Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Lunaticul şi Iisus
Când Hristos era pe munte pentru actul teofanic, A ajuns întru mulţime un bătrân c-un fiu lunatic. Obosiţi păreau, sărmanii, după lungul drum parcurs, Dar voiau, cu toată graba, ca să vadă pe Iisus. Un apostol din cei nouă îl întrebă deosebi: „Ce vrei de la El, bătrâne, ce-ai dori ca să-L întrebi?” „Nu vreau nimic pentru...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017



» Canis et panis

Iisus Hristos, Blândul Păstor, întru iubire  absolută,

Mergea  adesea prin pustiu, să-și cate oaia cea pierdută.

Ieșind din satul Ierihon, se îndreptă spre miazănoapte,

Intrând apoi în Canaan, unde curgea miere și lapte.

 

Motto:

Din bucata mea de pâine
Am crescut un om
și-un câine,
Omul azi m-a părăsit,
S-a dus
și n-a mai venit.
Câinele mă recunoa
ște,
Omul nu mă mai cunoa
ște.

Doar câinele mi-a rămas,
Mă apără de necaz,
Nu doarme zi
și nici noapte,
Mă păze
ște cu dreptate.
Îl bat
și îl dau afară,
Sare gardul, vine iară.

Omul e și dușmănos,
Chiar de vorbe
ște frumos.
Te vorbe
ște-n față bine
Și-n spate lovește-n tine.
Ce ai omule cu mine,
Nu-
ți fac nicio stricăciune?

Când am bani și o duc bine,
Toată lumea e cu mine.
De n-am bani
și o duc rău,
Nici cel neam nu-i neamul meu.
Și atunci, te-ntreb pe tine:
Care-i om
și care-i câine?

(Cântec popular, după versuri de Vasile Militaru)

 

(Matei, 15, 21-28)

Iisus Hristos, Blândul Păstor, întru iubire  absolută,

Mergea  adesea prin pustiu, să-și cate oaia cea pierdută.

Ieșind din satul Ierihon, se îndreptă spre miazănoapte,

Intrând apoi în Canaan, unde curgea miere și lapte.

Ținutu-acesta, oarecând, râvnit  de neamul cel ales,

Era pe-atunci cel mai bogat în împliniri și în progres.

Aici, cândva, Iisus Navi trimis-a soli să urmărească

Cum e-n acel ținut frumos, ca mai apoi să-l cucerească.

Când s-au întors  acei trimiși, purta pe umeri fiecare

Spice de grâu cu rod bogat și-un strugure frumos și mare.

Dacă atunci poporul sfânt n-a reușit ca să-i subjuge,

Un alt Iisus, venit din cer, le-aduce-n dar o nouă lege.

Hristos le duce în pocal vinul extras din a lor strugur

Și firmituri din artos sfânt, făcut  din grâul lor, desigur.

Hristos e pâinea  cea din cer și tot El e cepul de vie,

Deci, El s-a dus în Canaan, să vină toți la liturghie.

Deși  poporul se-nchina  la zeul  Baal  și la Astarte,

În firea lor mai palpita chiul cel viu și făr’ de moarte.

***

Pe când Iisus ieșea din Tyr și spre  Sidon se îndrepta,

O mamă din acel  ținut,  strigând, ieși în calea Sa.

Avea o fiică grav bolnavă și care era muribundă,

Tânăra n-avea nici vlagă și nici chiar lacrimi să mai plângă.

Smerita mamă încercase până și practici  mai oculte,

Dar a văzut  că zeitatea nu are nici urechi s-asculte.

Și când Iisus trecu în preajmă, întru credinț-adevărată,

Îi iese-n grabă înainte, strigând cu voce disperată:

-Of, Doamne Sfinte, Milostive, Tu, Fiu din vița lui David,

Ajută-mi fiica chinuită de duh pitonicesc, fetid.

Dar Iisus nimic nu zice, urmându-Și calea liniștit,

De parcă își uitase scopul, cel pentru care a venit.

Chiar ucenicii se uimiră de ce nu-i spune vreun cuvânt,

Ba unii Îl interpelară, trăgând ușor de-al Său veșmânt.

-Sloboade, Doamne, pe aceasta, care tot strigă după noi,

Îi ogoiește  suferința și-i scapă viața din nevoi!

El , răspunzând le-a spus acestea : -Voi ați uitat că sunt trimis

Să caut doar oile casei, să le repun în paradis?

Femeia-nțelegând cuvântul, din nou ea strigă disperat:

-Doamne-ajută și mă iartă! Apoi, căzând s-a închinat.

Părea că Hristos nu simțise credința vie a femeii

Și-i zice  un cuvânt mai aspru, ce l-ar fi  spus doar fariseii:

-Nu este bine să iei  pâinea de la  copii s-o dai la câini!

Că în Talmud, precum se știe, prin câini se-nțelegea păgâni.

Femeia și ea înțele-s-a și-I zice clar și  răspicat:

-Așa e,  Doamne,  dar și câinii mâncă firimituri de la bogat.

În vorba asta înțeleaptă, Hristos simți credință vie

Și zise : -Du-te! Ai credință!  Și cum voiești,  așa să fie!

Plecă femeia-ncredințată, iar fiica ei s-a vindecat

Din clipa-n care Domnu-i zise: -Copilul tău a fost salvat!

 

 

În loc de concluzii:

Istorioară folositoare de suflet:

 

Călugărița și răniții

 

În războiul României, purtat  pentru unitate,

S-a înrolat și o măicuță, ca soră de caritate.

După fiecare luptă, ea avea, ca misiune,

Să îngrijească răniții cu multă compasiune.

Atunci, când era nevoie, viteaza infirmieră

S-avânta în toiul luptei, ca simplă brancardieră.

Însă ea punea pe targă pe orice soldat rănit,

Fie că era de-al nostru sau dușman nesăbuit.

Îngrijea apoi cu milă pe fiecare în parte,

Stând la capul lor de veghe, din crepuscul, până-n noapte.

Toți o respectau cu cinste, mai puțin trei căpitani,

Pentru că infirmiera îngrijea și pe dușmani.

Într-o zi, sărmana maică, nu mai avea pansamente

Și se duse la cei care împărțeau medicamente.

Responsabil cu aceasta era unul din cei trei,

Când o vede pe măicuță, spune aspru : -Tu, ce vrei?

-Vreau să-mi dai niște bandaje și vreun lichid alcalin,

Ca să oblojesc o rană la un ofițer străin.

-Nu, zise căpitanul, cu nespusă dușmănie,

-De ce îngrijești străinii, că aceasta-i blasfemie!?

-Da, așa e, camarade, zise maica maiestuos,

Dar în chipul lui blasfemic, eu văd fața lui Hristos.

Rămânând cu mâna-ntinsă, nu mai trece nicio clipă,

Căpitanul se-nervează și în mâna maicii scuipă.

Umilită, sărăcuței, inima în piept tresaltă,

Duce mâna sa la spate și-o întinde pe cealaltă.

-Bine, asta-i pentru mine, totuși dă-mi, deși nu vrei,

Câteva medicamente pentru toți răniții mei!

 

Morala:

In necesariis, unitas,

In dubiis, libertas,

In omnibus, caritas!

 

În cele necesare, unitate,

În cele îndoielnice, libertate,

În toate însă,  iubire!

 

*Meditații lirice la pericopa evanghelică din Duminica a 17-a după Rusalii (a Femeii cananeence), alcătuite de Arhiepiscopul Ioachim.

 

 


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.