Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

„Un român autentic își asumă istoria neamului său și gândește cu recunoștință la cei ce au făurit-o”*
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului   Putem spune cu certitudine că actul istoric de la 1859  nu este doar împlinirea unui ideal sau consecința firească a unei stări de fapt, ci este forma politică a unei unități deja existente și în egală măsură pasul decisiv în perspectiva desăvârșirii Marii Uniri de la 1918, este...

mai multe detalii
FACEBOOK

Seri de priveghere la căpătâiul Teodorei
  Duminica 29 septembrie, după o perioadă îndelungată de suferință, Dumnezeu a chemat-o la ceruri pe Teodora, fiica cea mai mare a părintelui Florin Stamate de la Parohia Șesuri, Protopopiatul Moinești. Astfel trupul plăpând al Teodorei a fost depus în biserica parohiei. Din acel moment, au urmat rugăciuni neîncetate la căpătâiul ei, iar în...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020



» Frica de moarte și Iisus

Şi dacă mulţimile din pâine au mâncat,
Cei săturaţi în tihnă mulţumind,
Pustia univers liturgic devenind,
Apostolii pe mare au plecat.

Îndeosebi, Iisus în munte se retrage,
Că soarele demult a asfinţit.
El sta de veghe ca un achimit,
Ca Tatălui prin Duhul să se roage.

Dar noaptea devenise ca un iad
Corabia plutea pe valuri, în derivă,
Că vântul ce sufla le sta-mpotrivă,
Şi ucenicii-n deznădejde cad.

Târziu, o rază-n întuneric le apare,
Obscuritatea-n două se împarte.
Cine putea să fie-n plină noapte?
Era Iisus care mergea pe mare!

Văzându-L, ucenicii îngroziţi
Credeau că-i o fantasmă sau nălucă.
Strigară, ca un prunc cuprins de frică,
Pân’ce Iisus le zise: „Îndrăzniţi!”

„Eu sunt! De ce vă temeţi? Sunt cu voi!
Doar ştiţi că am venit, în plină noapte,
Să scot umanitatea din păcate,
Să semăn pace pe pământ şi nu război”.

Pescarul cel bătrân atunci grăieşte:
„De eşti Tu, Doamne, dă-mi poruncă-ndată
Să Te imit pe Tine şi să merg pe apă!”
„Vino!”, zise Domnul, şi Petru, deci, porneşte.

El barca şi confraţii-a părăsit.
Că apa se preface în cărare
Petru o simte sub propriile-i picioare,
Pân’ ce credinţa cu totul i-a slăbit.

Dar, când un val năprasnic îl atinge,
Credinţa firavă-ntru el cedează,
Iar zelul de pescar se-mpuţinează,
Şi-nspăimântat ajunge doar să strige:

„Scapă-mă din valuri, Stăpâne, să nu pier!
Ca un pescar bătrân ar trebui să-not,
Dar mi-a pierit puterea, nu mai pot!
Tu trage-mă la Tine...! Asta-ţi cer!”

Ca pe Adam în iad, de-o mână l-a luat,
Puţina lui credinţă Blândul Iisus mustrând,
Îl pune între ceilalţi, tremurând.
Dar simte că Hristos a înviat!

Corabia pluteşte iar pe ape
C-un iscusit cârmaci la bordul ei,
Adună pe păgâni şi pe atei,
Din har şi cu iubire să-i adape.

 

 

Înaltpreasfinţitul Ioachim -  Meditaţie lirică la Duminica a IX-a după Rusalii (Umblarea pe mare — potolirea furtunii)


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.