ahab ,

Că veni timpul pedepsei celor ce se trag din Nadab.

Iată, ruga ta fierbinte, precum vezi s-a împlinit,

Am oprit ploaia fertilă să mai cadă pe pământ

Dar acum du-te la rege și aspru îi poruncește

Să lase păgânătatea, dacă nu, se osândește.”

 

A plecat Ilie ‘ndată, fiind Dumnezeu cu el,

Iar Ahab, cu tot poporul, l-a așteptat pe Carmel.

 

 

S-a apropiat profetul de popor, căruia-i zice:

„O, neam îndărătnic pururi și puternic la cerbice,

Până când voi șchiopăta-veți de cele două picioare

Adoptând păgânătatea cea stearpă, nimicitoare?

De ce ați lăsat credința în Dumnezeu Creatorul,

Jertfind lui Baal și Astartei, regele și tot poporul?

Iată eu, prooroc lui Yahve, sunt aici de unul singur,

Pe când profeții minciunii sunt cu sutele, desigur.

Hai să demonstrăm pe față, de nu este cu bănat,

Care dintre zei voștri-i dumnezeu adevărat! 

Dacă Baal sau Astarte este Dumnezeu cel viu,

Voi, cinstiți-i cu credință, urmându-i din tată-n fiu!

Însă, dacă Cel ce Este vine-n slavă către seară,

Tot poporul idolatru, ca și zeii, să dispară.”

 

Auzind aceste vorbe nimeni n-a mai zis nimic

Parcă-i înghițise iadul de la mare pân’ la mic.

Atunci, Ilie propune, acestei mulțimi amorfe:

Să se aducă de îndată doi vițeluși pentru jertfe.

Unul dintre animale să-l ia preoții lui Baal,

Să-l junghie cum știu dânșii și să-l pună pe altar.

 Să se roage fiecare, sau cu toții la un loc,

Ca zeitatea păgână să trimită din cer foc.

Dacă Baal sau Astarte îi va asculta pe ei,

Atunci, acceptăm cu toții să ne închinăm la zei.”

 

„Bine” au răspuns profeții, „la aceasta ne-nvoim!

Vom lua vițelul nostru pe altar să îl jertfim.”

 

Li se-aduse animalul pe care l-au junghiat,

Apoi, după multe rituri, pe altar l-au așezat.

Au început ca să strige, să danseze, să răcnească

Trupurile să-și cresteze după legea păgânească.

Urletul de invocare era tot mai infernal

Văzând că trecuse ziua făr’ să-i asculte Baal.

În acest vacarm haotic, fetișist și orgiastic,

Sfânt’ Ilie ținea hangul, batjocorindu-i sarcastic:

 

„Strigați tare, cât mai tare, ca zeii să vă audă.

 După cum știți, Baal al vostru, are o ureche surdă

Sau poate-i plecat din ceruri undeva, în iad, departe

Poate doarme sărăcuțul sau indulgențe împarte.

 

Toată ziua ei, sărmanii, orice rit au întreprins

S-au făcut de râsul lumii, că focul nu s-a aprins. 

Către seară, Sfânt’ Ilie, proorocul minunilor,

Simțind că s-a plinit vremea, s-adresează spre popor:

 

„Veniți acum către mine și priviți tot ce fac eu,

Petru că cu toți vedea-veți, Cine este Dumnezeu.”

 

Din douăsprezece pietre , el a ridicat altar .

A săpat un șanț în juru-i, ca un tranșeu militar.

A pus lemne pe jertfelnic și vițelul junghiat,

A turnat apă cu cofa, de patru ori, separat.

După ce s-au plinit toate, la vremea jertfei de seară,

Profetul începe ruga, calmă, dulce, solitară :

 

„Dumnezeul meu cel veșnic, auzi-mă azi cu foc,

Căci azi vreau ca tot poporul către tine să-l întorc.

Trimite din cer văpaie, să mistuie jertfa mea

Și întoarce pe tot omul din nou spre iubirea Ta.

Tu, le iartă cerbicia, necredința, mai ales,

Recunoaște întru dânșii pe poporul Tău ales.”

 

Când Ilie sfârși ruga, foc din cer a coborât.

Apa, lemnele și jertfa imediat le-a mistuit.

Oamenii strigară toți, fiecare-n felul său:

STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.