Protoieria Moinesti Webmail    

 
PROTOIERIA CUVÂNTUL IERARHULUI PAROHII MĂNĂSTIRI CULTURĂ ŞI
MISIUNE
ASISTENŢĂ
SOCIALĂ
ŞTIRI ADMINISTRAŢIE RESURSE CONTACT
 
 

Să spunem DA familiei binecuvântate de Dumnezeu! – Apelul Adunării Naţionale Bisericeşti pentru participarea la referendum în 6-7 octombrie 2018
Adunarea Națională Bisericească întrunită în şedinţa din 29 septembrie 2018 a lansat un apel către toţi cetăţenii ortodocși români pentru participarea la Referendumul din 6-7 octombrie 2018 în scopul afirmării, apărării și promovării familiei ca instituție binecuvântată de Dumnezeu. Apelul Adunării Naţionale...

mai multe detalii
FACEBOOK

Teofanie în duh eminescian
✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului Creștinii azi își schimbă veșmântul de luminăCă azi Teofania, liturgic, se termină.Dar ea se prelungește în cel plin de credință,Dacă-și îmbracă haina smerit, de pocăință.Sunt azi opt zile-n care tu ai băut aghiazmăȘi-ai devenit icoană pusă-n catapeteasmă.De mâine spală-ți fața...

mai multe detalii
ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018



» „Pe urmele Marii Uniri în An Centenar” – Pelerinaj în Chișinău și Cernăuți

Protoieria Moinești, cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului a organizat, în perioada 22 – 25 mai 2018, prin Agenția de Turism Meteora Tour, un pelerinaj în Republica Moldova și Ukraina (ținuturile Bucovina și Herța), intitulat „Pe urmele Marii Uniri în An Centenar”.

După trecerea frontierei dintre România și Republica Moldova, prin punctul de frontieră Albița – Leușeni, au fost vizitate :

-           Mănăstirea Hîncu cu hramul Sf. Cuv. Parascheva, întemeiată în anul 1677 de către marele boier Mihalcea Hâncu, una dintre cele mai vechi mănăstiri de pe teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru, după Vărzărești, fondată în anul 1420 și Căpriana – în anul 1429. Prima mențiune a neamului Hânculeștilor în izvoarele medievale o găsim într-un document din anul 1528, din timpul domniei lui Petru Rareș, iar prima mențiune despre marele boier Mihalcea Hâncu se află în cronica lui Miron Costin, în legătură cu luptele lui Vasile Lupu (1634 –1653) purtate pentru domnie, domnul fiind sprijinit de către acesta.

-          Mănăstirea Căpriana, unde sunt moaștele Sf. Ier. Gavriil Bănulescu Bodoni,  una dintre cele mai vechi mănăstiri din Republica Moldova. Situată în zona centrală a țării, la aproximativ 40 km nord-vest de Chișinău, în ținutul deluros împădurit care purta odată numele de Codrii Lăpușnei, este considerată, de mulți istorici, ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova, aparținând spațiului cultural românesc. Prima mențiune documentară a Căprianei este cea din 1420, când, într-un hrisov al vremii, mănăstirea este menționată într-un act de stabilire a hotarelor unui boier.

-           Mănăstirea Condrița are hramul Sfântului Ierarh Nicolae și este situată în satul Condrița, aflat pe pârâul Catargul, la 15 kilometri de gara Strășeni și la 26 de kilometri de municipiul Chișinău. Mănăstirea a fost ctitorită mai întâi ca schit, în anul 1783, de ieromonahul Iosif, venit de la Mănăstirea Căpriana. În anul 1918, schitul de călugări Condrița s-a separat de Mănăstirea Căpriana, devenind mănăstire de sine stătătoare.

-          Mănăstirea Suruceni – mâna dreaptă a Sf. Antipa de la Calapodești. La o distanţă de 12 km de Chişinău, lângă satul Suruceni, pe o colină împădurită, înconjurată de vii şi livezi, în preajma râuleţului Suruci, se găseşte mănăstirea de călugăriţe Suruceni cu hramul Sfântul Gheorghe. Anul întemeierii acesteia este considerat 1785.

