Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Lunaticul şi Iisus
Când Hristos era pe munte pentru actul teofanic, A ajuns întru mulţime un bătrân c-un fiu lunatic. Obosiţi păreau, sărmanii, după lungul drum parcurs, Dar voiau, cu toată graba, ca să vadă pe Iisus. Un apostol din cei nouă îl întrebă deosebi: „Ce vrei de la El, bătrâne, ce-ai dori ca să-L întrebi?” „Nu vreau nimic pentru...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017



» Frica de moarte și Iisus

Înaltpreasfințitul Ioachim

 

Și dacă mulțimile din pâine au mâncat,

Cei săturați în tihnă mulțumind,

Pustia univers liturgic devenind,

Apostolii pe mare au plecat.

 

Îndeosebi, Iisus în munte se retrage,

Că soarele demult a asfințit.

El sta de veghe ca un achimit,

Ca Tatălui prin Duhul să se roage.

 

Dar noaptea devenise ca un iad,

Corabia plutea pe valuri, în derivă,

Că vântul ce sufla le sta-mpotrivă,

Și ucenicii-n deznădejde cad.

 

Târziu, o rază-n întuneric le apare,

Obscuritatea-n două se împarte.

Cine putea să fie-n plină noapte?

Era Iisus care mergea pe mare!

 

Văzându-L, ucenicii îngroziți

Credeau că-i o fantasmă sau nălucă.

Strigară, ca un prunc cuprins de frică,

Pân̕ ce Iisus le zise: ”Îndrăzniți!”

 

”Eu sunt! De ce vă temeți? Sunt cu voi!

Doar știți că am venit, în plină noapte,

Să scot umanitatea din păcate,

Să semăn pace pe pământ și nu război”.

 

Pescarul cel bătrân atunci grăiește:

”De ești Tu, Doamne, dă-mi poruncă-ndată

Să Te imit pe Tine și să merg pe apă!”

”Vino!”, zise Domnul, și Petru, deci, pornește.

 

El barca și confrații-a părăsit.

Că apa se preface în cărare

Petru o simte sub propriile-i picioare,

Pân̕  ce credința cu totul i-a slăbit.

 

Dar, când un val năprasnic îl atinge,

Credința firavă-ntru el cedează,

Iar zelul de pescar se-mpuținează,

Și-nspăimântat ajunge doar să strige:

 

”Scapă-mă din valuri, Stăpâne, să nu pier!

Ca un pescar bătrân ar trebui să-not,

Dar mi-a pierit puterea, nu mai pot!

Tu trage-mă la Tine...! Asta-ți cer!”

 

Ca pe Adam în iad, de-o mână l-a luat,

Puțina lui credință Blândul Iisus mustrând,

Îl pune între ceilalți, tremurând.

Dar simte că Hristos a înviat!

 

Corabia plutește iar pe ape

C-un iscusit cârmaci la bordul ei,

Adună pe păgâni și pe atei,

Din har și cu iubire să-i adape.


Sursa: www.epr.ro

STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.