Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Lunaticul şi Iisus
Când Hristos era pe munte pentru actul teofanic, A ajuns întru mulţime un bătrân c-un fiu lunatic. Obosiţi păreau, sărmanii, după lungul drum parcurs, Dar voiau, cu toată graba, ca să vadă pe Iisus. Un apostol din cei nouă îl întrebă deosebi: „Ce vrei de la El, bătrâne, ce-ai dori ca să-L întrebi?” „Nu vreau nimic pentru...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017



» Plenitudinea lui 12

 

Plenitudinea lui 12

Un rabin plin de credință a venit la Iisus

Și căzându-i la picioare această rugă a spus:

„Doamne, singura mea fiică e bolnavă și pe moarte.

Vino la mine în casă, cât mai grabnic, de se poate.

 

Are doișpe ani copila și se chinuie cumplit,

Dacă moare, sărăcuța, neamul meu s-a pristăvit.”

Auzind aceste vorbe Iisus se învoiește.

Plecă înspre sinagogă, dar mulțimea-l îmbulzește.

 

În acest tumult de oameni o femeie suferindă

Profită de îmbulzeală ca de Iisus să se-atingă.

Doisprezece ani, sărmana, curățirea sa firească,

Oricât a-ncercat femeia, n-a reușit s-o oprească.

 

A stat mai mult pe la doctori și mulți bani a cheltuit,

În zadar i-a fost risipa că nimic n-a dobântit.

Venind ușor pe la spate, femeia, cu gând curat,

S-a atins de poala hainei și-ndată s-a vindecat.

 

Grabnic Hristos se oprește și mulțimea interogă

„Cine a venit prin spate și mi-a pus mâna pe togă?”

„Doamne, de ce zici aceasta? zise Petru, deosebi.

Mulțimea te îmbulzește, este de prisos să-ntrebi

 

Cine s-a atins de mine. Lumea asta buclucașă

E în stare să-ți deșire și unica ta cămașă.”

„Nu despre-mbulzeală-i vorba, reluă iară Iisus,

Ci de cineva anume, ce prin spate m-a atins.

 

Am simțit cum deodată, din tenebrele divine,

O putere necreată s-a scurs afară din mine.”

Femeia tămăduită, auzind acest cuvânt,

S-a înspăimântat amarnic și a venit tremurând;

 

A căzut înlăcrimată înaintea lui Iisus,

Povestind cu amănuntul cugetul ei cel ascuns.

Cum a venit cu credință și smerită cugetare

Să se atingă de Doctor pentru-a primi vindecare.

 

Iisus nu terminase cuvântarea-I ontologă,

Când ajung în adunare crainici de la sinagogă.

Mai marele sinagogii la Iisus îi trimise,

Ca Iisus să nu mai vină, că fetița sa murise.

 

În ciuda acestor vorbe, Iisus totuși se duce.

La casa lui Iair ajunge și acestuia îi zice:

„Nu te teme, ai credință, că fetița n-a murit!

S-odihnește, sărăcuța, că de-abia a ațipit.”

 

Toți care erau acolo plângeau și se tânguiau,

Unii pregăteau mormântul, alții din Tora citeau.

Iisus, intrând la moartă, îi scoate pe toți din acasă,

Doar pe trei dintre apostoli și părinții fete-i lasă.

 

Luând copila de mână, cu putere a strigat:

„Hai…! deșteaptă-te, iubito!” Și fetița a-nviat.

Ca o sprintenă gazelă în brațele mamei sare,

Iar Iisus le poruncește să-i aducă de mâncare.

 

Atmosfera-ndoliată se preschimbă-n veselie,

Ochii aveau încă lacrimi, dar lacrimi de bucurie.

Iisus le poruncește, dup-acest fapt minunat,

Ca niciunul să nu spună cele ce s-au întâmplat.

 

Ce anume să nu spună? Că fata aceasta moartă,

Murise cu siguranță și acum e înviată!?

Fapta este evidentă, nu se poate tăinui,

Iar în fața evidenței și pietrele pot vorbi!

 

Dar cuvântul evanghelic are un sens mai profund,

Nenumărate mistere întru dânsul se ascund.

Minunea dumnezeiască are și sens pedagogic,

Ea include întru sine un mesaj pur teologic.

 

După Schimbarea la Față, coborând de pe Tabor

Hristos, spune la apostoli, cu un gest poruncitor:

„Nimănui voi să nu spuneți cele ce s-au întâmplat,

Până ce pe Fiul veșnic nu-L veți vedea înviat.”

 

Paracletul nu venise, ei erau încă sub Lege,

Dar când vor primi Duhul cu toții vor înțelege

Că în orice gest și faptă săvârșite de Iisus

Se revelează misterul Celui ce e nepătruns.

 

În învierea povestită, cu fetița lui Iair,

E ascunsă, deci, o taină, precum Hristos în potir!

Mesajul ei e mai mare decât minunea în sine,

Întrucât tot universul transcedentul îl conține.

 

Dacă observăm mai bine, copila cea înviată

Este pusă-n antiteză cu femeia vindecată.

Ce vrea Hristos să arate prin această antiteză

Care, iată, deodată, naște-o nouă ipoteză?

 

Femeia israelită avea scurgere de sânge,

Doisprezece ani ea rabdă până pe Hristos atinge.

Tot atâția ani copila credinciosului rabin

Așteaptă Izbăvitorul s-o mântuiască deplin.

 

Cine suferea acolo, cine era muribund?

Ce ne spun aceste vorbe, ce mister ele ascund?

 

Doisprezece e simbolul fiilor lui Israel

Din care avea să iasă Mesia-Emanuel.

Plenitudinea lui doișpe era deci agonizantă,

Civilizația cifrei nu mai era c-altădată.

 

Templul de odinioară sinagogă se făcuse

Pentateuhul, chiar Legea în derizoriu căzuse.

Hristos, la plinirea vremii, n-a venit să-nlocuiască

Tora, legea și profeții, ci ca să desăvârșească.

 

A venit să reanimeze tot ce era muribund,

Să de legii învechite un conținut mai profund.

Sinagoga să devină biserica pe pâmânt,

Iar sufletul să s-arate ca templu al Duhului Sfânt.

 

Cele douăsprezece triburi din poporul cel ales

Să cuprindă alte neamuri doritoare de progres.

Tot edificiul rusalic până-n veac să dăinuiască,

Iar cei 12 apostoli lumea să o înnoiască.

 Înaltpreasfințitul Ioachim

*Meditație lirică la Duminica a 24-a după Rusalii


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.