-          Grupul de pelerini a ajuns la Cricova, pentru a vizita orașul subteran și a degusta vinul păstrat cu sfințenie aici. Combinatul de vinuri Cricova SA a fost fondat în anul 1952, reprezentând un complex subteran unic, cunoscut în întreaga lume pentru labirinturile sale imense și în special pentru vinurile sale excelente. Un ținut cu multiple podgorii și cu soare din belșug. Anume aici începe istoria perlelor vinificației moldave, în zona centrală a Moldovei; în anul 1952, cu scopul de a soluționa probleme stridente cu privire la lipsa încăperilor speciale de păstrare și maturare a vinului, două personalități remarcabile ale vinificației moldovenești, Petru Ungureanu și Nicolae Sobolev, au propus utilizarea, în calitate de depozite de vin, stolnele din care se extrăgea piatra de construcție. Curând s-a stabilit că vinurile produse la combinatul Cricova sunt mai bune, conform indicelui calității și rezistenței la factorii stabilității, ceea ce a servit drept argument important pentru a continua lucrul, care părea a fi, la acel moment, un experiment. Beciurile de la Cricova sunt cu adevărat de neîntrecut în lume. Aici istoria, arheologia și arta vinificației, unite într-un întreg, au născut un astfel de miracol ca galeriile subterane.

-          Lățimea galeriilor variază între 6 și 7,5 metri, iar înălțimea lor este de 3 - 3,5 metri. Adîncimea la care sunt situate beciurile, în funcție de relief, variază de la 35 metri la intrare pînă la 80 metri. Beciurile, în totalitatea lor, împreună cu secțiile de producere, ocupă circa 53 ha de spațiu subteran.

-          Find amplasate sub întregul orășel Cricova, ele reprezintă un adevărat oraș subteran. Bulevarde, străzi, ….denumirile pe care le poartă sunt mai puțin obișnuite: Cabernet, Dionis, Feteasca, Aligote, Sauvignon... Fiecărei străzi îi corespunde, astfel, numele vinului care se păstreză în nișele adiacente. Combinatul „Cricova” a fost conceput ca o intreprindere de producere a vinurilor de elită, în baza tehnologiilor clasice europene. Ulterior, activitatea s-a extin, grație condițiilor extraordinare de păstrare a vinurilor în aceste galerii, care se întind pe o lungime de 80 km, adevărate labirinturi cu un microclimat unic. Aici, pe parcursul unui an întreg, temperatura rămîne constantă, circa +10 - +12 °C, iar umiditatea relativă a aerului constituie circa 97-98%.  Datorită acestor condiții optime este posibilă păstrarea și maturarea vinurilor de calitate superioară, precum și a spumantului clasic, cu formarea caracterului autentic al acestora.

-          Seara în Chișinău: s-a descoperit frumusețea acestui oraș, mai întâi printr-un tur făcut cu autocarul, apoi cel mai emoționant moment l-a constituit întâlnirea cu Preasfințitul Părinte Antonie, episcop de Bălți.

În a doua zi de pelerinaj ne-am deplasat spre Orheiul Vechi, unde am vizitat mănăstirea săpată în piatră din satul Butuceni, una dintre cele 350 vestigii rupestre medievale care privesc de sus sfidător râul Răuț și peisajul fantastic al defileului săpat de acesta în calcarele sarmatice.

S-a vizitat și Mănăstirea Curchi, fondată în anul 1773, una dintre cele mai frumoase mănăstiri din Basarabia, care ne-a încântat cu cele cinci biserici ale sale.

Am continuat traseul și am trecut frontiera dintre Repoblica Maldova și Ucraina; după ce am ajuns în Ucraina, am mers spre CERNĂUȚI.

Cernăuţiul a fost menţionat pentru prima dată într-un document al lui Alexandru cel Bun, la 1408, în acelaşi zapis în care a fost amintit pentru prima oară şi oraşul Bacău. La acea vreme, era un mic târg din ţara de sus a Moldovei, așezat pe malul Prutului. În timpul domnitorului Ştefan cel Mare în au fost aduși aici vreo 50.000 de robi de răz­boi ruteni, strămutaţi din Pocuţia după o bă­tălie câştigată de domnitor cu regele polon Jan Albert 1497. Poate şi de aceea locuitorii ucraineni nu au nici un complex sau timiditate istorică faţă de prezenţa lor în acest oraş, îl consideră al lor, face parte din istoria lor, şi asta o simţi peste tot, mai ales acum, când numără peste 80 la sută din populaţie.

Când Bucovina a fost ocupată de trupele Imperiului Habsburgic la 1774, şi apoi cedată de turci în urma unui pact (împotriva căruia a protestat voievodul Moldovei, Grigore Ghica al III-lea care, la cererea austriecilor, a fost ucis de un trimis turc, la Iaşi1777), orăşelul Cernăuţi avea vreo 200 de case, mai toate din chirpici şi lemn, lucru pe care austriecii l-au menţionat în rapoartele lor cu destulă mirare. O sută de ani mai târziu, oraşului i se spunea Mica Vienă. La sfârşitul secolului al XIX-lea, când Eminescu îşi făcea studiile gimnaziale într-un liceu german din centru, oraşul avea cam 30.000 de români şi vreo 10.000 de ucraineni, la care se adăugau germani şi evrei, colonizaţi în zonă de auto­rităţile imperiale. Peste patruzeci de ani, la 1900, raportul se schimbase dramatic, acum în oraş şi suburbii locuiau numai 20.000 de români şi peste 40.000 de ucrainieni.

Iar la 1930, în plină administraţie româ­neas­că, oraşul era populat de 35.000 de ro­mâni, vreo 15.000 de nemţi, 42.000 de evrei şi încă vreo 20.000 de polonezi, unguri şi alţii.

Astăzi, Cernăuţiul are în jur de 260.000 de locuitori, egalând Braşovul sau Craiova, dar dintre care numai vreo 10.000 se mai de­clară români, încă vreo 5.000 susţin că s-au născut moldoveni, mai există vreo mie de nemţi scăpaţi ca prin minune şi câteva sute de evrei ce au evitat deportările celui de-al Doilea Război Mondial.

În a treia zi de pelerinaj au fost vizitate Mănăstirea Boian (Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Boian care a lăcrimat) și Mănăstirea Bănceni –un complex de arhitectură și trăire mai mult rusească într-un ținut care nu a aparținut istoric niciodată Rusiei: Ținutul Herței.

Cernăuțiul istoric ne-a fost prezentat de către domnul Vladimir Acatrini, președintele Societății Bibliotecarilor Bucovineni, cel ce ne-a fost ghid, aici, în Cernăuți, un român adevărat, un bucovinean care nu a abandonat idealul de unitate națională ce s-a împlinit acum o sută de ani. Emoția a fost cea care ne-a purtat pașii în frumosul oraș ce odinioară era o perlă a României, mai cu seamă atunci când ne-am întâlnit cu atâtea locuri pline de românism: școala unde a învățat Mihai Eminescu, închisoarea în care a fost închis marele compozitor Ciprian Porumbescu, fosta reședință a mitropoliților Bucovinei și Dalmației, acum sediul Universității Naționale „Iuri Fedkovici”, fosta și renumita Facultate de Teologie din Cernăuți, unde este suficient să amintim că a studiat părintele Dumitru Stăniloae. Într-un înalt stil academic,  domnul Nicolae Costaș, profesor de limba și literatura română și ghid al actualei Universității Naționale „Iuri Fedkovici” ne-a prezentat ansamblul arhitectural al fostei reședințe a mitropoliților și ne-a purtat pașii în sala sinodală, unde a fost semnată Unirea Bucovinei cu România.

În ultima zi am săvârșit un parastas la vechiul cimitir din Cernăuți, unde se află Capela mitropoliților români și mormântul lui Aron Pumnul, parastas în memoria tuturor românilor, (personaltăți ce au marcat timpul în aceste locuri) și a victimelor regimului totalitar comunist din acest ținut.

 

Această excursie a fost o experiență atât plăcută cât și valoroasă prin intensitatea trăirilor și bogăția cunoștințelor dobândite, dar mai cu seamă prin mesajul care ni s-a transmis tuturor, acela de a păstra vie lupta pentru unitate națională, ideal înscris prin sacrificiul suprem al atâtor  înaintași.


STIRI PE EMAIL


CALENDAR SINAXAR
 
©2016 Protoieria Moineşti - judeţul Bacău. Toate drepturile rezervate.
Web design Bacau si optimizare site - SANNET®.